Ce este existenta?
din Osho -"Hari Om Tat Sat" nr. 9
Osho, ce este existenta? E ceea ce oamenilor le place sa numeasca
Dumnezeu?
"Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Existenta se
reveleaza numai oamenilor care mediteaza, oamenilor tacerii;
Dumnezeu e o consolare pentru mintile care sufera, pentru
psihologiile bolnave.
Existenta nu e produsa de tine - Dumnezeu da. ce is not your
production – God is. De-asta exista o singura existenta, dar mai
multi Dumnezei. Fiecare dupa nevoile lui, dupa suferintele lui, dupa
asteptarile lui, creeaza un Dumnezeu sau accepta o credinta deja
existenta despre Dumnezeu.
Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare.
Existenta nu este o consolare. Sa fii acordat la existenta inseamna
sa fii sanatos si intreg. Toate religiile lumii te invata despre
Dumnezeu; eu te invat despre existenta.
Eu te invat sa fii acordat la ceea ce este in jurul tau, la ceea ce
este in tine si in afara ta. O data ce esti acordat la asta, pentru
tine nu mai exista moarte, suferinta, tensiune sau grija, ci o pace
incomensurabila care te inconjoara, o bucurie la care nu ai visat
niciodata.
Dumnezeu este pentru care nu pot deveni constienti, care sunt
inapoiati din perspectiva constiintei. E un fel de jucarie; oamenii
inapoiati au nevoie de ea. Si in momentul in care spun ca este o
jucarie, spun de fapt ca depinde de tine ce il faci sa fie - sa
arate ca o maimuta sau ca un elefant sau ca 100 de maini. Este
creatia ta. Surprinzator, omul crede ca Dumnezeu a creat totul.
Adevarul este ca Dumnezeu insusi este creatia imaginatiei omului.
Dumnezeu este cea mai mare minciuna pe care ai putea s-o gasesti
vreodata, pentru ca de minciuna asta depind mii de alte minciuni.
Bisericile, organizatiile religioase multiplica la infinit
minciunile, numai pentru a proteja o singura minciuna.
Trebuie sa intelegi psihologia minciunii. Primul lucru pe care
trebuie sa-l stii despre minciuna este ca ai nevoie de o memorie
buna pentru ca trebuie sa iti amintesti. Minti pe cineva despre
ceva, pe altcineva despre altceva;
trebuie sa-ti amintesti ce i-ai spus fiecaruia dintre ei.
Adevarul nu are nevoie de reamintire. Adevarul este intotdeauna
acolo, mereu la fel. Nu trebuie sa ti-l inghesui in memorie. Memoria
te leaga, te inchide, e ca o inchisoare; se agata de tine, te
acopera atat de mult, incet, incet, incat pana la urma dispari cu
desavarsire. Adevarul te elibereaza de toate minciunile.
Si dintr-o data ai revelatia ca faci parte din imensul adevar pe
care eu il numesc existenta.
Nu ai nevoie de nici o biserica, de nici un templu, de nici o
moschee; nu ai nevoie decat de o inima in stare sa se roage, o inima
care e in stare sa iubeasca, o inima care e in stare sa fie
recunoscatoare. Asta e templu tau adevarat. Si asta iti va
transforma intreaga viata. Asta te va ajuta nu numai sa te descoperi
pe tine, dar sa descoperi adancimile cele mai profunde ale
imensitatii existentei.
Noi suntem aproape ca valurile unui ocean - numai la suprafata, cand
oceanul poate sa aiba mii de kilometri adancime. Oceanul Pacific are
5000 de mile adancime. dar un val mic la suprafata nu-i va cunoaste
niciodata adancimile - propria adancime a valului, pentru ca el nu e
separat de ocean. Ea se va agata de mica ei fiinta, se va teme de
moarte, se va teme sa nu se piarda in imensitatea oceanului. Dar
adevarul este ca moartea valului nu este o moarte, ci inceputul
vietii vesnice.
Dumnezeu a fost inventat.
Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un protector. In
imensitatea universului, un om se simte atat de singur, atat de mic.
Vastitatea il cutremura. Ce este existenta ta?
Mi-am amintit de o povestire de Bertrand Russell. Arhiepiscopul
Angliei viseaza ca a ajuns la portile de perla ale paradisului. pe
de o parte, este extrem de multumit, si pe de alta parte este foarte
tulburat, pentru ca portile sunt asa de mari, in ambele directii,
incat nu reuseste sa vada poarta in intregime. Este atat de mare
incat este dincolo de capacitatea privirii lui. Si el insusi pare o
furnica in comparatie cu poarta aceea imensa. Se teme. Nu este un om
obisnuit, este arhiepiscopul Angliei. Se simte umilit de poarta, si
apoi rasare teama: "Daca asta simt in fata portii, atunci ce am sa
simt inauntru?"
Cu maini tematoare, ciocane la poarta, dar in imensitatea acelui
spatiu numai el poate auzi ciocanitul. Zile in sir, bate si bate la
poarta. Intr-un tarziu, se deschide o mica fereastra si Sfantul
Petru il priveste cu 1000 de ochi, incercand sa-si dea seama cine a
facut acel zgomot. Acei 1000 de ochi sunt atat de stralucitori,
precum stelele, ca arhiepiscopul se simte si mai mic - aproape o non-
entitate.
Si Sfantul Petru intreaba, "te rog, oricine ai fi, oriunde ai fi,
arata-te."
Arhiepiscopul se prezinta: "Poate ca nu ma cunosti, Poti sa-l
intrebi pe Iisus, eu sunt arhiepiscopul Angliei."
Sfantul Petru spune, "Nu am auzit de Anglia niciodata."
Arhiepiscopul spune, "Poate ca nu ai auzit de Anglia, insa cu
siguranta ai auzit de minunata noastra planeta Pamant."
Sfantul Pentru spune, "Nu vreau sa te ranesc, insa daca nu imi dai
numarul de ordine al Pamantului, nu pot sa-mi dau seama despre ce
vorbesti." Trebuie sa ma duc in biblioteca si sa caut - daca imi dai
numarul de ordine - sistemul solar caruia ii apartii, pentru ca sunt
milioane de sisteme solare si fiecare sistem solar are multe
planete.'
Dar arhiepiscopul nu s-a gandit niciodata ca Pamantul ar avea un
numar de ordine. "Nu stiu nici un numar de ordine, dar eu sunt
arhiepiscop. Du-te si spune-i lui Iisus."
Sfantul Petru zice: "Sunt din ce in ce mai confuz. Cine este tipul
asta, IIsus?"
Arhiepiscopul este foarte socat. "Nu ai auzit de Iisus, singurul fiu
al lui Dumnezeu?"
Sfantul Petru zice, "In ce ma priveste, nu l-am vazut niciodata pe
Dumnezeu; nu stiu daca exista sau nu. Eu sunt doar un portar. Poate
undeva, prin paradis exista cineva care se crede Dumnezeu, insa eu
nu l-am intalnit niciodata ..."
A fost un soc atat de mare, incat arhiepiscopul s-a trezit
transpirat.
Povestirea esre semnificativa deoarece arata cat de mici suntem noi
comparativ cu universul. Evident ca omul primitiv nu a reusit sa
inteleaga ideea vastitatii universului fara sa ii atribuie o
personalitate si fara sa se relationeze intr-un fel sau altul cu
aceasta.
Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existentei o
personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu tatal. Abia atunci poti sa ai
o relatie cu el. Poti chiar sa fii impotriva lui, dar cel putin e
cineva fata de care poti sa fii pro sau contra; este cineva care
poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care iti
garanteaza ceva.
Dumnezeu de fapt inseamna saracia constiintei umane.
Oamenii care si-au atins constiinta profunda si pragul ei cel mai
inalt, ca Gautam Buddha, au negat existenta lui Dumnezeu. Oricine
care s-a imbogatit interior a trecut de mintea care, de fapt, e
bolnava si l-a negat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu ca o fictiune pentru
copiii de gradinita. Ei au nevoie de el – parabole, fabule, povesti.
Foarte putini oameni au trecut de gradinita, de fapt.
Dumnezeu exista pentru ca tu nu esti constient de tine insuti.
Dumnezeu exista pentru ca nu ai atins centrul fiintei tale. In
momentul in care te cunosti cu adevarat, nu mai exista nici
Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu sustin complet ce spunea Friedrich
Nietzsche: "Dumnezeu a murit."
TCea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai
semnificativa: "Dumnezeu a murit si omul este acum liber." Aceasta
parte nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a
misticilor, a psihologilor, insa aceasta parte este cea mai
importanta; prima parte nu inseamna prea mult. De fapt, prima parte
este gresita. Dumnezeu nu poate muri – fictiunile nu mor. In
momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se pune problema ca ele
sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nu vor muri. Dumnezeu nu s-a
nascut niciodata - si atunci cum sa moara? Moartea este cealalta
extrema a nasterii.
Asadar, prima parte nu e importanta, dar i-a fost acordata multa
importanta de catre teologi, deoarece s-au temut: "Asta e un
sacrilegiu, sa spui oamenilor ca Dumnezeu a murit. Asta inseamna ca
acum nu mai e nevoie de nici o religie." S-au temut pentru propria
lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai
importanta si are semnificatii cu mult mai semnificative. Inseamna
ca Dumnezeu era ceva ce lega, ce te dadea inapoi, ceva de care te
temeai. Dumnezeu nu a fost o comoara, ci o greutate infinita,
imensa, asupra inimii si cresterii tale.
O data ce Dumnezeu este indepartat, posibilitatea omului de a creste
si a se dezvolta devine absolut libera.
Un zeu este un despot, un fascist. Fara Dumnezeu, lumea devine
libera.
Existenta da fiecarui individ o demnitate uriasa. De la cel mai mic
fir de iarba pana la cea mai grozava stea din Univers, ea da iubire
si semnificatie enorma, si nu face nici o diferenta. Existenta
acorda egalitati si oporunitati egale. Nu e nevoie sa pierzi timp in
rugaciune, sa citesti scripturile, care sunt cele mai putin sfinte
carti din lume. NU e nevoie sa fii exploatat de preoti. Esti dintr-
odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.
Atata timp cat exista Dumnezeu nu vei putea fi niciodata tu insuti.
Esti doar o marioneta, sforile tale sunt in mainile lui Dumnezeu. O
zicala veche in India spune ca nici cea mai mica frunza din copaci
nu se misca decat daca primeste de la Dumnezeu ordin sa se miste.
Orice ai fi, religiile iti spun ca esti tarana. Cuvantul "om" vine
din "humus", care inseamna noroi, tarana. Si cuvantul in ivrit,
araba, urdu, hindi este "admi" – este folosit ca numele primului om,
Adam. "Admi" inseamna pamant. Dumnezeu l-a facut pe om din pamant si
apoi a suflat viata asupra papusii.
Acum, tu ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si
este tot in mainile lui sa se opreasca sa mai sufle viata asupra ta
in orice clipa. Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta,
care ti-e scrisa in frunte. Si au fost oameni prosti care chiar au
incercat sa citeasca ce ti-e scris in frunte. Astrologi, chiromanti,
tot felul de oameni care au exploatat simplitatea si inocenta Sunt
oameni care iti citesc in palma, se uita la linii si iti spun ce
inseamna ele. Ideea de baza aici e ca tu nu-ti traiesti viata, faci
doar parte dintr-un spectacol, si rolul pe care il joci a fost decis
cu mult inainte.
Krishna – in marele razboi indian, Mahabharata – i-a dat
discipolului sau, Arjuna, o replica.
Vazand imensul masacru care urma sa aiba loc, Arjuna pur si simplu
si-a pierdut cumpatul, desi era un om de mare curaj si cu o
inteligenta deosebita.
El a spus: "Nu vad rostul acestui razboi. Chiar daca o sa castig ...
si cu siguranta voi castiga" – pentru ca nu mai era un alt luptator
ca el. – "Dar sa stau pe tronul victoriei inconjurat de cadavrele
tuturor prietenilor si dusmanilor mei, toti oamenii aceia frumosi,
nu ma incanta deloc. Numai cand imi imaginez scena asta si
innebunesc. Decat sa lupt, mai bine cedez tronul – unui alt var-
frate. Il las pe el sa guverneze tara si eu plec in Himalaya sa
meditez, sa devin sannyasin. Mi-am pierdut orice interes in lupta."
Krishna incearca in toate felurile sa il convinga, insa Arjuna
stapaneste nu numai lupta, ci si argumentele intelectuale si
riposteaza. Pana la urma, nemaiavand argumente, Krishna spune, "E
scris in destinul tau. Daca pleci, pleci de langa Dumnezeu. Razboiul
este predestinat de Dumnezeu sa-i distruga pe toti cei care nu sunt
virtuosi si sa-i lase numai pe virtuosi sa supravietuiasca. " La
aceasta nu mai exista contraargument, pentru ca Arjuna crede in
Dumnezeu si in destin.
Arjuna a mers la razboi. Krishna a fost raspunzator, acum 5000 de
ani, pentru distrugerea acestei tari, prin argumentul fals pe care l-
a adus. In razboi nu numai ca au murit foarte multi oameni, insa
razboiul a distrus curajul acestei tari, care a inceput sa se sperie
de orice calamitate, oricat de mica.
2000 de ani de sclavie ....Vreau sa fie clar pentru toata lumea ca
cei care sunt responsabili pentru acesti 2000 de ani de sclavie sunt
cei mai mari oameni din India. In capul listei sta Krishna; Arjuna
este doar umbra lui. is just his shadow. Apoi vine Mahavira, care i-
a invatat pe oameni sa fie nonviolenti in asa masura incat urmasii
lui nu erau nici macar in stare sa cultive plante, spunand ca ele au
viata; daca cultivi, inseamna ca trebuie sa omori plantele atunci
cand strangi recolta. Gautam Buddha
este pe locul al treilea; el a invatat oamenii sa accept, sa fie
multumiti cu ceea ce au – saraci, infometati, sclavi, sa ramana
perpetuu multumiti.
Invataturile lor au fost minunate. Trebuie insa sa amintesc ceva, ca
sa nu fiu prost inteles. Invataturile lor au fost minunate, insa ei
nu s-au gandit niciodata la implicatiile acestor invataturi. Nu s-au
gandit niciodata ca daca predici nonviolenta unei tari intregi, daca
ii spui sa renunte la orice arma, cand nimeni altcineva in lume nu
face asta, atunci pui tara aia in starea de victima, exploatata de
oricine.
Si timp de 2000 de ani un invadator dupa altul a venit in India, a
exploatat-o si a plecat. Intr-un final, mahomedanii au venit si s-au
gandit: "De ce sa mai plecam? Putem nu doar sa exploatam poporul
asta, ci sa-l guvernam si sa ramanem aici." Si apoi au venit
britanicii, francezii, portughezii, si toti au incercat sa
exploateze tara asta. Britanicii au fost de departe cei mai isteti.
Portughezii au avut micile lor insule Diu, Daman si Goa, francezii
au avut o mica parte din tara, Pondicherry. Britanicii au avut insa
toata tara.
Oamenii au ramas infometati si au murit de foame si nimeni nu s-a
gandit ca de fapt aceste marete principii sunt intr-un fel
responsabile pentru situatia nefericita prin care a trebuit sa
treaca India atatea mii de ani. Si nici chiar astazi nimeni nu
incearca sa vada toate implicatiile. Fiecare principiu maret isi are
propriul nor negru. Si daca nu intelegi si norul, in curand ai sa
fii absorbit de el. Daca il intelegi, esti in stare sa-l ocolesti.
Dumnezeu se pare ca este cel mai mare principiu care i-a fost
predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat
implicatiile.
Daca Dumnezeu l-a creat pe om, atunci inseamna ca omul nu are nici o
individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o
libertate.
Nici nu se pune problema ca o marioneta sa declare "Vreau sa fiu
libera." Daca Dumnezeu a creat universul, atunci orice s-a intamplat
in univers trebuia sa se intample. A fost vointa Domnului. Nici un
efort din partea noastra nu ar fi schimbat nimic.
Si poti vedea ca, daca Dumnezeu a creat lumea, si daca el este in
spatele armelor nucleare si al oamenilor care le creeaza, atunci
nici un efort din partea omului nu poate preveni distrugerea
intregii planete. Sa lasi crearea lumii in mainile unui Dumnezeu
fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputinciosi. Nu
putem face nimic.
De aici, simpla mea intelegere asupra constiintei este ca daca
Dumnezeu nu a murit o data cu declaratia lui Friedrich Nietzsche's,
atunci trebuie sa-l omoram!
Oriunde l-ai intalni, nu trebuie nici macar sa-i spui "Buna ziua".
Intai omoara-l si dupa aia spune-i "Buna ziua" – ca sa duci
formalitatea pana la capat. Insa nu e nevoie de Dumnezeu. Cu
Dumnezeu acolo sus, omul va ramane pentru totdeauna un sclav, un om
inconstient, care nu va lupta niciodata sa atinga maximum de
potential la care poate ajunge.
Daca Dumnezeu va disparea, s-ar putea sa simti putina teama – din
obisnuita –
o teama care va disparea.
O data ce veri realiza ca stai pe propriile picioare si ca ai de
facut ceva pentru a-ti crea o constiinta mai buna, o inima mai
iubitoare, atunci rugaciunile devin inutile, pentru ca nu mai e
nimeni sa raspunda la ele ... Da, uneori ele au primit raspuns.
Macar o data, cu siguranta ....
Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de
dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari."
Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga,
e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare
rugaciunea mea umila va ajunge vreodata la el .....Si poate ca e
atata zgomot in jurul lui – rugaciuni de la toate bisericile,
moscheile, sinagogile, templele – cine va avea grija de mine? Mai
bine ii scriu o scrisoare."
Si a scris o scrisoare spunand, "Iti scriu ca sa-ti reamintesc ca de
luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca
rugaciunea mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot
in jurul tau, de la atatea rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga –
papa, arhiepiscopul, shankaracharya –, deci cine va lua in seama
rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai,
nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea
asta."
Asa ca a inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari!
TTine minte, e urgent!."
Dar apoi a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze
scrisoarea si catre ce adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai
buna idee ar fi sa o adresez asa: Dumnezeu, Posta Generala". Daca
posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa, atunci cine sa poata?
Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a
intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat –
nimeni nu ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa
de mult."
Asa ca a spus prietenilor, "Va rog sa va uitati la scrisoarea
acestui om sarman. Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de
dolari. Macar o data sa i se raspunda la rugaciune." Au strans
banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful postei a
spus: "Nici o problema, macar ca-i trimitem si pe astia."
Cand cei 45 de dolari au ajuns la omul sarman, acesta a numarat
banii, a privit in sus si a tipat: "Doamne, tine minte un lucru.
Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite prin
posts! Hotii astia si-au luat comisionul. Am primit numai 45 de
dolari!"
Cu exceptia acestui eveniment, nu am auzit de nici o rugaciune care
si-a primit raspuns – si nici macar in aceasta situatie raspunsul nu
a fost complet. Nu e nimeni acolo sa raspunda. Existenta trebuie sa
fie abordata altfel.
Dumnezeu trebuie sa fie venerat.
Catre Dumnezeu trebuie inaltate rugaciuni.
Existenta trebuie sa fie contactata prin meditatie.
Sunt doar doua feluri de religii pe lume: religiile rugaciunii si
religiile meditatiei. Poti sa vezi unde vreau sa ajung. Toate
religiile rugaciunii cred in Dumnezeu, pe cand religiile meditatiei
nu. Pentru ca meditatia te poarta inspre tine insuti si te
implineste, nu ai nevoie sa te rogi, nu ai nevoie de nici o
consolare. Esti intr-o stare de bucurie, de beatitudine, ca poti
binecuvanta intreaga lume.
Eu te invat existenta, si intrarea in existenta se face prin propria
ta fiinta; meditatia nu inseamna rugaciune – aminteste-ti, este
opusul rugagciunii. Rugaciunea face parte din jargonul fals despre
Dumnezeu, rai si iad.
Rugagciunea este parte din toata chestia asta. Meditatia este, pur
si simplu, singurul drum pur sa intri in contact cu existenta. Si
contactul asta devine imediat o contopire. Devii existenta insasi.
Apoi esti nori si stele si flori si ploaie. Esti pretutindeni. Nu
mai esti un strop, devii oceanul intreg.
Tine minte distinctia clara inte existenta si Dumnezeu. Dumnezeu
inseamna condamnarea inteligentei noastre. Inseamna acceptarea
umilintei, inseamna sa accepti ca "Suntem numai niste marionete; tu
esti puterea. Tot ce vrei sa facem, vom face. Tot ce putem face este
sa ne rugam." Te ologeste atat de mult ... Chiar ideea de Dumnezeu
iti face greata. Numai existenta are in ea prospetime si frumusete
si adevar.
Niciodata sa nu amesteci cuvintele astea doua. Unul inseamna
realitate, celalalt e pura fictiune."
ŞI TOTUŞI, EU, PERSONAL, ÎL IUBESC PE DUMNEZEU
joi, 14 februarie 2008
Postul negru - Regulile postului negru
REGULILE POSTULUI NEGRU
"Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu însuţi s-o mănânci: Fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura (Mt. 5,6)" (Sfântul Serafim de Sarov)
- Postul cu o durată mai mare de 3 zile se ţine sub supravegherea unei persoane competente
- Durata unei zile de post este de la ora 0 la ora 24
- Nu mancati absolut nimic solid!
- Consumul de lichide - Pentru a se evita deshidratarea corpului şi apariţia blocajului renal, prin circuitul apei în corp, pentru a putea face faţă procesului de eliminare, organismul are nevoie de o cantitate mare de lichid. Apa este un bun transportator de toxine si de reziduuri si, de asemenea, un bun dizolvant. Si, in plus, combate senzatia de foame. Respectati cu strictete consumul de lichide. Apa trebuie să fie pură, de fântână sau de izvor. Se poate bea şi apă minerală îmbuteliată, dar fără a fi îmbunătăţită cu dioxid de carbon. Beti mult! ÎN TIMPUL ZILEI SE BEAU OBLIGATORIU MINIM 1-1,5 LITRI DE APĂ PE ZI.
- În timpul postului negru ţinut pentru vindecarea cancerului şi a altor afecţiuni grave se va consuma APĂ DISTILATĂ.
- Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare.
- Lichidele se beau încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, ca şi când am savura-o, preluând astfel energiile purificatoare şi vitalizante pe care apa le vehiculează.
- S-a remarcat că apa călduţă este mai bună în posturile lungi decât apa rece.
- Pentru bautorii de cafea este permis, din cand in cand, ceaiul negru (sau verde).
- Renuntati la tot ce-a devenit obisnuinta si nu este absolut necesar, in special la alcool, tutun, cafea, dulciuri de orice fel, guma de mestecat etc.
- Nu luati alte medicamente in afara de cele homeopatice!
- Stimulati-va excretiile! Goliti-va regulat intestinul.
- Nu staţi în pat, nu se zace în pat!
- Eforturile fizice şi intelectuale este bine să alterneze cu momentele de repaus şi odihnă
- Detasati-va de viata obisnuita de zi cu zi! (Ideal ar fi sa va luati pentru post o vacanta.) Gasiti-va hobby-uri, cititi literatura constructiva, ascultati muzica, dansati, hoinariti. Fara presiuni, fara termene fixe, evitand categoric supararile si stresul. Multa miscare usoara, sport de placere, drumetii, plimbari. Aerul proaspat si apa rece sunt o adevarata binefacere.
- Dormiţi pana ce va treziti singuri si va simtiti refacuti. Intindeti-va din toate incheieturile, apoi faceti gimnastica in fata ferestrei deschise sau afara, in aer liber.
- Clisma de dimineata
Trebuie facuta temeinic, pe intreaga durata a curei: se umple irigatorul cu apa calduta, se adauga cateva picaturi de glicerina, apoi - intinsi pe marginea cazii (cu un prosop sub spate) sau pe podeaua din baie - ne introducem lichidul in intestin. Dupa ce intreaga cantitate de apa a fost resorbita, scoatem canula irigatorului si incercam sa pastram lichidul in intestin minimum 10 minute, dupa care il evacuam. Dupa folosire, vasul si canula trebuie curatate perfect.
CONSUMUL DE LICHIDE DIMINEAŢA: 1-2 cesti cu ceai de plante preprat sub forma de infuzie (la alegere). Se bea cu inghitituri mici.
Se poate face o planificare a ceaiurilor:
- in prima zi - ceai pentru rinichi si vezica urinară,
- a doua zi - ceai pentru ficat si vezica biliara,
- a treia zi - ceai pentru curatarea sângelui.
Celor cu probleme de circulatie li se recomanda ceaiul de rozmarin.
Se poate lua si 1 lingurita de miere (lasata sa se topeasca incet in gura) - pentru alimentarea cu glucoza a creierului.
CONSUMUL DE LICHIDE ÎNAINTE DE MASĂ: apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Se bea cât de multa, mai ales când se instaleaza senzatia de foame. Beti de cate ori simtiti ca vi se face foame! Mâncati zilnic cate o lingurita de miere, de preferinta dimineata sau dupa-amiaza.
CONSUMUL DE LICHIDE LA PRÂNZ: 1-2 cesti cu supa fierbinte de zarzavat. Supa se strecoara si se manânca doar zeama (zarzavatul se arunca), lingura cu lingura, savurand-o in liniste. Dar e nevoie sa puneti masa asa cum se cuvine: cu servetele, cu un buchetel de flori (eventual) si sa va dedicati prânzului, "mestecand" efectiv zeama: presând-o de cerul gurii, mutând-o dintr-o parte in alta a cavitatii bucale. Simtiti-i gustul, adaugati - la nevoie - putin ardei iute, inghititi-o constient. De fapt, pe intreg parcursul curei, totul se face constient sau macar ceva mai constient decat inainte.
O ceasca cu ceai - rotunjeste "prânzul".
CONSUMUL DE LICHIDE DUPĂ-AMIAZA: Beti din nou apa minerala, mai cu seama cand va chinuie senzatia de foame.
DUPĂ-AMIAZA ar trebui dedicata odihnei - ascultati muzica, cititi, visati... Si daca totusi lucrati, evitati stresul, supararea, suprasolicitarea etc.
CONSUMUL DE LICHIDE SEARA: 1 ceasca cu supa fierbinte de zarzavat - pe care o "mestecati" exact ca la pranz, in voie si temeinic si 1 ceasca cu ceai de plante, imediat dupa supa. Nu uitati, inghititura dupa inghititura! Si daca mai tarziu vi se mai face sete (sau foame), beti din nou apa minerala. Culcarea se face intre orele 21-22.
SEARA: gimnastica la fereastra deschisa, cu o toaleta atenta, inclusiv a cavitatii bucale, cu un dormitor bine aerisit si cu sosete in picioare, pentru ca temperatura corpului scade usor. Atentie ca picioarele sa fie calde! Nu strica nici o baie (de picioare) cu apa rece sau din ce in ce mai calda. Încercati sa va relaxati si sa adormiti cat mai comod.
- Perioada de somn va începe cel târziu la ora 22:30
COMPRESA PE FICAT ajuta la eliminarea toxinelor si va creeaza o stare de bine, de liniste si de caldura şi se poate aplica dupa-amiaza sau seara. Compresa pe ficat se face cu 2 stergare de in, care sa acopere zona superioara a abdomenului, in special a ficatului, un prosop mai mare si o buiota (sticla cu apa fierbinte). Unul din stergare se inmoaie in apa rece (daca sunteti caldurosi), respectiv in apa calda (daca sunteti frigurosi), se stoarce, se aplica pe zona respectiva si se acopera cu stergarul uscat. Peste acesta se aseaza buiota si peste ea se intinde prosopul, cu marginile laterale bagate sub spatele dvs. Stati culcati cel putin 1/2 de ora. Ficatul lucreaza acum la turatie maxima, caldura stimuleaza procesele de metabolism, iar datorita pozitiei culcate, irigarea cu sânge a ficatului creste cu pâna la 40%, produsele de descompunere ajung in sânge si de aceea va simtiti ceva mai obositi, mai greoi si poate si depresivi! Ficatul - ca si vezica biliara - are mult de-a face cu dispozitia in care va aflaţi.
Metodele de amplificare a energiilor vitale şi de purificare sunt extrem de binevenite în timpul postului negru:
1. metoda respiraţiei complete,
2. metoda expunerii corpului la aerul proaspăt,
3. metoda purificării nasului,
4. metoda curăţirii limbii,
5. clismele,
6. procedeul de purificare stomacală cu ajutorul apei,
7. duşurile cu apă rece,
8. băile cu plante,
9. baia scurtă în apele de munte,
10. rostogolirea prin rouă,
11. mersul cu picioarele goale pe iarba udă
12. băile în mare
13. procedeul de purificare a întregului tub digestiv (Shank Prakshalana)
14. nudismul – expunerea corpului gol la soare
15. reculegerea în natură
16. urinoterapia
"Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu însuţi s-o mănânci: Fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura (Mt. 5,6)" (Sfântul Serafim de Sarov)
- Postul cu o durată mai mare de 3 zile se ţine sub supravegherea unei persoane competente
- Durata unei zile de post este de la ora 0 la ora 24
- Nu mancati absolut nimic solid!
- Consumul de lichide - Pentru a se evita deshidratarea corpului şi apariţia blocajului renal, prin circuitul apei în corp, pentru a putea face faţă procesului de eliminare, organismul are nevoie de o cantitate mare de lichid. Apa este un bun transportator de toxine si de reziduuri si, de asemenea, un bun dizolvant. Si, in plus, combate senzatia de foame. Respectati cu strictete consumul de lichide. Apa trebuie să fie pură, de fântână sau de izvor. Se poate bea şi apă minerală îmbuteliată, dar fără a fi îmbunătăţită cu dioxid de carbon. Beti mult! ÎN TIMPUL ZILEI SE BEAU OBLIGATORIU MINIM 1-1,5 LITRI DE APĂ PE ZI.
- În timpul postului negru ţinut pentru vindecarea cancerului şi a altor afecţiuni grave se va consuma APĂ DISTILATĂ.
- Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare.
- Lichidele se beau încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, ca şi când am savura-o, preluând astfel energiile purificatoare şi vitalizante pe care apa le vehiculează.
- S-a remarcat că apa călduţă este mai bună în posturile lungi decât apa rece.
- Pentru bautorii de cafea este permis, din cand in cand, ceaiul negru (sau verde).
- Renuntati la tot ce-a devenit obisnuinta si nu este absolut necesar, in special la alcool, tutun, cafea, dulciuri de orice fel, guma de mestecat etc.
- Nu luati alte medicamente in afara de cele homeopatice!
- Stimulati-va excretiile! Goliti-va regulat intestinul.
- Nu staţi în pat, nu se zace în pat!
- Eforturile fizice şi intelectuale este bine să alterneze cu momentele de repaus şi odihnă
- Detasati-va de viata obisnuita de zi cu zi! (Ideal ar fi sa va luati pentru post o vacanta.) Gasiti-va hobby-uri, cititi literatura constructiva, ascultati muzica, dansati, hoinariti. Fara presiuni, fara termene fixe, evitand categoric supararile si stresul. Multa miscare usoara, sport de placere, drumetii, plimbari. Aerul proaspat si apa rece sunt o adevarata binefacere.
- Dormiţi pana ce va treziti singuri si va simtiti refacuti. Intindeti-va din toate incheieturile, apoi faceti gimnastica in fata ferestrei deschise sau afara, in aer liber.
- Clisma de dimineata
Trebuie facuta temeinic, pe intreaga durata a curei: se umple irigatorul cu apa calduta, se adauga cateva picaturi de glicerina, apoi - intinsi pe marginea cazii (cu un prosop sub spate) sau pe podeaua din baie - ne introducem lichidul in intestin. Dupa ce intreaga cantitate de apa a fost resorbita, scoatem canula irigatorului si incercam sa pastram lichidul in intestin minimum 10 minute, dupa care il evacuam. Dupa folosire, vasul si canula trebuie curatate perfect.
CONSUMUL DE LICHIDE DIMINEAŢA: 1-2 cesti cu ceai de plante preprat sub forma de infuzie (la alegere). Se bea cu inghitituri mici.
Se poate face o planificare a ceaiurilor:
- in prima zi - ceai pentru rinichi si vezica urinară,
- a doua zi - ceai pentru ficat si vezica biliara,
- a treia zi - ceai pentru curatarea sângelui.
Celor cu probleme de circulatie li se recomanda ceaiul de rozmarin.
Se poate lua si 1 lingurita de miere (lasata sa se topeasca incet in gura) - pentru alimentarea cu glucoza a creierului.
CONSUMUL DE LICHIDE ÎNAINTE DE MASĂ: apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Se bea cât de multa, mai ales când se instaleaza senzatia de foame. Beti de cate ori simtiti ca vi se face foame! Mâncati zilnic cate o lingurita de miere, de preferinta dimineata sau dupa-amiaza.
CONSUMUL DE LICHIDE LA PRÂNZ: 1-2 cesti cu supa fierbinte de zarzavat. Supa se strecoara si se manânca doar zeama (zarzavatul se arunca), lingura cu lingura, savurand-o in liniste. Dar e nevoie sa puneti masa asa cum se cuvine: cu servetele, cu un buchetel de flori (eventual) si sa va dedicati prânzului, "mestecand" efectiv zeama: presând-o de cerul gurii, mutând-o dintr-o parte in alta a cavitatii bucale. Simtiti-i gustul, adaugati - la nevoie - putin ardei iute, inghititi-o constient. De fapt, pe intreg parcursul curei, totul se face constient sau macar ceva mai constient decat inainte.
O ceasca cu ceai - rotunjeste "prânzul".
CONSUMUL DE LICHIDE DUPĂ-AMIAZA: Beti din nou apa minerala, mai cu seama cand va chinuie senzatia de foame.
DUPĂ-AMIAZA ar trebui dedicata odihnei - ascultati muzica, cititi, visati... Si daca totusi lucrati, evitati stresul, supararea, suprasolicitarea etc.
CONSUMUL DE LICHIDE SEARA: 1 ceasca cu supa fierbinte de zarzavat - pe care o "mestecati" exact ca la pranz, in voie si temeinic si 1 ceasca cu ceai de plante, imediat dupa supa. Nu uitati, inghititura dupa inghititura! Si daca mai tarziu vi se mai face sete (sau foame), beti din nou apa minerala. Culcarea se face intre orele 21-22.
SEARA: gimnastica la fereastra deschisa, cu o toaleta atenta, inclusiv a cavitatii bucale, cu un dormitor bine aerisit si cu sosete in picioare, pentru ca temperatura corpului scade usor. Atentie ca picioarele sa fie calde! Nu strica nici o baie (de picioare) cu apa rece sau din ce in ce mai calda. Încercati sa va relaxati si sa adormiti cat mai comod.
- Perioada de somn va începe cel târziu la ora 22:30
COMPRESA PE FICAT ajuta la eliminarea toxinelor si va creeaza o stare de bine, de liniste si de caldura şi se poate aplica dupa-amiaza sau seara. Compresa pe ficat se face cu 2 stergare de in, care sa acopere zona superioara a abdomenului, in special a ficatului, un prosop mai mare si o buiota (sticla cu apa fierbinte). Unul din stergare se inmoaie in apa rece (daca sunteti caldurosi), respectiv in apa calda (daca sunteti frigurosi), se stoarce, se aplica pe zona respectiva si se acopera cu stergarul uscat. Peste acesta se aseaza buiota si peste ea se intinde prosopul, cu marginile laterale bagate sub spatele dvs. Stati culcati cel putin 1/2 de ora. Ficatul lucreaza acum la turatie maxima, caldura stimuleaza procesele de metabolism, iar datorita pozitiei culcate, irigarea cu sânge a ficatului creste cu pâna la 40%, produsele de descompunere ajung in sânge si de aceea va simtiti ceva mai obositi, mai greoi si poate si depresivi! Ficatul - ca si vezica biliara - are mult de-a face cu dispozitia in care va aflaţi.
Metodele de amplificare a energiilor vitale şi de purificare sunt extrem de binevenite în timpul postului negru:
1. metoda respiraţiei complete,
2. metoda expunerii corpului la aerul proaspăt,
3. metoda purificării nasului,
4. metoda curăţirii limbii,
5. clismele,
6. procedeul de purificare stomacală cu ajutorul apei,
7. duşurile cu apă rece,
8. băile cu plante,
9. baia scurtă în apele de munte,
10. rostogolirea prin rouă,
11. mersul cu picioarele goale pe iarba udă
12. băile în mare
13. procedeul de purificare a întregului tub digestiv (Shank Prakshalana)
14. nudismul – expunerea corpului gol la soare
15. reculegerea în natură
16. urinoterapia
miercuri, 13 februarie 2008
Postul negru - începerea postului negru
Începerea postului negru
*Şi nu numai gura să postească, ci şi ochiul, şi auzul şi picioarele, şi mâinile şi toate mădularele trupului nostru.
Să postească mâinile curăţindu-se de răpire şi de lăcomie.
Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliştile fărădelegii.
Să postească ochii, învăţându-se să nu caute niciodată la feţe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul şi răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobeşte postul.
Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate şi chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm şi de cele oprite.
Nu mănânci carne ? Să nu mănânci, dar nici cu ochii să nu pofteşti.
Să postească şi auzul. Iar post al auzului este a nu primi grăiri de rău şi clevetiri, că zice: „Auz deşert să nu primeşti”.
Să postească şi gura de cuvinte de ruşine şi de ocară. Că ce folos este când ne depărtăm de carne de pasăre şi de peşte, iar pe fraţi îi mâncăm şi îi muşcăm.? Cel ce grăieşte de rău a mâncat carnea fratelui şi a muşcat trupul vecinului". (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării
Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.
Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.
Trecerea bruscă de la o alimentaţie supraabundentă la postul negru este recepţionată de organism ca un şoc inutil, creînd mari probleme în timpul următoarelor zile de post.
NU este recomandat nimănui ca, în cazul în care nu a realizat o perioadă de purificare a organismului prin posturi succesive de o zi sau de maxim 3 zile să se aventureze în realizarea unei perioade mai lungi de post deoarece în timpul postului negru au loc eliminări masive de substanţe nocive.
Pentru majoritatea oamenilor care nu suferă de afecţiuni foarte grave este valabilă indicaţia de a trece la postul de 3 zile după 7 posturi succesive de 1 zi pe săptămână.
Trecerea de la postul de 3 zile la cel de 5 sau 7 zile se face în majoritatea situaţiilor numai după realizarea a cel puţin 3 posturi de câte 3 zile. Acestea pot fi realizate la un interval de o lună unul după celălalt.
După realizarea unui post de 7 zile ne putem orienta şi spre posturi cu durată mai mare.
Toate posturile totale cu durată mai mare de 3 zile trebuie să fie ţinute sub supravegherea unei fiinţe competente şi cu experienţă în domeniu.
- In saptamana dinaintea inceperii postului trebuie redus considerabil consumul de carne.
- Consumul de alimente trebuie sa se limiteze la 1000-1200 de calorii, provenite exclusiv din salate de legume (jumatate crude, jumatate fierte) sau fructe crude Yang, lapte pentru ca stomacul sa nu fie incărcat în timpul nopţii şi organismul să se poată odihni bine. Sunt permise: pâinea (de secara) prajita si brânza de vaci.
- Bauturi: apa minerala saraca in acid carbonic si sare, ceaiuri.
- Se reduce mult consumul de cafea, ceai negru, tutun, alcool, zahar si dulciuri, in general, sau alte delicatese devenite obisnuinta.
- Renuntati la somnifere si alte medicamente (cu exceptia remediilor homeopatice).
- Se recomanda golirea frigiderului (daca este posibil!).
- Amânati intalnirile obositoare. Ideal ar fi sa va gasiti "tovarasi" de post.
- Nu va lasati infricosati de adversarii regimului cu post. N-o sa muriti de inanitie si nici n-o sa sucombati din cauza deficientelor aparute.
- Ziua de "descărcare" (ultima zi dinainte de post) este "puntea" către prima zi de post si incepe ca o zi deosebita, cu gimnastica in aer liber sau cu o alergare in parc sau in padure.
- Feriti-va de stres si pregatiti-va in interiorul dvs. pentru ziua care urmeaza.
- Ora de culcare: intre 21 si 22 (pe toata durata postului).
*Şi nu numai gura să postească, ci şi ochiul, şi auzul şi picioarele, şi mâinile şi toate mădularele trupului nostru.
Să postească mâinile curăţindu-se de răpire şi de lăcomie.
Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliştile fărădelegii.
Să postească ochii, învăţându-se să nu caute niciodată la feţe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul şi răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobeşte postul.
Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate şi chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm şi de cele oprite.
Nu mănânci carne ? Să nu mănânci, dar nici cu ochii să nu pofteşti.
Să postească şi auzul. Iar post al auzului este a nu primi grăiri de rău şi clevetiri, că zice: „Auz deşert să nu primeşti”.
Să postească şi gura de cuvinte de ruşine şi de ocară. Că ce folos este când ne depărtăm de carne de pasăre şi de peşte, iar pe fraţi îi mâncăm şi îi muşcăm.? Cel ce grăieşte de rău a mâncat carnea fratelui şi a muşcat trupul vecinului". (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării
Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.
Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.
Trecerea bruscă de la o alimentaţie supraabundentă la postul negru este recepţionată de organism ca un şoc inutil, creînd mari probleme în timpul următoarelor zile de post.
NU este recomandat nimănui ca, în cazul în care nu a realizat o perioadă de purificare a organismului prin posturi succesive de o zi sau de maxim 3 zile să se aventureze în realizarea unei perioade mai lungi de post deoarece în timpul postului negru au loc eliminări masive de substanţe nocive.
Pentru majoritatea oamenilor care nu suferă de afecţiuni foarte grave este valabilă indicaţia de a trece la postul de 3 zile după 7 posturi succesive de 1 zi pe săptămână.
Trecerea de la postul de 3 zile la cel de 5 sau 7 zile se face în majoritatea situaţiilor numai după realizarea a cel puţin 3 posturi de câte 3 zile. Acestea pot fi realizate la un interval de o lună unul după celălalt.
După realizarea unui post de 7 zile ne putem orienta şi spre posturi cu durată mai mare.
Toate posturile totale cu durată mai mare de 3 zile trebuie să fie ţinute sub supravegherea unei fiinţe competente şi cu experienţă în domeniu.
- In saptamana dinaintea inceperii postului trebuie redus considerabil consumul de carne.
- Consumul de alimente trebuie sa se limiteze la 1000-1200 de calorii, provenite exclusiv din salate de legume (jumatate crude, jumatate fierte) sau fructe crude Yang, lapte pentru ca stomacul sa nu fie incărcat în timpul nopţii şi organismul să se poată odihni bine. Sunt permise: pâinea (de secara) prajita si brânza de vaci.
- Bauturi: apa minerala saraca in acid carbonic si sare, ceaiuri.
- Se reduce mult consumul de cafea, ceai negru, tutun, alcool, zahar si dulciuri, in general, sau alte delicatese devenite obisnuinta.
- Renuntati la somnifere si alte medicamente (cu exceptia remediilor homeopatice).
- Se recomanda golirea frigiderului (daca este posibil!).
- Amânati intalnirile obositoare. Ideal ar fi sa va gasiti "tovarasi" de post.
- Nu va lasati infricosati de adversarii regimului cu post. N-o sa muriti de inanitie si nici n-o sa sucombati din cauza deficientelor aparute.
- Ziua de "descărcare" (ultima zi dinainte de post) este "puntea" către prima zi de post si incepe ca o zi deosebita, cu gimnastica in aer liber sau cu o alergare in parc sau in padure.
- Feriti-va de stres si pregatiti-va in interiorul dvs. pentru ziua care urmeaza.
- Ora de culcare: intre 21 si 22 (pe toata durata postului).
SMILE WITH ME 63
Profesorul : - De ce mai intii vedem fulgerul, apoi auzim tunetul ?
Elevul : - Pentru ca ochii se gasesc inaintea urechilor.
Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii de la diferite facultati. Se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- Studentii de la Medicina invata pe rupte.
- Studentii de la ASE invata pe rupte.
- Studentii de la Politehnica dau petreceri, beau si se distreaza.
Dupa o vreme, Dumnezeu iar il trimite pe Sf. Petru pt aceeasi chestie. Vine Sf. Petru si ii zice:
- Studentii de la Medicina nu stiu altceva decat sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica petrec de zori.
In sesiune iar il trimite Dumnezeu pe Petru sa verifice.
- Studentii de la Medicina stau treji nopti intregi ca sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica se roaga.
Dumnezeu: -BUN! Pe acestia ii trecem!
Examen la facultatea de Medicina
Intra o studenta, trage biletul de examen, dar era cam paralela. Se uita profesorul la ea si ii zice:
Mai fata, uite iti mai dau o sansa: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Asta, hahahahahihihi, mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra a doua studenta, dar era la fel de pregatita ca si cea dintai. Si ea primeste intrebarea ajutatoare de la domnul professor
-Hahahahahihihi mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra un baiat foarte pregatit in examen. Primeste nota 10, dar profesorul ii pune si lui aceeasi intrebare: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Foarte simplu, raspunde studentul.Este pupila.
-Bravo!!! zice profesorul. Acum du-te si zi-le colegelor tale ca hahahahahihihihi isi mareste diametrul numai o data si jumatate.
Profesorul de zoologie al unei scoli grecesti intreaba elevii:
- Cine din clasa poate sa-mi spuna de ce sunt pestii muti?
Intrega clasa tace.
- Hei, tu cel de langa usa. Ai spus ca tatal tau este pescar de meserie. De ce sunt pestii muti?
- Cum de ce ? Incercati dumneavoastra sa varati capul sub apa si n-o sa puteti scoate un cuvant !
- Domnule profesor, cat de lunga trebuie sa fie lucrarea de diploma? intreaba un student.
- Ca rochia unei femei: destul de lunga ca sa acopere subiectul, si destul de scurta ca sa atraga atentia!
Elevul : - Pentru ca ochii se gasesc inaintea urechilor.
Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii de la diferite facultati. Se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- Studentii de la Medicina invata pe rupte.
- Studentii de la ASE invata pe rupte.
- Studentii de la Politehnica dau petreceri, beau si se distreaza.
Dupa o vreme, Dumnezeu iar il trimite pe Sf. Petru pt aceeasi chestie. Vine Sf. Petru si ii zice:
- Studentii de la Medicina nu stiu altceva decat sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica petrec de zori.
In sesiune iar il trimite Dumnezeu pe Petru sa verifice.
- Studentii de la Medicina stau treji nopti intregi ca sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica se roaga.
Dumnezeu: -BUN! Pe acestia ii trecem!
Examen la facultatea de Medicina
Intra o studenta, trage biletul de examen, dar era cam paralela. Se uita profesorul la ea si ii zice:
Mai fata, uite iti mai dau o sansa: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Asta, hahahahahihihi, mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra a doua studenta, dar era la fel de pregatita ca si cea dintai. Si ea primeste intrebarea ajutatoare de la domnul professor
-Hahahahahihihi mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra un baiat foarte pregatit in examen. Primeste nota 10, dar profesorul ii pune si lui aceeasi intrebare: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Foarte simplu, raspunde studentul.Este pupila.
-Bravo!!! zice profesorul. Acum du-te si zi-le colegelor tale ca hahahahahihihihi isi mareste diametrul numai o data si jumatate.
Profesorul de zoologie al unei scoli grecesti intreaba elevii:
- Cine din clasa poate sa-mi spuna de ce sunt pestii muti?
Intrega clasa tace.
- Hei, tu cel de langa usa. Ai spus ca tatal tau este pescar de meserie. De ce sunt pestii muti?
- Cum de ce ? Incercati dumneavoastra sa varati capul sub apa si n-o sa puteti scoate un cuvant !
- Domnule profesor, cat de lunga trebuie sa fie lucrarea de diploma? intreaba un student.
- Ca rochia unei femei: destul de lunga ca sa acopere subiectul, si destul de scurta ca sa atraga atentia!
marți, 12 februarie 2008
Postul negru de o zi
POSTUL NEGRU DE O ZI
"Multi oameni, cand vine vremea ca sa intre in post, par ca stomacul lor va fi sub impresurare indelungata. De aceea au grija sa-l incarce cat se poate cu mancare si cu bautura. Aceiasi oameni cand ies din post, par ca au trecut o perioada foarte indelungata de foame si de inchisoare grozava de la care abia s-au salvat. De aceea se indreapta fara nici o masura spre mese si mancare, par ca vor sa piarda, din mancare fara sat, tot ce au castigat prin post." Sfântul Ioan Gură de Aur
Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. În majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână. În funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii. În general, o persoană de constituţie KAPHA, vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3 zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor de tip VATA, slabe, mai puţin vitale nu li se recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.
Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.
INTRAREA ÎN POST
Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe, pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.
SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:
♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.
♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi: sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.
♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată) sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.
♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.
♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post.
SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:
Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să nu mai apară.
♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete îndulcite cu puţină miere.
♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.
♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele „instant“.
♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor fi consumate numai începând cu a doua masă.
♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.
După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.
Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind individualizate după starea bolnavului şi durata postului.
PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?
Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi flexibilitatea gândirii.
Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.
Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele, dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.
Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.
Nu trebuie aşadar să judecăm postul după primele sale efecte neplăcute, pentru că dacă suntem prudenţi, nu va exista nici un pericol. Dimpotrivă, oamenii care se simt tulburaţi atunci când postesc sunt exact aceia care au cea mai mare nevoie de post: tulburarea este dată de cantitatea însemnată de reziduuri vărsate brusc în sânge şi apoi eliminate. Oamenii ignoranţi îşi imaginează că postul îi va slăbi şi le va da un aspect nesănătos şi neplăcut. Acest lucru poate fi adevărat la început, dar apoi totul se schimbă: ne mişcăm mult mai uşor, pielea devine mai strălucitoare şi devenim mult mai plăcuţi la privire. Dacă nu cunoaştem limbajul Naturii, ne putem speria de moarte la cel mai mic disconfort. Putem gândi că aceste efecte sunt semnele unui grav pericol şi începem să mâncăm, după care totul devine ca la început. Cum perturbările dispar mai mult sau mai puţin atunci când începem să mâncăm, tragem concluzia că am avut dreptate în întreruperea postului, dar în realitate nu este deloc aşa. Este bine să avem încredere şi răbdare şi să realizăm că, de-a lungul a mii de ani, nenumăraţi oameni de pe tot globul au postit măcar o zi pe săptămână întreaga viaţă şi nu au păţit nimic rău, dimpotrivă au beneficiat imens. Numai frica şi ignoranţa împiedică oamenii să postească şi să se regenereze astfel cu rapiditate.
Tulburările însoţesc în mod firesc acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism, iar cel mai bun lucru este să aşteptăm liniştiţi până când se realizează aceasta.
CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?
Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate dovedi şi extrem de benefică.
Câteva secrete ale acestei metode:
- cele mai bune rezultate cu acest post se ating prin includerea sa în regimul de viaţă, o dată pe săptămână
- urmaţi exemplul animalelor – atunci când sunt bolnave nu mănâncă, ci îşi direcţionează toată energia spre vindecare. La fel se comportă şi nou-născuţii care, atunci când sunt bolnavi nu mănâncă suficient şi noi oamenii, grijulii, îi îndopăm în loc să lăsăm organismul lor să se vindece singur.
Beneficiile şi avantajele postului complet de o zi
- este accesibil majorităţii oamenilor
- dacă postim câte o zi pe săptămână ajungem să beneficiem într-un an de 52 zile de post
- postul complet de o zi ne pregăteşte organismul pentru a putea realiza posturi cu durată mai mare (de 3, 5, 7, 10 sau mai multe zile)
- prin postul de o zi realizat cu consecvenţă săptămânal procesele de îmbătrânire sunt mult încetinite datorită unei constante detoxifieri a organismului
- tenul devine curat şi capătă un aspect strălucitor
- mirosurile corporale neplăcute (transpiraţia, mirosul respiraţiei etc.) sunt îndepărtate gradat
- se poate scurta perioada de boală a unor afecţiuni aflate în stare incipientă: cazul gripelor, răcelilor, cistitelor, infecţiilor, afecţiunilor febrile, afecţiuni ale pielii, diferite tipuri de alergii alimentare etc.
- vederea se îmbunătăţeşte şi privirea devine mai clară şi mai strălucitoare
- simţurile sunt mai activate considerabil, ceea ce permite o trăire mult mai plenară a senzaţiilor ce provin din mediul exterior în special prin gust şi miros, dar şi prin văz, auz şi chiar pipăit
- apetitul devine gradat mult mai echilibrat. Involuntar ne vom orienta spre o hrană tot mai naturală şi mai pură
- metabolismul va tinde să se regleze, reglându-ne astfel şi greutatea normală, pofta de mâncare şi vitalitatea. Graşii slăbesc şi slăbuţii se îngraşă.
- mintea se menţine clară şi liniştită, ocazie bună pentru a studia şi a învăţa
- trăirile psihice negative, gândurile sau preocupările obsedante care pot adesea să acapareze o mare parte din energia noastră psihică vor dispărea gradat odată cu eliminarea focarelor de rezonanţă din corp (acumulările nocive, toxinele depuse pe diferite nivele)
- trăirile negative sunt înlocuite cu stări de pace profundă, înălţare interioară, euforie, afectivitate intensă, trezirea aspiraţiei către idealuri înălţătoare, dorinţa de transformare a propriei fiinţe într-un sens benefic, rugăciune ardentă, apropiere de Dumnezeu.
Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!
Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane.
"Multi oameni, cand vine vremea ca sa intre in post, par ca stomacul lor va fi sub impresurare indelungata. De aceea au grija sa-l incarce cat se poate cu mancare si cu bautura. Aceiasi oameni cand ies din post, par ca au trecut o perioada foarte indelungata de foame si de inchisoare grozava de la care abia s-au salvat. De aceea se indreapta fara nici o masura spre mese si mancare, par ca vor sa piarda, din mancare fara sat, tot ce au castigat prin post." Sfântul Ioan Gură de Aur
Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. În majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână. În funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii. În general, o persoană de constituţie KAPHA, vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3 zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor de tip VATA, slabe, mai puţin vitale nu li se recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.
Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.
INTRAREA ÎN POST
Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe, pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.
SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:
♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.
♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi: sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.
♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată) sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.
♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.
♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post.
SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:
Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să nu mai apară.
♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete îndulcite cu puţină miere.
♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.
♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele „instant“.
♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor fi consumate numai începând cu a doua masă.
♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.
După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.
Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind individualizate după starea bolnavului şi durata postului.
PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?
Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi flexibilitatea gândirii.
Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.
Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele, dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.
Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.
Nu trebuie aşadar să judecăm postul după primele sale efecte neplăcute, pentru că dacă suntem prudenţi, nu va exista nici un pericol. Dimpotrivă, oamenii care se simt tulburaţi atunci când postesc sunt exact aceia care au cea mai mare nevoie de post: tulburarea este dată de cantitatea însemnată de reziduuri vărsate brusc în sânge şi apoi eliminate. Oamenii ignoranţi îşi imaginează că postul îi va slăbi şi le va da un aspect nesănătos şi neplăcut. Acest lucru poate fi adevărat la început, dar apoi totul se schimbă: ne mişcăm mult mai uşor, pielea devine mai strălucitoare şi devenim mult mai plăcuţi la privire. Dacă nu cunoaştem limbajul Naturii, ne putem speria de moarte la cel mai mic disconfort. Putem gândi că aceste efecte sunt semnele unui grav pericol şi începem să mâncăm, după care totul devine ca la început. Cum perturbările dispar mai mult sau mai puţin atunci când începem să mâncăm, tragem concluzia că am avut dreptate în întreruperea postului, dar în realitate nu este deloc aşa. Este bine să avem încredere şi răbdare şi să realizăm că, de-a lungul a mii de ani, nenumăraţi oameni de pe tot globul au postit măcar o zi pe săptămână întreaga viaţă şi nu au păţit nimic rău, dimpotrivă au beneficiat imens. Numai frica şi ignoranţa împiedică oamenii să postească şi să se regenereze astfel cu rapiditate.
Tulburările însoţesc în mod firesc acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism, iar cel mai bun lucru este să aşteptăm liniştiţi până când se realizează aceasta.
CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?
Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate dovedi şi extrem de benefică.
Câteva secrete ale acestei metode:
- cele mai bune rezultate cu acest post se ating prin includerea sa în regimul de viaţă, o dată pe săptămână
- urmaţi exemplul animalelor – atunci când sunt bolnave nu mănâncă, ci îşi direcţionează toată energia spre vindecare. La fel se comportă şi nou-născuţii care, atunci când sunt bolnavi nu mănâncă suficient şi noi oamenii, grijulii, îi îndopăm în loc să lăsăm organismul lor să se vindece singur.
Beneficiile şi avantajele postului complet de o zi
- este accesibil majorităţii oamenilor
- dacă postim câte o zi pe săptămână ajungem să beneficiem într-un an de 52 zile de post
- postul complet de o zi ne pregăteşte organismul pentru a putea realiza posturi cu durată mai mare (de 3, 5, 7, 10 sau mai multe zile)
- prin postul de o zi realizat cu consecvenţă săptămânal procesele de îmbătrânire sunt mult încetinite datorită unei constante detoxifieri a organismului
- tenul devine curat şi capătă un aspect strălucitor
- mirosurile corporale neplăcute (transpiraţia, mirosul respiraţiei etc.) sunt îndepărtate gradat
- se poate scurta perioada de boală a unor afecţiuni aflate în stare incipientă: cazul gripelor, răcelilor, cistitelor, infecţiilor, afecţiunilor febrile, afecţiuni ale pielii, diferite tipuri de alergii alimentare etc.
- vederea se îmbunătăţeşte şi privirea devine mai clară şi mai strălucitoare
- simţurile sunt mai activate considerabil, ceea ce permite o trăire mult mai plenară a senzaţiilor ce provin din mediul exterior în special prin gust şi miros, dar şi prin văz, auz şi chiar pipăit
- apetitul devine gradat mult mai echilibrat. Involuntar ne vom orienta spre o hrană tot mai naturală şi mai pură
- metabolismul va tinde să se regleze, reglându-ne astfel şi greutatea normală, pofta de mâncare şi vitalitatea. Graşii slăbesc şi slăbuţii se îngraşă.
- mintea se menţine clară şi liniştită, ocazie bună pentru a studia şi a învăţa
- trăirile psihice negative, gândurile sau preocupările obsedante care pot adesea să acapareze o mare parte din energia noastră psihică vor dispărea gradat odată cu eliminarea focarelor de rezonanţă din corp (acumulările nocive, toxinele depuse pe diferite nivele)
- trăirile negative sunt înlocuite cu stări de pace profundă, înălţare interioară, euforie, afectivitate intensă, trezirea aspiraţiei către idealuri înălţătoare, dorinţa de transformare a propriei fiinţe într-un sens benefic, rugăciune ardentă, apropiere de Dumnezeu.
Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!
Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane.
luni, 11 februarie 2008
Cele 28 de Legi Universale ale Succesului de Peter Arnold
Cele 28 de Legi Universale ale Succesului de Peter Arnold
1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".
23. Legea "pregatirii". "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.
1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".
23. Legea "pregatirii". "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.
Postul - Lucrurile pe care trebuie sa le aveti la indemana pentru un post reusit
Lucrurile pe care trebuie sa le aveti la indemana:
Apa: procurati-va apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Suficienta si de buna calitate! Persoanele cu greutate normala: circa 2 l. Supraponderalii: circa 3 l. Subponderalii: circa 1 - 1,5 l.
Ceaiul: in principiu, toate ceaiurile de plante sunt bune! Iata totusi cateva sugestii:
- Hamei, valeriana, sunatoare (calmante);
- Podbal, patlagina, anason (pentru respiratie);
- Macese, tei, salvie (pentru piele);
- Vasc, roinita, nalba, levantica (pentru inima);
- Armurariu, coada-soricelului (pentru ficat);
- Splinuta (Solidago virga aurea), papadie, urzica (pentru rinichi);
- Frunze de mesteacan, urzica, boabe de ienupar - 1-2 boabe, zdrobite (pentru sange);
- Rozmarin, ceai negru - doar in caz de nevoie (pentru circulatie);
- Fenicul, musetel, menta (pentru digestie).
Important! Ceaiurile se infuzeaza circa 2 minute si se beau mai putin concentrate (sa fie deschise la culoare) si fara zahar! Plantele se schimba mereu, nu se bea acelasi fel de ceai mai mult de trei saptamani.
Supa de zarzavat: este o "fiertura" de zarzavat fara alte ingrediente! Preparati mereu supa proaspata, si anume din toate legumele care se preteaza la acest fel de mancare: cartofi, morcovi, telina, praz, conopida, patrunjel, usturoi, ceapa, rosii, frunze de gulie... Pentru condimentat - dar cu masura -, folositi piper, foi de dafin, nucsoara, 2 boabe de ienupar sau coriandru. Supa se zarzavat nu se sareaza deloc! Prepararea: se lasa legumele sa fiarba incet 1/2 - 1 ora, dupa care se strecoara. Se consuma doar zeama! Nu se adauga sare, dar se poate "iuti" cu putin ardei iute. In felul acesta, temperatura corpului creste, iar nervii gustativi sunt potoliti. In supa se pot adauga de exemplu patrunjel verde, care se strecoara si se arunca impreuna cu legumele fierte.
Alte necesitati:
- miere - 1 borcan de miere curata de la producatori sau din magazine cu produse biologice;
- 1 irigator;
- 1 buiota (sau o sticla cu apa fierbinte), pentru dezintoxicarea ficatului si in cazul frisoanelor produse de scaderea temperaturii corpului;
- 1 perie uscata - pentru masarea (zilnica) a pielii si stimularea circulatiei sanguine;
- 1 perie de dinti - pentru inlaturarea depunerilor de pe limba (mai evidente in timpul postului). Dupa aceea, periuta trebuie curatata foarte bine, apa de gura (cu care se clateste gura pentru indepartarea mirosului specific postului).
Poate fi si putina zeama de lamaie cu apa, produse cosmetice pentru igiena personala;
- vaselina (pentru ungerea canulei de irigator),
- 1 pereche de sosete calduroase - in eventualitatea ca atunci cand stati culcati sau cand dormiti, picioarele nu vor sa se incalzeasca.
Apa: procurati-va apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Suficienta si de buna calitate! Persoanele cu greutate normala: circa 2 l. Supraponderalii: circa 3 l. Subponderalii: circa 1 - 1,5 l.
Ceaiul: in principiu, toate ceaiurile de plante sunt bune! Iata totusi cateva sugestii:
- Hamei, valeriana, sunatoare (calmante);
- Podbal, patlagina, anason (pentru respiratie);
- Macese, tei, salvie (pentru piele);
- Vasc, roinita, nalba, levantica (pentru inima);
- Armurariu, coada-soricelului (pentru ficat);
- Splinuta (Solidago virga aurea), papadie, urzica (pentru rinichi);
- Frunze de mesteacan, urzica, boabe de ienupar - 1-2 boabe, zdrobite (pentru sange);
- Rozmarin, ceai negru - doar in caz de nevoie (pentru circulatie);
- Fenicul, musetel, menta (pentru digestie).
Important! Ceaiurile se infuzeaza circa 2 minute si se beau mai putin concentrate (sa fie deschise la culoare) si fara zahar! Plantele se schimba mereu, nu se bea acelasi fel de ceai mai mult de trei saptamani.
Supa de zarzavat: este o "fiertura" de zarzavat fara alte ingrediente! Preparati mereu supa proaspata, si anume din toate legumele care se preteaza la acest fel de mancare: cartofi, morcovi, telina, praz, conopida, patrunjel, usturoi, ceapa, rosii, frunze de gulie... Pentru condimentat - dar cu masura -, folositi piper, foi de dafin, nucsoara, 2 boabe de ienupar sau coriandru. Supa se zarzavat nu se sareaza deloc! Prepararea: se lasa legumele sa fiarba incet 1/2 - 1 ora, dupa care se strecoara. Se consuma doar zeama! Nu se adauga sare, dar se poate "iuti" cu putin ardei iute. In felul acesta, temperatura corpului creste, iar nervii gustativi sunt potoliti. In supa se pot adauga de exemplu patrunjel verde, care se strecoara si se arunca impreuna cu legumele fierte.
Alte necesitati:
- miere - 1 borcan de miere curata de la producatori sau din magazine cu produse biologice;
- 1 irigator;
- 1 buiota (sau o sticla cu apa fierbinte), pentru dezintoxicarea ficatului si in cazul frisoanelor produse de scaderea temperaturii corpului;
- 1 perie uscata - pentru masarea (zilnica) a pielii si stimularea circulatiei sanguine;
- 1 perie de dinti - pentru inlaturarea depunerilor de pe limba (mai evidente in timpul postului). Dupa aceea, periuta trebuie curatata foarte bine, apa de gura (cu care se clateste gura pentru indepartarea mirosului specific postului).
Poate fi si putina zeama de lamaie cu apa, produse cosmetice pentru igiena personala;
- vaselina (pentru ungerea canulei de irigator),
- 1 pereche de sosete calduroase - in eventualitatea ca atunci cand stati culcati sau cand dormiti, picioarele nu vor sa se incalzeasca.
duminică, 10 februarie 2008
Valorifica potentialul tau, nu incerca sa semeni cu altii
Valorifica potentialul tau, nu incerca sa semeni cu altii
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de
abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo,
singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua
puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa
se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si
insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si
cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva
zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici
o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului,
printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o
gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu
un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile
robuste…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a
dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat
in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
************ ********* ********* *
Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta
povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult
folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri
motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult
timp.
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care
intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii.
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a
luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au
devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa
devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai
deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina
avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia
de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante",
substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va
fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa
devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza
vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din
tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de
Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se
invata cum sa vizualaizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti
sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi
senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi
atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care
depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite
spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi
Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care
te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si
piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va
trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de
dezvoltare spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem
de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte
care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini,
argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai
sigura pentru a se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa
devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga
mai rapind pe drumul dezvoltarii.
Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor
rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-
ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai
exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si
blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru
tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune
angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
************ ********* ********* *
Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a
enervat in permanenta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun
decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu
potentialitati, talente si forte diferite.
Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente
sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul
social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de
satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria
adiacenta care iti vinde "solutii" in timp ce alergi dupa aceste
modele imposibile.
E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un
miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.
E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se
spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei…) o sa
fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult
devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.
Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.
Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o
confruntare este asolut fara sens.
Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa
se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele
impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda "solutiile"
lui.
Bineinteles, eu primul cred - si toata activitatea mea se bazeaza pe
asta - ca fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu
pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea - pe
cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati.
Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc
performanta si ajuta in dezvoltara personala.
Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele
imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de
multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie
cineva care sa atraga atentia.
Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi
are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu
i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu urma modele, fii tu un model!
************ ********* ********* *
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit,
altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si
altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia
lor.
Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant
mai mult decat niste zeci de centrimetri…
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de
abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo,
singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua
puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa
se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si
insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si
cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva
zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici
o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului,
printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o
gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu
un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile
robuste…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a
dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat
in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
************ ********* ********* *
Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta
povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult
folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri
motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult
timp.
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care
intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii.
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a
luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au
devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa
devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai
deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina
avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia
de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante",
substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va
fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa
devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza
vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din
tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de
Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se
invata cum sa vizualaizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti
sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi
senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi
atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care
depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite
spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi
Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care
te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si
piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va
trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de
dezvoltare spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem
de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte
care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini,
argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai
sigura pentru a se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa
devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga
mai rapind pe drumul dezvoltarii.
Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor
rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-
ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai
exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si
blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru
tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune
angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
************ ********* ********* *
Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a
enervat in permanenta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun
decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu
potentialitati, talente si forte diferite.
Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente
sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul
social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de
satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria
adiacenta care iti vinde "solutii" in timp ce alergi dupa aceste
modele imposibile.
E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un
miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.
E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se
spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei…) o sa
fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult
devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.
Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.
Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o
confruntare este asolut fara sens.
Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa
se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele
impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda "solutiile"
lui.
Bineinteles, eu primul cred - si toata activitatea mea se bazeaza pe
asta - ca fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu
pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea - pe
cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati.
Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc
performanta si ajuta in dezvoltara personala.
Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele
imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de
multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie
cineva care sa atraga atentia.
Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi
are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu
i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu urma modele, fii tu un model!
************ ********* ********* *
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit,
altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si
altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia
lor.
Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant
mai mult decat niste zeci de centrimetri…
Avantajele postului total
AVANTAJELE POSTULUI TOTAL
„Cura de post total este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“. (dr. Ernst Schneider)
1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.
Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.
2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.
Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.
3. Postul vindecă.
„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.
4. Postul conferă claritate şi putere minţii.
Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale sunt amplificate, memoria devine mai clară.
5. Postul măreşte longevitatea.
În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire.
Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.
6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.
Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare.
7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.
O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.
8. Prin post întregul corp este regenerat. Întregul tub digestiv se află în repaus. Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.
9. Postul poate fi realizat de oricine
0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.
10. Postul ne dăruieşte timp liber
Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.
11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi
Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.
12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.
Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.
Postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.
13. Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile.
14. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“.
Postul poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.
În unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.
În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate.
De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave (depresii, lobii, schizofrenie în faza de debut, cancer etc.)
În mod curent, la posturile totale se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică (Vamana Dhauti).
Numeroase boli pot fi vindecate prin post, cu conditia sa existe o
supraveghere medicala:
BOLI CE POT FI VINDECATE PRIN POST
- boli cronice şi degenerative - Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente (psoriazis, etc.)
- Postul este deosebit de eficace şi în boli infecţioase în fazele acute deoarece, în aceste afecţiuni, energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.
- boli ale sistemului cardiac - angina pectorala, hipertensiune arteriala, deficiente de circulatie a sangelui, varice, tromboze, arterioscleroza si distonie vegetativa;
- tulburari de metabolism (obezitate, guta, boli reumatice) În obezitate postul negru este folosit ca o cură de slăbire
- boli ale sistemului digestiv (constipatie cronica, diaree, balonari, colite, suferinte ale ficatului, boli de fiere si de stomac, cu exceptia ulcerului cu nisa);
- boli femeiesti (tulburari de menopauza, de ciclu menstrual, infectii genitale, in unele cazuri, chiar si sterilitate);
- calculi renali si vezicali
- boli de piele (psoriazis, acnee, eczeme, infectii, ten incarcat);
- boli ale sistemului nervos - migrene, epuizare nervoasa, insomnie, depresii, maladii psihice, schizofrenia în faza incipientă
- alte boli - bronsite, alergii, intoxicatii, glaucom, infectii acute, diabet, ticuri;
- cancer: stimularea sistemului imunitar in lupta cu boala. Postul negru este folosită ca terapie-şoc. Durata postului negru: 7-40 zile. În loc de apă se consumă apă distilată. Prin postul negru se stopează evoluţia (şi chiar resorbţia) tumorilor, evitarea metastazelor.
- pregatirea inaintea unei interventii chirurgicale.
„Cura de post total este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“. (dr. Ernst Schneider)
1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.
Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.
2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.
Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.
3. Postul vindecă.
„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.
4. Postul conferă claritate şi putere minţii.
Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale sunt amplificate, memoria devine mai clară.
5. Postul măreşte longevitatea.
În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire.
Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.
6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.
Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare.
7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.
O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.
8. Prin post întregul corp este regenerat. Întregul tub digestiv se află în repaus. Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.
9. Postul poate fi realizat de oricine
0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.
10. Postul ne dăruieşte timp liber
Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.
11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi
Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.
12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.
Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.
Postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.
13. Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile.
14. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“.
Postul poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.
În unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.
În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate.
De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave (depresii, lobii, schizofrenie în faza de debut, cancer etc.)
În mod curent, la posturile totale se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică (Vamana Dhauti).
Numeroase boli pot fi vindecate prin post, cu conditia sa existe o
supraveghere medicala:
BOLI CE POT FI VINDECATE PRIN POST
- boli cronice şi degenerative - Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente (psoriazis, etc.)
- Postul este deosebit de eficace şi în boli infecţioase în fazele acute deoarece, în aceste afecţiuni, energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.
- boli ale sistemului cardiac - angina pectorala, hipertensiune arteriala, deficiente de circulatie a sangelui, varice, tromboze, arterioscleroza si distonie vegetativa;
- tulburari de metabolism (obezitate, guta, boli reumatice) În obezitate postul negru este folosit ca o cură de slăbire
- boli ale sistemului digestiv (constipatie cronica, diaree, balonari, colite, suferinte ale ficatului, boli de fiere si de stomac, cu exceptia ulcerului cu nisa);
- boli femeiesti (tulburari de menopauza, de ciclu menstrual, infectii genitale, in unele cazuri, chiar si sterilitate);
- calculi renali si vezicali
- boli de piele (psoriazis, acnee, eczeme, infectii, ten incarcat);
- boli ale sistemului nervos - migrene, epuizare nervoasa, insomnie, depresii, maladii psihice, schizofrenia în faza incipientă
- alte boli - bronsite, alergii, intoxicatii, glaucom, infectii acute, diabet, ticuri;
- cancer: stimularea sistemului imunitar in lupta cu boala. Postul negru este folosită ca terapie-şoc. Durata postului negru: 7-40 zile. În loc de apă se consumă apă distilată. Prin postul negru se stopează evoluţia (şi chiar resorbţia) tumorilor, evitarea metastazelor.
- pregatirea inaintea unei interventii chirurgicale.
sâmbătă, 9 februarie 2008
Stelele de mare
Stelele de mare
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
Stelele de mare
Stelele de mare
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
vineri, 8 februarie 2008
Prigoarea de Selma Lagerlof
Prigoarea
de Selma Lagerlof
Era pe vremea cand Dumnezeu a creat lumea cu cerul si pamantul, cu toate vietuitoarele si plantele si cand le-a dat fiecarora numele ce trebuiau sa poarte.
Sunt o multime de povesti de pe vremea aceea si daca le-ar sti cineva pe toate, atunci ar sti tot ce e pe lume si nu se poate lamuri.
Odata era Dumnezeu in Rai si zugravea pasarile; fiindca i se ispravisera culorile in cupa, sticletele ar fi ramas nevopsit daca Dumnezeu nu si-ar fi sters condeiele de penele pasaricii.
Tot atunci s-a intamplat ca magarul si-a primit urechile fiindca nu a bagat de seama ce nume avea; isi uitase numele de cum facuse cativa pasi prin Rai si s-a intors de trei ori sa intrebe cum il cheama, pana cand Dumnezeu pierzand rabdarea si luandu-l de urechi ii striga: - „Magar, magar, magar te cheama” . Si pe cand zicea Dumnezeu astfel, il trase de urechi de i le lungi sa auda mai bine alta data cum il cheama.
Tot in ziua aceia fu pedepsita si albina; pe data ce incepuse sa stranga miere, oamenii si animalele simtira mirosul frumos al mierii si venira sa guste din ea. Albina insa nu vroia sa dea un strop si de aceea ii intepa pe toti in jurul ei. Cand vazu Dumnezeu aceasta chema pe data albinele si le pedepsi: „V-am dat darul sa strangeti mierea, cel mai dulce lucru de pe lume, dar nu v-am dat si darul sa intepati lumea. De aceia de acum, de cate ori veti incerca sa intepati pe cineva, va trebui sa muriti". Si tot atunci s-a intamplat ca greerul a ramas orb si furnica si-a pierdut aripile.
Multe minunatii s-au intamplat in ziua aceea.
Dumnezeu se arata in acea zi mare si indurator, iar spre seara mai facu o pasarica cenusie.
-Sa stii ca te cheama si gat-ros, prigoareo, zise Domnul si punand-o pe mana sa, ii dadu drumul in lume.
Dupa ce pasarea zbura o clipa si strabatu lumea cea frumoasa in care trebuia sa traiasca, ii veni gust sa se priveasca.
Atunci se vazu cu totul cenusie, ba si pe gatlej avea aceleasi pene ca pe tot corpul. Prigoria se suci, se invarti, se oglindi in apa, dar nu fu cu putinta sa gaseasca vreo urma de pana rosie.
Atunci pasarea zbura la Dumnezeu din nou. El sta pe tron, mare si bland si de pe mainile sale se dezlipeau fluturii ce falfaiau apoi in jurul capului sau, porumbeii uguiau si se lasau pe umerii sai; la picioare infloreau crinii, lacramioarele si trandafirii rosii si albi.
Inima bietei pasari se zbatea de frica, in cercuri usoare se apropie totusi de Dumnezeu si in sfarsit i se lasa usor pe umar; atunci Dumnezeu o intreba, ce vrea?
- As dori sa te intreb ceva - zise pasarica.
- Ce vrei oare? intreba Dumnezeu.
- De ce ma cheama gat-rosu cand toate penele de la cap pana la coada imi sunt cenusii?
Si pasarica se uita rugator la Dumnezeu cu ochisorii ei mici si negri si cand isi intoarse capul vazu fazanii cu totul rosii sub o pulbere de aur, papagalii cu gatul rosu, gaina cu creasta rosie, fara sa mai vorbesc de fluturii, de pestisorii de aur si de trandafirii in culori vii.
Prigoria se gandea ca de ar fi avut numai o picatura rosie pe piept, ar fi putut fi o pasare frumoasa careia i s-ar fi putut potrivi numele de gat-rosu.
- De ce ma cheama oare gat-rosu cand sunt cu totul cenusie? zise pasarea si astepta ca Dumnezeu sa zica: Draga mea vad ca am uitat cu totul sa-ti vopsesc pieptul, asteapta inca o clipa si o sa fii gata.
Domnul insa surase linistit si zise:
- „Te-am botezat gat-rosu si asa trebuie sa le cheme, dar tu singura va trebui sa ingrijesti ca sa-ti castigi penele rosii".
Si zicand astfel Dumnezeu o ridica din nou pe mana si ii dadu drumul in lume.
Cel dintai lucru ce ii veni in minte, fu sa-si faca cuibul intre cracile unui maces dorind sa i se lipeasca cumva vreo boaba de gatlej si astfel sa se inroseasca.
Multi, multi ani au trecut de la acea zi care a fost cea mai frumoasa pe pamant. Oamenii si animalele au parasit Raiul si s-au raspandii peste tot locul.
Si oamenii au invatat de atunci sa lucreze pamantul, sa strabata marea, si-au facut haine si podoabe, ba au invatat chiar sa ridice temple si cetati vestite ca Teba, Roma si Ierusalimul.
Atunci veni si ziua care nu va fi uitata in istoria lumii si in dimineata acelei zile sta gat-rosu pe o colina plesuva din apropierea Ierusalimului si canta puisorilor sai pitulati in cuibul de pe maces.
Gat-rosu povestea puilor sai despre ziua minunata a Creatiei, de darea numelor si de toate cate auzise de la alt gat-rosu si acesta de la altul, asa pana in urma la cel care fusese facut chiar de mana lui Dumnezeu.
- Si vedeti - zise el mahnit - atatia ani au trecut de la facerea lumii, atatia trandafiri au inflorit, atatea pasari au iesit din ou, incat nici un om nu le poale numara felurile si firea; prigoria insa a ramas tot pasarica mica si cenusie si nu i-a ajutat nimic din ce a facut pana azi ca sa-si dobandeasca culoarea rosie.
Puisorii isi deschisera gatlejurile si intrebara daca stramosii lor nu au incercat sa faca vreo minune ca sa poata dobandi culoarea cea rosie.
- Am facut tot ce am putut, zise pasarea, dar nu ne-a ajutat la nimic.
Cand cea dintai prigorie a intalnit o alta pasare la fel cu ea, incepu sa o iubeasca cu atata tarie incat crezu ca pieptul i s-a aprins.
- ,,Vezi, acum inteleg, se gandi ea. Dumnezeu vrea sa iubesc pasarile lui asa de fierbinte incat penele mele sa se roseasca de focul inimii."
Dar nici ei nu i-a ajutat aceasta, cum nici noua si nici voua nu va va putea ajuta ceva.
Puisorii piuira mahniti si incepura si ei sa fie tristi ca n-au puf rosu pe gatisorul golas.
- Am mai incercat si cu cantecul, mai zise pasarea cea batrana cu glas taraganat. Cea dintai pasare canta asa de frumos ca i se umflase pieptul de insufletire si incepu iar sa spere. „A, isi zicea ea, focul cantecului meu venit din suflet imi va inrosi penele. Dar se insela si ea, ca si noi si cum va veti insela si voi."
Iar se mai auzi un piuit trist din gaturile golase.
- Am mai sperat ca, cu vitejie si curaj ne vom dobandi ce dorim.
Cand cea dintai prigorie se lupta cu o alta, pieptul ii ardea de aprindere razboinica. „Ah, zise ea, penele mi se vor inrosi do focul maniei ce-mi bate inima." Dar si acum se insela ca si noi si cum va veti insela si voi odata. Puisorii piuira vioi: ca si ei vor incerca sa castige ce doreau, dar pasarea raspunse cu tristete ca va fi peste putinta.
Ce mai puteau ei spera oare cand atatia stramosi viteji au incercat totul si nu au putut ajunge la ceva! Ce puteau ei face mai mult, decat sa iubeasca, sa cante si sa lupte? Ce puteau...
Pasarea se opri in mijlocul vorbei, caci dinspre poarta Ierusalimului veneau o multime de oameni, indreptandu- se spre colina unde isi avea ea cuibul. Si erau calareti pe armasari aprigi, ostasi cu lanci lungi, ucenicii calaului cu cuie si ciocane, erau preoti si judecatori ce mergeau cu demnitate, femei care plangeau, iar inaintea tuturor o ceata de oameni cautand fioros imprejur, o ceata groaznica de drumeti ce urlau cu furie. Mica pasare cenusie sta tremurand pe marginea cuibului sau. Se temea la fiece clipa ca sa nu-i calce cuibul si sa-i omoare puisorii golasi. „Bagati de seama, ghemuiti-va si fiti linistiti. Acum se apropie un cal care va trece peste noi! Acum vine un ostas cu sandalele nituite cu fier! Toata ceata salbatica vine incoa! Acum trece toata gloata, vine ca o hoarda de salbatici!"
Deodata pasarea se opri din indemn, muta si nemiscata. Uitase pana si primejdia in care plutea. Deodata se aseza peste cuib si isi intinse aripele peste pui.
- Vai ce grozavie - nu vreau sa vedeti si voi - aici sunt trei talhari care vor fi batuti pe cruce - si cu frica isi intindea aripele deasupra puilor, ca acestia sa nu vada. Puisorii auzira numai bataile de ciocan, vaietele, strigatele salbatice ale poporului. Pasarica privea in jur cu ochii mariti de groaza, nu putea sa-si ia ochii de la cei trei nenorociti.
- Ce cruzi sunt oamenii! Nu le-a ajuns ca i-au batut pe cruce, ba au mai pus pe capul unuia si o cununa de spini. Uite cum i-au sangerat spinii fruntea si cum curge sangele. Si omul acesta e asa de frumos si se uita cu o privire asa de blanda incat oricine trebuie sa-1 iubeasca. Imi trece un fior prin inima cand il vad.
Pasarica fu din ce in ce mai indurerata la vederea lui.
- Daca as fi fratele meu - vulturul - i-as scoate cuiele, si as zgaria cu ghearele pe toti oamenii care-1 chinuiesc!
Si cand vazu cum curgea sangele pe fruntea barbatului batut pe cruce nu mai putu rabda sa stea in cuib.
Chiar daca sunt mica si slaba, tot va trebui sa-1 ajut! - si zbura apropiindu-se de rastignit.
II inconjura de mai multe ori fara sa indrazneasca sa se apropie, caci era o pasarica sfioasa in fata omului. Incetul cu incetul insa prinse curaj, se apropie din ce in ce mai mult si scoase cu ciocul un spin de pe fruntea Omului.
Pe cand facu astfel o picatura de sange de pe fruntea lui ii cazu pe gat.
Cand se intoarse pasarica din nou la cuib, strigara cu totii intr-un glas:
-Ai pieptul rosu, penele de pe piept iti sunt mai rosii ca foile de maces!
- E numai o picatura de pe fruntea nefericitului rastignit! zise pasarea si se va sterge indata ce voi intra in apa vreunui izvor.
Insa oricat de mult se spala pasarea, pata cea rosie nu pieri de pe gatul sau si cand si puisorii i se facura mari avura si ei gatul rosu. Iar de atunci toate prigoriile au gatul rosu si de aceea le zice si gat-rosu.
de Selma Lagerlof
Era pe vremea cand Dumnezeu a creat lumea cu cerul si pamantul, cu toate vietuitoarele si plantele si cand le-a dat fiecarora numele ce trebuiau sa poarte.
Sunt o multime de povesti de pe vremea aceea si daca le-ar sti cineva pe toate, atunci ar sti tot ce e pe lume si nu se poate lamuri.
Odata era Dumnezeu in Rai si zugravea pasarile; fiindca i se ispravisera culorile in cupa, sticletele ar fi ramas nevopsit daca Dumnezeu nu si-ar fi sters condeiele de penele pasaricii.
Tot atunci s-a intamplat ca magarul si-a primit urechile fiindca nu a bagat de seama ce nume avea; isi uitase numele de cum facuse cativa pasi prin Rai si s-a intors de trei ori sa intrebe cum il cheama, pana cand Dumnezeu pierzand rabdarea si luandu-l de urechi ii striga: - „Magar, magar, magar te cheama” . Si pe cand zicea Dumnezeu astfel, il trase de urechi de i le lungi sa auda mai bine alta data cum il cheama.
Tot in ziua aceia fu pedepsita si albina; pe data ce incepuse sa stranga miere, oamenii si animalele simtira mirosul frumos al mierii si venira sa guste din ea. Albina insa nu vroia sa dea un strop si de aceea ii intepa pe toti in jurul ei. Cand vazu Dumnezeu aceasta chema pe data albinele si le pedepsi: „V-am dat darul sa strangeti mierea, cel mai dulce lucru de pe lume, dar nu v-am dat si darul sa intepati lumea. De aceia de acum, de cate ori veti incerca sa intepati pe cineva, va trebui sa muriti". Si tot atunci s-a intamplat ca greerul a ramas orb si furnica si-a pierdut aripile.
Multe minunatii s-au intamplat in ziua aceea.
Dumnezeu se arata in acea zi mare si indurator, iar spre seara mai facu o pasarica cenusie.
-Sa stii ca te cheama si gat-ros, prigoareo, zise Domnul si punand-o pe mana sa, ii dadu drumul in lume.
Dupa ce pasarea zbura o clipa si strabatu lumea cea frumoasa in care trebuia sa traiasca, ii veni gust sa se priveasca.
Atunci se vazu cu totul cenusie, ba si pe gatlej avea aceleasi pene ca pe tot corpul. Prigoria se suci, se invarti, se oglindi in apa, dar nu fu cu putinta sa gaseasca vreo urma de pana rosie.
Atunci pasarea zbura la Dumnezeu din nou. El sta pe tron, mare si bland si de pe mainile sale se dezlipeau fluturii ce falfaiau apoi in jurul capului sau, porumbeii uguiau si se lasau pe umerii sai; la picioare infloreau crinii, lacramioarele si trandafirii rosii si albi.
Inima bietei pasari se zbatea de frica, in cercuri usoare se apropie totusi de Dumnezeu si in sfarsit i se lasa usor pe umar; atunci Dumnezeu o intreba, ce vrea?
- As dori sa te intreb ceva - zise pasarica.
- Ce vrei oare? intreba Dumnezeu.
- De ce ma cheama gat-rosu cand toate penele de la cap pana la coada imi sunt cenusii?
Si pasarica se uita rugator la Dumnezeu cu ochisorii ei mici si negri si cand isi intoarse capul vazu fazanii cu totul rosii sub o pulbere de aur, papagalii cu gatul rosu, gaina cu creasta rosie, fara sa mai vorbesc de fluturii, de pestisorii de aur si de trandafirii in culori vii.
Prigoria se gandea ca de ar fi avut numai o picatura rosie pe piept, ar fi putut fi o pasare frumoasa careia i s-ar fi putut potrivi numele de gat-rosu.
- De ce ma cheama oare gat-rosu cand sunt cu totul cenusie? zise pasarea si astepta ca Dumnezeu sa zica: Draga mea vad ca am uitat cu totul sa-ti vopsesc pieptul, asteapta inca o clipa si o sa fii gata.
Domnul insa surase linistit si zise:
- „Te-am botezat gat-rosu si asa trebuie sa le cheme, dar tu singura va trebui sa ingrijesti ca sa-ti castigi penele rosii".
Si zicand astfel Dumnezeu o ridica din nou pe mana si ii dadu drumul in lume.
Cel dintai lucru ce ii veni in minte, fu sa-si faca cuibul intre cracile unui maces dorind sa i se lipeasca cumva vreo boaba de gatlej si astfel sa se inroseasca.
Multi, multi ani au trecut de la acea zi care a fost cea mai frumoasa pe pamant. Oamenii si animalele au parasit Raiul si s-au raspandii peste tot locul.
Si oamenii au invatat de atunci sa lucreze pamantul, sa strabata marea, si-au facut haine si podoabe, ba au invatat chiar sa ridice temple si cetati vestite ca Teba, Roma si Ierusalimul.
Atunci veni si ziua care nu va fi uitata in istoria lumii si in dimineata acelei zile sta gat-rosu pe o colina plesuva din apropierea Ierusalimului si canta puisorilor sai pitulati in cuibul de pe maces.
Gat-rosu povestea puilor sai despre ziua minunata a Creatiei, de darea numelor si de toate cate auzise de la alt gat-rosu si acesta de la altul, asa pana in urma la cel care fusese facut chiar de mana lui Dumnezeu.
- Si vedeti - zise el mahnit - atatia ani au trecut de la facerea lumii, atatia trandafiri au inflorit, atatea pasari au iesit din ou, incat nici un om nu le poale numara felurile si firea; prigoria insa a ramas tot pasarica mica si cenusie si nu i-a ajutat nimic din ce a facut pana azi ca sa-si dobandeasca culoarea rosie.
Puisorii isi deschisera gatlejurile si intrebara daca stramosii lor nu au incercat sa faca vreo minune ca sa poata dobandi culoarea cea rosie.
- Am facut tot ce am putut, zise pasarea, dar nu ne-a ajutat la nimic.
Cand cea dintai prigorie a intalnit o alta pasare la fel cu ea, incepu sa o iubeasca cu atata tarie incat crezu ca pieptul i s-a aprins.
- ,,Vezi, acum inteleg, se gandi ea. Dumnezeu vrea sa iubesc pasarile lui asa de fierbinte incat penele mele sa se roseasca de focul inimii."
Dar nici ei nu i-a ajutat aceasta, cum nici noua si nici voua nu va va putea ajuta ceva.
Puisorii piuira mahniti si incepura si ei sa fie tristi ca n-au puf rosu pe gatisorul golas.
- Am mai incercat si cu cantecul, mai zise pasarea cea batrana cu glas taraganat. Cea dintai pasare canta asa de frumos ca i se umflase pieptul de insufletire si incepu iar sa spere. „A, isi zicea ea, focul cantecului meu venit din suflet imi va inrosi penele. Dar se insela si ea, ca si noi si cum va veti insela si voi."
Iar se mai auzi un piuit trist din gaturile golase.
- Am mai sperat ca, cu vitejie si curaj ne vom dobandi ce dorim.
Cand cea dintai prigorie se lupta cu o alta, pieptul ii ardea de aprindere razboinica. „Ah, zise ea, penele mi se vor inrosi do focul maniei ce-mi bate inima." Dar si acum se insela ca si noi si cum va veti insela si voi odata. Puisorii piuira vioi: ca si ei vor incerca sa castige ce doreau, dar pasarea raspunse cu tristete ca va fi peste putinta.
Ce mai puteau ei spera oare cand atatia stramosi viteji au incercat totul si nu au putut ajunge la ceva! Ce puteau ei face mai mult, decat sa iubeasca, sa cante si sa lupte? Ce puteau...
Pasarea se opri in mijlocul vorbei, caci dinspre poarta Ierusalimului veneau o multime de oameni, indreptandu- se spre colina unde isi avea ea cuibul. Si erau calareti pe armasari aprigi, ostasi cu lanci lungi, ucenicii calaului cu cuie si ciocane, erau preoti si judecatori ce mergeau cu demnitate, femei care plangeau, iar inaintea tuturor o ceata de oameni cautand fioros imprejur, o ceata groaznica de drumeti ce urlau cu furie. Mica pasare cenusie sta tremurand pe marginea cuibului sau. Se temea la fiece clipa ca sa nu-i calce cuibul si sa-i omoare puisorii golasi. „Bagati de seama, ghemuiti-va si fiti linistiti. Acum se apropie un cal care va trece peste noi! Acum vine un ostas cu sandalele nituite cu fier! Toata ceata salbatica vine incoa! Acum trece toata gloata, vine ca o hoarda de salbatici!"
Deodata pasarea se opri din indemn, muta si nemiscata. Uitase pana si primejdia in care plutea. Deodata se aseza peste cuib si isi intinse aripele peste pui.
- Vai ce grozavie - nu vreau sa vedeti si voi - aici sunt trei talhari care vor fi batuti pe cruce - si cu frica isi intindea aripele deasupra puilor, ca acestia sa nu vada. Puisorii auzira numai bataile de ciocan, vaietele, strigatele salbatice ale poporului. Pasarica privea in jur cu ochii mariti de groaza, nu putea sa-si ia ochii de la cei trei nenorociti.
- Ce cruzi sunt oamenii! Nu le-a ajuns ca i-au batut pe cruce, ba au mai pus pe capul unuia si o cununa de spini. Uite cum i-au sangerat spinii fruntea si cum curge sangele. Si omul acesta e asa de frumos si se uita cu o privire asa de blanda incat oricine trebuie sa-1 iubeasca. Imi trece un fior prin inima cand il vad.
Pasarica fu din ce in ce mai indurerata la vederea lui.
- Daca as fi fratele meu - vulturul - i-as scoate cuiele, si as zgaria cu ghearele pe toti oamenii care-1 chinuiesc!
Si cand vazu cum curgea sangele pe fruntea barbatului batut pe cruce nu mai putu rabda sa stea in cuib.
Chiar daca sunt mica si slaba, tot va trebui sa-1 ajut! - si zbura apropiindu-se de rastignit.
II inconjura de mai multe ori fara sa indrazneasca sa se apropie, caci era o pasarica sfioasa in fata omului. Incetul cu incetul insa prinse curaj, se apropie din ce in ce mai mult si scoase cu ciocul un spin de pe fruntea Omului.
Pe cand facu astfel o picatura de sange de pe fruntea lui ii cazu pe gat.
Cand se intoarse pasarica din nou la cuib, strigara cu totii intr-un glas:
-Ai pieptul rosu, penele de pe piept iti sunt mai rosii ca foile de maces!
- E numai o picatura de pe fruntea nefericitului rastignit! zise pasarea si se va sterge indata ce voi intra in apa vreunui izvor.
Insa oricat de mult se spala pasarea, pata cea rosie nu pieri de pe gatul sau si cand si puisorii i se facura mari avura si ei gatul rosu. Iar de atunci toate prigoriile au gatul rosu si de aceea le zice si gat-rosu.
joi, 7 februarie 2008
Omul de pe cruce
Omul de pe cruce
Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.
In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.
Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.
Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".
Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie. Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :
"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.
Iata de ce trebuia sã taci.
Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."
Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.
In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.
Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.
Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".
Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie. Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :
"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.
Iata de ce trebuia sã taci.
Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."
marți, 5 februarie 2008
Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă
Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă
Motto: „Medicina la ora actuală este o industrie cu risc crescut, ca şi aviaţia. Dar şansa să mori într-un accident de aviaţie este de 1 la 2 milioane de cazuri, pe când riscul de a muri într-un accident medical este de 1 la 200 de cazuri” - Dr. Leape, Harvard Medical School of Public Health.
Întregul sistem modern de sănătate este de acuzat că permite, sau uneori chiar promovează, proceduri şi protocoale terapeutice care nu sunt necesare. În ceea ce priveşte actul medical şi erorile care apar în exercitarea acestuia există mari diferenţe între ceea ce se petrece la modul real şi ceea ce se raportează. Apare întrebarea: cine raportează erorile medicale? De obicei pacientul sau familia pacientului. Însă dacă nimeni nu observă eroarea, aceasta nu este raportată.
Datele care vor fi prezentate în continuare se referă la sistemul medical american. Despre sistemul medical românesc nu s-au făcut astfel de studii, dar aceasta nu înseamnă că ţara noastră sau alte ţări ies de sub incidenţa acestei probleme.
Un sistem medical care cauzează mai multe decese decât bolile şi războaiele
Janet Heinrich, director asociat al U.S. General Accounting Office, instituţie răspunzătoare pentru finanţarea sistemului de sănătate şi pentru problemele de sănătate publică în SUA, afirma în faţa unui subcomitet al Casei Albe că: “adevărata dimensiune a repercursiunilor erorilor medicale asupra populaţiei este necunoscută”, adăungând că “strângerea de date valide despre aceste aspecte este foarte dificil de realizat”.
Prin centralizarea mai multor date s-a observat că simpla spitalizare poate genera:
- 2,1% şanse de a avea o reacţie adversă serioasă la medicaţia administrată;
- 5 - 6% şanse de a face o infecţie intraspitalicească;
- 4 - 36% şanse de afectare iatrogenă (eroare medicală sau reacţie adversă la medicamentele prescrise)
- 17% şanse de eroare de procedură.
S-a observat că decesele de cauză iatrogenă (prin eroare medicală sau datorită reacţiilor adverse la medicamente) depăşesc ca număr pe cele cauzate de război – datele făcând referire la americanii care au murit în războaiele la care a participat SUA. Numărul de procedee medicale şi chirurgicale inutile realizate anual este de 7,5 milioane. Numărul de oameni expuşi la spitalizări inutile anual este de 8,9 milioane. În anul 2001 numărul total de decese induse iatrogen a fost aproximativ 780 000 în SUA, în timp ce în acelaşi an numărul anual de decese cauzate de boli cardiace a fost de aproximativ 700 000, iar cele de cancer de aproximativ 550.000, ambele mai mici decât cele de cauză iatrogenă. Iar aceste date sunt doar pentru un an. Dar pentru zece ani? Se poate deduce că sistemul medical american este o importantă cauză de deces. Fiecare specialitate medicală are propriile recorduri şi date despre morbiditate şi mortalitate. Dar aceste numere şi statistici nu sunt publice.
Producţia de medicamente - o industrie orientată către profit ca oricare alta
În calea reformelor medicale, atât de necesare, dată fiind această situaţie îngrijorătoare, stau companiile farmaceutice, companiile de tehnică medicală şi grupurile de afaceri din domeniul medical – cei care, de fapt, beneficiază cel mai mult de pe urma îmbolnăvirilor, prin medicamentele care sunt administrate, testele de diagnostic realizate, tehnicile care se fac atât în scop diagnostic cât şi în scop terapeutic. Aceste categorii de industriaşi sponsorizează cercetări medicale, şcoli medicale şi spitale. Aceste subvenţii pot înclina balanţa, în cazul unui studiu clinic, de la o evaluare prin filtrul prevenţiei profesionale la acceptarea fără critică a unei noi terapii, a unui nou medicament sau a unui nou test diagnostic.
Pentru a înţelege determinismul acceptării anumitor medicamente trebuie să observăm doar funcţiile pe care le deţin unele persoane în spitale şi în anumite comitete guvernamentale de avizare, sau în anumite firme farmaceutice. Un studiu din 2003 a arătat că aproape jumătate din medicii care sunt în comisiile instituţionale de revizuire care aprobă testările clinice (trial, în limba engleză) pentru diferite medicamente, deţin de asemenea posturi de consultanţi în industria farmaceutică. Dr. Erik Campbell afirma că: “Asemenea legături cu industria farmaceutică pot afecta comportamentul ştiinţific. Ei pot face comerţ cu anumite informaţii secrete şi pot întârzia publicarea cercetărilor”.
Jonathan Quick, director al Departamentului medicamente esenţiale şi Politica medicală, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), scria într-unul din buletinele OMS: “dacă trial-urile (testările) clinice devin o aventură comercială în care interesul propriu depăşeşte interesul oamenilor, atunci contractul social care permite cercetarea pe subiecţi umani în schimbul avantajelor medicale, este compromis”.
În anul 2000, un studiu realizat de guvernul britanic a arătat că majoritatea oamenilor consideră că “ştiinţa este condusă de afaceri – la urma urmei, este vorba tot despre bani”. Mai mult de trei sferturi din cei chestionaţi au fost de părere că “ este important să existe oameni de ştiinţă care nu au nici o legătură cu afacerile”.
Fostul editor al prestigioasei publicaţii New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Marcia Angell, se străduia să atragă atenţia lumii asupra problemei comercializării cercetărilor ştiinţifice, în editorialul “Is Academic Medicine for Sale?”. Dr. Marcia susţinea că “ atunci când hotarul între industrie şi cunoaşterea medicală academică devine aşa de neclar cum este acum, obiectivele comerciale influenţează misiunea şcolilor medicale în multe feluri. Conflictele de interes în ceea ce priveşte ştiinţa sunt în creştere”. Ea nu a negat beneficiile cercetării medicale, ci susţinea faptul că există o relaţie faustiană între şcolile medicale şi industria farmaceutică (adică, un fel de pact cu diavolul).
Raportul ABC afirma că firmele farmaceutice cheltuiesc peste 2 miliarde USD pe an pentru 314000 de evenimente la care participă medicii. Raportul ABC nota de asemenea că atunci când o companie farmaceutică sponsorizează un studiu, există 90% şanse ca acel medicament să fie găsit adecvat, pe când un studiu sponsorizat de o companie nefarmaceutică pentru acelaşi medicament, ar găsi acea substanţă potrivită doar în proporţie de 50% pentru afecţiunea pentru care a fost creată. Se pare că banii pot cumpăra orice rezultat ştiinţific dorit.
Un laureat al premiului Nobel afirmă: "producţia farmaceutică este interesată să vă ia cât mai mulţi bani, nu să vă vindece."
În 2006, în ziarul La Vanguardia, jurnalul cu cea mai mare circulaţie în Barcelona şi Catalonia, a apărut un interviu cu Richard J. Roberts având titlul "Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil". Richard J. Roberts s-a născut în 1943 în Anglia. Unicul fiu al lui John şi Edna Roberts, s-a dovedit a fi un spirit extrem de vivace în ceea ce privea ştiinţele exacte, îndrăgind de mic matematica, logica şi chimia. A urmat studiile Universităţii Shefield, unde şi-a luat şi doctoratul în chimie organică sub îndrumarea lui David Ollis. A ajuns să cunoască şi să aprofundeze teoretic şi practic domeniul biologiei moleculare. Astfel, după mulţi ani de lucru în special în domeniul enzimelor de restricţie şi a secvenţierii ARN şi ADN, i s-a acordat premiul Nobel în medicină şi fiziologie, alături de Philip A. Sharp, în anul 1993, pentru cercetările şi descoperirile făcute despre genele splitate.
Redăm în continuare câteva fragmente din interviul acordat jurnalului La Vanguardia:
“Reporter: Ce model de cercetare vi se pare cel mai eficient, cel al Statelor Unite sau cel european?
Richard J.Roberts: Este evident că modelul american, în care participă în mod activ capitalul privat, este mult mai eficient. Puteţi lua ca exemplu progresul spectaculos al industriei informatice, unde capitalul privat este cel care finanţează cercetarea de bază şi cea aplicată, în ce priveşte industria de sănătate, însă... Eu am rezerve.
R: Vă ascult.
RJR: Nu se poate ca cercetarea în domeniul sănătăţii umane să depindă numai de rentabilitatea economică. Ceea ce e bine din punctul de vedere al dividentelor nu este întotdeauna bine pentru oameni.
R: Explicaţi-ne.
RJR: Industria farmaceutică vrea să fie utilă pentru pieţele de capital...
R: Ca oricare altă industrie.
RJR: Da, dar aceasta nu este oricare altă industrie: aici vorbim de sănătatea noastră şi de vieţile noastre şi de cele ale fiilor noştri şi ale unor milioane de fiinţe umane.
R: Dar dacă sunt rentabile, se va realiza o cercetare mai bună.
RJR: Dacă te gândeşti doar la profit, nu te va mai preocupa să fii util oamenilor.
R: De exemplu...
RJR: Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...
R: Şi de ce au renunţat la cercetări?
RJR: Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire a stării, ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.
R: Este o acuzaţie gravă.
RJR: Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în direcţii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.
R: Există dividente care ucid.
RJR: De asta vă spuneam că sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi de aceea cred că în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.
R: Un exemplu de astfel de abuzuri?
RJR: S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsă când eram eu copil, reapare şi ucide anul acesta peste un milion de oameni.
R: Nu îmi vorbiţi de lumea a treia?
RJR: Acesta este un alt capitol trist: bolile din lumea a treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de prima lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.
R: Politicienii nu intervin?
RJR: Nu vă faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fiii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.
R: Totul e posibil.
RJR: Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii - şi ştiu ce vorbesc - depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale...”
Motto: „Medicina la ora actuală este o industrie cu risc crescut, ca şi aviaţia. Dar şansa să mori într-un accident de aviaţie este de 1 la 2 milioane de cazuri, pe când riscul de a muri într-un accident medical este de 1 la 200 de cazuri” - Dr. Leape, Harvard Medical School of Public Health.
Întregul sistem modern de sănătate este de acuzat că permite, sau uneori chiar promovează, proceduri şi protocoale terapeutice care nu sunt necesare. În ceea ce priveşte actul medical şi erorile care apar în exercitarea acestuia există mari diferenţe între ceea ce se petrece la modul real şi ceea ce se raportează. Apare întrebarea: cine raportează erorile medicale? De obicei pacientul sau familia pacientului. Însă dacă nimeni nu observă eroarea, aceasta nu este raportată.
Datele care vor fi prezentate în continuare se referă la sistemul medical american. Despre sistemul medical românesc nu s-au făcut astfel de studii, dar aceasta nu înseamnă că ţara noastră sau alte ţări ies de sub incidenţa acestei probleme.
Un sistem medical care cauzează mai multe decese decât bolile şi războaiele
Janet Heinrich, director asociat al U.S. General Accounting Office, instituţie răspunzătoare pentru finanţarea sistemului de sănătate şi pentru problemele de sănătate publică în SUA, afirma în faţa unui subcomitet al Casei Albe că: “adevărata dimensiune a repercursiunilor erorilor medicale asupra populaţiei este necunoscută”, adăungând că “strângerea de date valide despre aceste aspecte este foarte dificil de realizat”.
Prin centralizarea mai multor date s-a observat că simpla spitalizare poate genera:
- 2,1% şanse de a avea o reacţie adversă serioasă la medicaţia administrată;
- 5 - 6% şanse de a face o infecţie intraspitalicească;
- 4 - 36% şanse de afectare iatrogenă (eroare medicală sau reacţie adversă la medicamentele prescrise)
- 17% şanse de eroare de procedură.
S-a observat că decesele de cauză iatrogenă (prin eroare medicală sau datorită reacţiilor adverse la medicamente) depăşesc ca număr pe cele cauzate de război – datele făcând referire la americanii care au murit în războaiele la care a participat SUA. Numărul de procedee medicale şi chirurgicale inutile realizate anual este de 7,5 milioane. Numărul de oameni expuşi la spitalizări inutile anual este de 8,9 milioane. În anul 2001 numărul total de decese induse iatrogen a fost aproximativ 780 000 în SUA, în timp ce în acelaşi an numărul anual de decese cauzate de boli cardiace a fost de aproximativ 700 000, iar cele de cancer de aproximativ 550.000, ambele mai mici decât cele de cauză iatrogenă. Iar aceste date sunt doar pentru un an. Dar pentru zece ani? Se poate deduce că sistemul medical american este o importantă cauză de deces. Fiecare specialitate medicală are propriile recorduri şi date despre morbiditate şi mortalitate. Dar aceste numere şi statistici nu sunt publice.
Producţia de medicamente - o industrie orientată către profit ca oricare alta
În calea reformelor medicale, atât de necesare, dată fiind această situaţie îngrijorătoare, stau companiile farmaceutice, companiile de tehnică medicală şi grupurile de afaceri din domeniul medical – cei care, de fapt, beneficiază cel mai mult de pe urma îmbolnăvirilor, prin medicamentele care sunt administrate, testele de diagnostic realizate, tehnicile care se fac atât în scop diagnostic cât şi în scop terapeutic. Aceste categorii de industriaşi sponsorizează cercetări medicale, şcoli medicale şi spitale. Aceste subvenţii pot înclina balanţa, în cazul unui studiu clinic, de la o evaluare prin filtrul prevenţiei profesionale la acceptarea fără critică a unei noi terapii, a unui nou medicament sau a unui nou test diagnostic.
Pentru a înţelege determinismul acceptării anumitor medicamente trebuie să observăm doar funcţiile pe care le deţin unele persoane în spitale şi în anumite comitete guvernamentale de avizare, sau în anumite firme farmaceutice. Un studiu din 2003 a arătat că aproape jumătate din medicii care sunt în comisiile instituţionale de revizuire care aprobă testările clinice (trial, în limba engleză) pentru diferite medicamente, deţin de asemenea posturi de consultanţi în industria farmaceutică. Dr. Erik Campbell afirma că: “Asemenea legături cu industria farmaceutică pot afecta comportamentul ştiinţific. Ei pot face comerţ cu anumite informaţii secrete şi pot întârzia publicarea cercetărilor”.
Jonathan Quick, director al Departamentului medicamente esenţiale şi Politica medicală, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), scria într-unul din buletinele OMS: “dacă trial-urile (testările) clinice devin o aventură comercială în care interesul propriu depăşeşte interesul oamenilor, atunci contractul social care permite cercetarea pe subiecţi umani în schimbul avantajelor medicale, este compromis”.
În anul 2000, un studiu realizat de guvernul britanic a arătat că majoritatea oamenilor consideră că “ştiinţa este condusă de afaceri – la urma urmei, este vorba tot despre bani”. Mai mult de trei sferturi din cei chestionaţi au fost de părere că “ este important să existe oameni de ştiinţă care nu au nici o legătură cu afacerile”.
Fostul editor al prestigioasei publicaţii New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Marcia Angell, se străduia să atragă atenţia lumii asupra problemei comercializării cercetărilor ştiinţifice, în editorialul “Is Academic Medicine for Sale?”. Dr. Marcia susţinea că “ atunci când hotarul între industrie şi cunoaşterea medicală academică devine aşa de neclar cum este acum, obiectivele comerciale influenţează misiunea şcolilor medicale în multe feluri. Conflictele de interes în ceea ce priveşte ştiinţa sunt în creştere”. Ea nu a negat beneficiile cercetării medicale, ci susţinea faptul că există o relaţie faustiană între şcolile medicale şi industria farmaceutică (adică, un fel de pact cu diavolul).
Raportul ABC afirma că firmele farmaceutice cheltuiesc peste 2 miliarde USD pe an pentru 314000 de evenimente la care participă medicii. Raportul ABC nota de asemenea că atunci când o companie farmaceutică sponsorizează un studiu, există 90% şanse ca acel medicament să fie găsit adecvat, pe când un studiu sponsorizat de o companie nefarmaceutică pentru acelaşi medicament, ar găsi acea substanţă potrivită doar în proporţie de 50% pentru afecţiunea pentru care a fost creată. Se pare că banii pot cumpăra orice rezultat ştiinţific dorit.
Un laureat al premiului Nobel afirmă: "producţia farmaceutică este interesată să vă ia cât mai mulţi bani, nu să vă vindece."
În 2006, în ziarul La Vanguardia, jurnalul cu cea mai mare circulaţie în Barcelona şi Catalonia, a apărut un interviu cu Richard J. Roberts având titlul "Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil". Richard J. Roberts s-a născut în 1943 în Anglia. Unicul fiu al lui John şi Edna Roberts, s-a dovedit a fi un spirit extrem de vivace în ceea ce privea ştiinţele exacte, îndrăgind de mic matematica, logica şi chimia. A urmat studiile Universităţii Shefield, unde şi-a luat şi doctoratul în chimie organică sub îndrumarea lui David Ollis. A ajuns să cunoască şi să aprofundeze teoretic şi practic domeniul biologiei moleculare. Astfel, după mulţi ani de lucru în special în domeniul enzimelor de restricţie şi a secvenţierii ARN şi ADN, i s-a acordat premiul Nobel în medicină şi fiziologie, alături de Philip A. Sharp, în anul 1993, pentru cercetările şi descoperirile făcute despre genele splitate.
Redăm în continuare câteva fragmente din interviul acordat jurnalului La Vanguardia:
“Reporter: Ce model de cercetare vi se pare cel mai eficient, cel al Statelor Unite sau cel european?
Richard J.Roberts: Este evident că modelul american, în care participă în mod activ capitalul privat, este mult mai eficient. Puteţi lua ca exemplu progresul spectaculos al industriei informatice, unde capitalul privat este cel care finanţează cercetarea de bază şi cea aplicată, în ce priveşte industria de sănătate, însă... Eu am rezerve.
R: Vă ascult.
RJR: Nu se poate ca cercetarea în domeniul sănătăţii umane să depindă numai de rentabilitatea economică. Ceea ce e bine din punctul de vedere al dividentelor nu este întotdeauna bine pentru oameni.
R: Explicaţi-ne.
RJR: Industria farmaceutică vrea să fie utilă pentru pieţele de capital...
R: Ca oricare altă industrie.
RJR: Da, dar aceasta nu este oricare altă industrie: aici vorbim de sănătatea noastră şi de vieţile noastre şi de cele ale fiilor noştri şi ale unor milioane de fiinţe umane.
R: Dar dacă sunt rentabile, se va realiza o cercetare mai bună.
RJR: Dacă te gândeşti doar la profit, nu te va mai preocupa să fii util oamenilor.
R: De exemplu...
RJR: Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...
R: Şi de ce au renunţat la cercetări?
RJR: Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire a stării, ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.
R: Este o acuzaţie gravă.
RJR: Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în direcţii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.
R: Există dividente care ucid.
RJR: De asta vă spuneam că sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi de aceea cred că în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.
R: Un exemplu de astfel de abuzuri?
RJR: S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsă când eram eu copil, reapare şi ucide anul acesta peste un milion de oameni.
R: Nu îmi vorbiţi de lumea a treia?
RJR: Acesta este un alt capitol trist: bolile din lumea a treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de prima lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.
R: Politicienii nu intervin?
RJR: Nu vă faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fiii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.
R: Totul e posibil.
RJR: Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii - şi ştiu ce vorbesc - depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale...”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
