Povestea Cristinei-Luana Zosmer

Povestea Cristinei-Luana Zosmer

Pe vremea cind inca eram "nimeni" adica una din milioanele de divortate cu trei plozi mici, rate la casa si ca meserie eram curatitoare-n vilele imense ale altora, pe vremea aia eram si grasa,latoasa,neingrijita si satula de viata in asa un hal ca as fi putut sa zic cu inima impacata " daca o mierlesc maine va fi o usurare pentru toata lumea"(fara conotatii de constiinta va rog, cui as fi lasat copiii etc.etc.sunt momente de-astea-n viata cind pielea ti-e mai aproape decit camasa si nu-ti mai pasa de nimic). Intr-o dupa-maiaza fierbinte, asa cum de obicei sunt ele in tara asta de-i zice tara sfanta, tocmai terminasem de curatat vila cu trei etaje a unor bogati,ma dureau umerii de la batul si cirpa de spalat pe jos, ma dureau picioarele de urcatul si coboritul scarilor,ma durea capul de oboseala de tigari si prea multe cafele, stateam in statia de autobuz si ma gindeam cu jale la programul care ma astepta acasa dupa ce copiii tocmai venisera de la scoala, tocmai mincasera,tocmai imprastiasera totul si eu urma din nou sa curat.Doamne, cum urasc termenul asta " a curata" din tot sufletul il urasc.Visam in nimicnicia mea sa am si eu una ca mine, o servitoare care sa-mi faca toate treburile, eu numai sa ma duc la o munca si munca aia sa-mi placa, sa vin acasa sa citesc, sa dooooooooorm, sa calatoresc, pe scurt, visam vise cind linga mine a oprit Chevroletul cel alb si un barbat m-a intrebat coborind geamul daca poate sa ma duca undeva.Da,poti sa ma duci acasa i-am raspuns, nu,nu-mi mai pasa daca e un violator in serie, un arab cu ginduri criminale, un sadic de-ala de-o sa ma taie bucati sau daca-i dracul in persoana.Vroiam acasa.M-am urcat in masina aia mare si eleganta ,barbatul imbracat in uniforma militara cu grad mare, n-am sa-l spun ca n-am chef nu ca l-ati cunoaste cumva ,era foarte amabil, m-a intrebat tot drumul,l-am intrebat tot drumul, si-n vreme ce-mi raspundea m-am gindit ca pe lume-s multi nebuni si ce l-o fi apucat pe asta sa incerce sa ma agate tocmai pe mine care aratam de un ban jumate si valoram jumate din cit aratam? Pe scurt am stabilit sa ne revedem vineri seara.Barbatul mi-a spus de la inceput ca e insurat, ca are o casnicie buna, patru copii mari si ca nevasta-sa-i avocata. Nu stia de ce a oprit masina linga mine, nu stia de ce ma duce acasa si mai ales habar n-avea ce-l mina sa-mi propuna o intilnire vineri seara cand de fapt toti barbatii insurati sint cu familiile lor.M-am imbracat cit am putut mai bine, cu ce-aveam si-aveam putin, m-a dus la un restaurant celebru si-apoi m-a lasat in fata casei.Atit. Ne-am intilnit in continuare cam de cite 2 ori pe saptamina ,ma ducea la spectacole, la concerte,la restaurante, la magazine scumpe, a inceput sa ma imbrace dupa gustul lui, sa-mi cumpere lenjerie pe gustul lui ,sa ma schimbe pentru el.Eu am inceput sa fac dieta, sa ma duc sa fac sport,imi gaseam acum timp de toate dar inca faceam curatenie-n casele altora de 2 ori pe saptamina, nu de alta dar vroiam sa fiu oarecum independenta de banii lui.La un timp a inceput sa ma bata gindul ca trebuie sa fac altceva, adica sa incep sa fac ceva intr-adevar, l-am intrebat ce-ar crede c-ar trebui sa invat? s-a uitat lamine ciudat, "la ce-ti trebuie sa inveti? Am inteles atunci ca din mine-l intereseaza numai partea de la briu in jos si-asta am inceput sa-i ofer ,fara sa mai bag in legatura asta si sufletul sau creierul, eram papusa lui cind vroia, el platea pentru asta si ma simteam bine cu el in pat.Ce faceam cind nu era cu mine a devenit treaba mea.De banii lui aveam nevoie.M-am dus si-am invatat cosmetica, in acelasi timp m-am apucat sa invat si medicina alternativa.Invatam serile de trei ori pe saptamina, de doua ori eram cu el,diminetile lucram ca femeie de serviciu.Aveam 43 de ani pe vremea aia.Cu timpul, adica dupa un an de invatat cosmetica m-am dus si-am lucrat la cineva, intr-un atelier,pensam sprincene,scoteam parul de pe picioarele clientelor,uneori mai faceam si cite-un tratament simplu, ce-mi dadeau si mie.Bani de cumparat aparatura sa lucrez acasa nu aveam.De medicina alternativa nu ma puteam atinge,n-ai voie sa lucrezi in ea fara diploma deabsolvire.Terminasem deja cosmetica, doi ani, am luat imprumut de la banca si-am cumparat minimum de aparatura.Mi-am deschis cu chiu cu vai ceva acasa,pentru femeile cu putini bani, cele ca mine, cele care voiau sa fie frumoase si ingrijite insa n-aveau cum sa ajunga la marile centre de cosmetica.Mergea cumva, nu c-as fi putut trai numai din asta, dar cistigam ceva.Intr-o zi mi-a venit o pacienta noua,femeie religioasa moderat, mergea la o nunta, vai de tenul ei,curgea din el grasimea , semne de foste cosuri puroioase si alte cosuri puroioase in formare, dereglare hormonala totala.Am facut ce-am putut, mi-a poevstit ca e maritata, are doi copii si sta undeva intr-una din asezarile noastre.Era nervoasa, baiatul cel mare inca nu revenise de la scoala, era ora cinci si-ar fi trebuita sa ajunga pe la trei.Se tot agita cu telefonul, suna peste tot, la rabinul director al scolii, la vecini, nimeni nu raspundea.I-am pus o masca astringenta si mi-am zis sa-i fac putin masaj pe talpi sa se mai destinda saraca.Era iar cu celularul cind a aflat ca fiu-sau s-a dussa imparta mincare saracilor si s-a mai linistit.Oricum masajul la talpi l-am continuat.La un moment dat mi-a spus: "i nteresant,miinile tale le simt ca-mi transmit un fel de caldura-n tot corpul,in special in regiunea uterului si-a ovarelor. ". N-am bagat exact de seama la ce spune.I-am terminat tratamentul, am stabilit sa vina peste doua saptamini si mi-am vazut de treaba.A revenit peste 2 saptamini, m-a rugat, daca pot sa-i mai fac un masaj la talpi,i-am facut, a vrut s-ami plateasca.I-am zis ca nu-i nevoie.A stabilit pentru saptamina urmatoare,numai pentru masaj, am intrebat-o de ce ,a zis ca-i face bine, si-atit.A venit la tratamente la fata si la masaje cam o data pe saptamina vreme de doua luni.Ultima oara a aparut incarcata de flori, de bomboane de prajituri cu barbatul si cei doi copii.N-am inteles ce mi-a cazut pe cap, nu era ziua mea si nici vreo alta sarbatoare, plus de asta am o casa mica si atitea persoane de-odata ma apasau pe creier.Am intrebat-o ce s-a intimplat, in sfirsit, ca sa n-o lungesc, mi-a zis ca de mult a vrut sa ramina gravida, n-a reusit, a facut tot felul de tratamente,a ramas gravida prin insamintare dar a pierdut.Cind a venit la mine deja isi pierduse orice speranta, cind i-am facut primul masaj la talpi a simtit ca ceva se schimba-n corpul ei, si dupa o luna a ramas gravida fara tratament si fara nimic altceva sa o ajute.Mi-a trimis o alta cu probleme, si o alta si-apoi o alta,au venit oameni de tot felul cu diverse boli, diverse dureri,diverse necazuri.Clinica din mica mea casa ( deja devenise clinica) era mereu plina, telefoanele sunau si terminasem deja cursul de medicina alternativa, aveam dreptul sa tratez pe oricine si tratam.O data cu oamenii au inceput sa vina si banii, am simtit ce inseamna sa ai dar n-am innebunit din asta,nu m-am facut blonda, insa mi-am cumparat o masina la mina a 2-a, si-am inceput sa fiu independenta-n miscare,banii am inceput sa-i pun de-o parte, sa ma port de parca nu i-as fi avut, asta-n mare.Slabisem deja, aveam deja o silueta frumoasa, insa inca nu de invidiat.Eram ingrinjita si devenisem pedanta, copiii cresteau si-aveau acum nevoie de alt fel de atentie si alt fel de ajutor, acum puteam sa le dau ajutorul asta.Si-a trecut vremea.El,adica omul cu Chevroletul a disparut exact asa cum a aparut,intr-ozi n-am mai auzit de el,pe-o usa intrasera reusite pe-o alta usa iesise el si nu intelegeam unde sau de ce.La celular nu mai rapspundea,stiam telefonul lui de-acasa dar conventia era sa nu-l caut acasa niciodata si nu l-am cautat.Celebritatea mea crestea, m-au intervievat pentru radio,pentru televizor,am inceput sa merg la congrese internationale, m-au rugat sa tratez pacienti in strainanate, am facut-o.Dar casa mea mica a ramas casa mea mica si n-am schimbat-o,masina e noua insa nu e jeep sau alta modernitate, n-am nevoie sa pozez in ceva ce nu sint, imi amintesc mereu ca sint,la baza divortata grasa si latoasa mama a plozilor care facea curatenie-n casele altora.Pastrez amintirea asta-n umerii durerosi si-n picioarele care din cind in cind se umfla poate si-n degetelecare-mi amortesc, amintirea batului si-a cirpei de spalat.Intr-o zi o familie m-a rugat sa le tratez baiatul, ramasese paralizat dupa un accident de motocicleta.I-am vazut diagnosticul,leziunile,nu prea aveam mare lucru de facut, numai o minune l-ar fi putut ajuta ori eu minuni nu stiu sa fac, de ce sa mint? Le-am spus parintilor, m-au rugat totusi sa merg chiar daca nu ajuta au sustinut,n-are de ce sa strice.La spital, e un spital de recuperare de fapt, in hol ma astepta familia cu fiul lor in caruciorul cu rotile.Erau zeci de oameni in lobiu-ul imens, nu stiu de ce m-am intors in loc si ochii mi s-au indreptat spre un scaun cu rotile-n care picotea un barbat.Parca mi s-a oprit respiratia.Era el,barbatul din Chevroletul cel alb.Un sfert din ce fusese.se vedeau pe el semnele paraliziei partiale pe partea stinga.Linga el o femeie, nevasta, incerca sa primeasca raspunsuri la niste intrebari.El incerca la rindul lui sa vorbeasca, greu, bilbiit,gijiit,fractiuni de cuvinte nelegate intre ele.Mi-am cerut scuze de la familia baiatului si-am mers la ei .Avusese un grav atac cerebral si consecintele se vedeau, era de cinci ani in scaunul cu rotile,aveau bani cu ce sa plateasca dar recuperarea mergea greu de tot si din cite spunea nevasta multa vreme n-or sa-l mai poata tine acolo...Tu esti cea de la tv? m-a intrebat.Da eu sint cea de la televizor.si vreau sa va ajut.De ce? a intrebat femeia mirata.Am o datorie de platit in fata lui dumnezeu si-am hotarit ca ajutindu-va pe voi mi-o achit, oarecum.Suna romantic ,sentimental, ceva de telenovela toata povestea asta, asa-i? ei bine nu este.Au trecut trei ani de-atunci.Barbatul din Chevrolet si-a revenit in mare parte, merges chiopatind, misca mina stinga destul de greu, vorbeste bine nu-si mai face nevoile pe el, poate sa mearga chiar si in strainatate ceea ce el si nevasta lui fac adesea.Au trecut 15 ani de cind stateam, o servitoare-n statia de autobuz.Acum sint un om care poate sa ajute si ajuta multi oameni.Copiii sint mari, si-au terminat facultatea,fata s-a maritat si-am o nepoata.Merg mult in strainatate ,ajut multora, am succes, am glorie, am de toate insa si-acum stau si ma intreb cum s-au intimplat toate astea ca intr-un roman roz.Ce anume m-a minat sa fac ce-am facut, sa ajung unde-am ajuns,poate omul dinChevroletul alb sa fi trezit in mine dorinta de-a fi altceva decit papusa lui sexuala? Poate cineva sus undeva a hotarit ca pot mai mult sau ca vrea mai mult de la mine ?NU stiu daca exista povesti cu zine, nu cred ca exista, cred ca exista daruri pe care le primim si pe care,intr-un fel sau altul trebuie sa le folosim fiindca asa vrea cine ni le-a dat.Mai cred ca exista-n noi toti puterea de a descoperi darul pe care-l avem fiindca toti il avem, sub o forma sau alta.Si darul asta aduce multumire de om insusi si de cei din jur, de azi,aici,acum,de viitor in care continui sa dai si sa ajuti, sa primesti si sa continui ,prefacind ce-ai primit in alte daruri.Am ,acum cind scriu am 58 de ani si mi se pare ca sint o multime de recuperat.O multime de viata,o multime de sentimente o multime de bine.Ma cheama Cristina Miriam, o sa-mi gasiti numele peste tot in ziare in tara si in strainatate.dar asta nu-mi spune nimic, cine-am fost si cine-am ajuns, acum vreau sa stiu ce-o sa fiu peste 10 ani si peste alti zece....Glumesc.Oare-i viata un sir de coincidente? Oare-s coincidentele necoincidente si drumu-i scris numai mergem pe el cu ideea gresita ca il facem de capul nostru? Si-asa si-asa, dar asta-i filozofie si,cum sa va spun, n-am inclinari spre filozofie cu toata psihologia pecare-am invatat-o desprinzindu-ma de coada maturii.Precis va intrebati daca am acum o femeie care-mi face curatenie si daca-i cer sa-mi faca intr-o zi toate camerele? Nu,nu-i cer.Am o femeie care ma ajuta, e tinara si talentata, daca se apuca de invatat acum, la 36de ani poate sa faca ceva cu ea insasi, da din mina a lehamite cind ii spun, dar nu ma las, pina la urma tot o trimit la o scoala de arte .S-a nascut Odaya, inca o bebelusa a miinilor mele.Maica-sa sustine ca atunci cind i-au dat-o-n brate s-a uitat la ea cu niste ochi mari si castanii.Era frumoasa, relaxata, asta fiindca s-a nascut prin cezariana.Mi-au adus-o s-o vad, a zimbit cu toata gura ei stirba si m-a tras de par de parca voia sa ma apropii de ea.Mi-a gangurit lung in ureche nu stiu ce, oricum ceva dulce in limba pruncilor, dupa care a hotarit sa dea napraznic din picior in urechea mea stinga.E bine si-asa i-am zis, da sa nu exageram cu manifestarile de simpatie ca pe urma nu mai aud ce spui si-i mare pacat.Cam atita-i ce-am vrut sa povestesc....

Postul negru - Obstacole ce pot apărea în timpul postului negru

Obstacole ce pot apărea în timpul postului negru


Adaptarea la post se face în mod gradat.
Dacă ne este mai greu, începem cu o jumătate de zi în care nu mâncăm nimic, dar bem apă. Apoi mărim treptat perioada, până ajungem să ţinem post complet până seara, apoi până a doua zi dimineaţa. În cazul în care simţim efecte neplăcute la nivelul tubului digestiv (greaţă, gust rău în gură, aciditate, fermentaţii etc.) metoda de purificare prin vomă terapeutică (VAMANA DHAUTI) ne poate ajuta să le eliminăm rapid.

Oamenii ar trebui să ia în seamă eficienţa uriaşă a consecvenţei şi rezonanţei aprofundate prin repetarea regulată, care face ca postul de o zi, repetat fără excepţie în fiecare săptămână, timp de luni şi chiar ani de zile, să fie de zeci de ori mai util decât un post de mai multe zile realizat neregulat.

PICĂTURA DE APĂ CARE CADE CONSTANT ÎN ACELAŞI LOC POATE STRĂPUNGE ÎN TIMP CHIAR ŞI PIATRA, PE CÂND UN JET DE APĂ CHIAR FOARTE PUTERNIC, DAR SPORADIC, NU LASĂ NICI O URMĂ.

Postul total este un post de sanatate in adevaratul sens al cuvantului si inseamna abtinerea obligatorie de la mancare, dar cu un consum sporit de lichide. Cine vrea sa il tina, dar trage cu ochiul la frigider, mai bine sa nu se apuce de el, fiindca pierde vremea degeaba. Teama ca in aceasta perioada foamea ar putea deveni chinuitoare este neintemeiata. Sigur ca in primele 2-3 zile se instaleaza o senzatie de foame, pentru ca intreg organismul este supus unor modificari, el fiind obligat sa se readapteze. Dar dupa aceea, senzatia aceasta de foame cedeaza treptat, treptat. Din acest motiv, este recomandabil ca regimul de post sa dureze cel putin 5-7 zile, caci abia dupa aceasta perioada se ajunge la eliminarea totala a reziduurilor si la dezintoxicarea temeinica. Persoanelor care tin acest post pentru prima oara, li se recomanda o cura cu post total, de minimum 5-7 zile! Ideale ar fi insa 1-2 saptamani. O adevarata vacanta pentru toate organele din interiorul corpului nostru.

Postul negru - Cui îi este (ne)recomandat postul negru?

Un post negru mai lung de trei zile este bine să fie făcut sub supravegherea unui medic naturist


Cui i se recomanda postul negru
1. Oamenilor sanatosi, pentru care postul reprezinta un mijloc ideal de prevenire a bolii prin dezintoxicarea se se produce în timpul postului. Postul este o modalitate de prelungire a vietii, de intarire a sistemului
imunitar, de confort fizic, sufletesc si spiritual, de evitare a bolilor
civilizatiei, de intârziere a imbatrânirii, de pierdere a kilogramelor in plus (un focar pentru multe boli).

2. Supraponderalii trebuie sa tina de doua ori pe an cure stricte de post de minimum doua saptamâni, alternative cu altele mai scurte, cu sucuri de legume sau ceaiuri de plante.

3. Postul poate fi prelungit pana la vârste inaintate, cu conditia ca persoana in cauza sa fie sanatoasa si sa nu posteasca la batranete pentru intaia oara.

4. Oamenilor aflaţi în situaţii limită şi care au o voinţă puternică, aflaţi în situaţii limită şi care au o motivaţie foarte puternică pentru a ţine post negru





Cui i se interzice postul negru
1. Copiilor si adolescentilor aflati in perioada de crestere (eventual, pot urma o forma mai blânda de post, cu sucuri de legume si fructe, seminte de in etc.)

2. Vârstnicilor, daca sufera de slabiciune de batrânete si nu au mai postit
niciodata.

3. Bolnavilor de Basedow, tuberculoza, boli cronice de stomac, celor aflati in covalescenta, psihopatilor.

4. Pentru femeile gravide si pentru cele care alapteaza,

5. Pentru persoanele cu afectiuni grave,

6. Pentru cele subponderale sau care sufera de anorexie, cu o vitalitate scăzută, hipotensive, cu carenţe grave de minerale şi vitamine



Postul negru are, in schimb, efecte pozitive asupra alergicilor, astmaticilor si diabeticilor si poate calma durerile reumatice.

Palatul sufletului

PALATUL SUFLETULUI

Palatul sufletului are o mulţime de încăperi. Fiecare cameră are farmecul, misterul şi parfumul ei unic. Prin multe dintre ele au trecut, sau chiar s-au stabilit, persoane care, de-a lungul anilor, au lăsat daruri spirituale, unii chiar punându-şi amprenta prezenţei, modelând stiluri şi decoraţiuni interioare.
Există însă şi spaţii nevizitabile, sufocate între pereţi tapetaţi cu indiferenţă, spaţii care păstrează scheletele luptelor interioare, ale dramelor şi întrebărilor fără răspuns, şi chiar ciornele corigenţelor emoţionale. Când intrăm uneori, sub pretextul de-a aerisi, de fapt aduşi de porniri obscure, asemenea acelora care revin la locul crimelor comise, ne împleticim în lanţuri de spaime, ne întâmpină, sadic, urletul de lup al temerilor, ne istovesc himerele traumatice ale confruntărilor tenebroase.
Viaţa ne oferă, zgârcit, dreptul sau speranţa de a clădi şi decora coridoare de lumină, săli, nişe şi firide în care stau frumuseţi şi valori niciodată visate. Pe unele dintre ele le descoperim accidental, altele ne sunt interzise. Din păcate pentru noi, planurile de construcţie ale marelui Creator au fost desenate pe hârtia virtuală a imaginaţiei şi nu s-au păstrat. Hotărât lucru, un gest deliberat.
Aşa că sufletele sunt, ele însele, o parte din arsenalul ispitelor sădite în calea noastră, bieţi muritori, plante din Taina dintâi a cunoaşterii, spre a ne face să pornim, din timp în timp, în aventura miraculoasă a explorării vreuneia dintre ele. În mână, ţinut strâns, ghemul de lână din care urmează să desfacem, centimetru cu centimetru, firul Ariadnei. Şi pornim, cu credinţa că suntem bine echipaţi, în expediţia interactivă pe care o numim, neîncăpător cuvânt, iubire.
Ne îndrăgostim, invariabil, de acel unic, sofisticat miracol arhitectonic, iluminat convergent de aşteptări şi speranţe, care se re-creează permanent în fantasme, şi ne cazăm, fără de veste, în noua reşedinţă, dăruind, pe negândite, palatul nostru în schimb. Experienţa fascinantă a unui habitat pe care nu dorim să-l părăsim vreodată.
După o vreme, avem impresia că ne descurcăm pe culoarul principal la fel de bine ca acasă: ştim înălţimea treptelor de la scări şi densitatea fericirii sau a tristeţii din saloane. Dar, în acelaşi timp, nu ne putem opri să nu privim, cu omenească îngrijorare, zăvoarele ferecate de pe ultimele uşi, pe sub care se strecoară lumina, şi pentru ale căror lacăte sperăm să primim sau, de nu, să găsim cheia potrivită.
Viaţa curge totuşi domol, iar fericirea de a fi acolo amestecă vise cu realităţi, prevenind mişcarea filmului pentru albume fotografice a căror calitate credem că poate să reziste timpului. Din timp în timp, suflul obişnuinţei ameninţă să stingă flacăra sfeşnicului care ne luminează paşii prin saloane, obligându-ne la bâjbâiala de care ne temeam, şi-apoi poate veni şi ziua genunchilor juliţi pe trepte, ceea ce duce la dorinţa de a schimba opţiunea de prelungire contractuală. Mai mult, dacă măsurile de întreţinere a locuinţei se lasă aşteptate, ori sentimentele evanescente ale proprietarului vor rezidi intrări, ne vom putea trezi, la fel de fără veste cum am intrat, în stradă.
Ba se mai poate întâmpla ca printre vizitatorii locului să apară vreo persoană calificată în domeniul arhitecturii de interioare, care să sugereze cumva, proprietarului, o schimbare sumară, ca, de pildă, mutarea unui tablou de pe un perete pe altul, pentru a-l pune, zice el, într-o lumină mai bună. O încercare e pe cale de-a se naşte.
Un ciocan loveşte capul unui cui de susţinere şi … peretele sună a gol. Dintr-odată, suntem confruntaţi cu speologica revelaţie a unei descoperiri majore: o imensă încăpere neumblată vreodată de paşi sau umbre. Arhitectul, incitat de generozitatea spaţiului, începe să-l decoreze. Locatarul de drept, neştiutor de existenţa acestui loc, de dimensiuni comparabile cu interiorul unei catedrale gotice, nu-i percepe lipsa.
Bulversat de noua realitate, proprietarul palatului se lasă pradă infatuării şi, îndemnat de entuziasmul noului venit, îşi mută centrul de greutate al preocupărilor în noua zonă de influenţă.
Cu timpul, palatul devine un duplex, cu acces separat pentru fiecare din cei doi, fostul chiriaş şi arhitectul de talent.
Aflaţi în atare situaţie, la o adevărată intersecţie a incursiunii în noi înşine, ne putem întreba: unde începe infidelitatea? Care este punctul de redistribuire a resurselor sentimentale? Cine are în mână capătul pompei de alimentare cu dragoste? Care e ziua fatidică de emitere a cartelelor de raţie zilnică pentru atenţia faţă de partener ?
Şi, ca un făcut, tot atunci privirea ni se opreşte, ca din întâmplare, pe un poster, care avertizează că în ziua bilanţului vom fi evaluaţi nu doar pentru faptele bune şi rele, ci şi pentru absenţa curajului de a lupta pentru păstrarea unei imense trăiri pe care am îngropat-o în cripta renunţării. Pentru ca….?



Sursa:
Palatul sufletului
Autor-Tristan

Postul negru - Semnele fireşti ale purificării organismului

Semnele fireşti ale purificării organismului


“A zis Avva Isidor: dacă vă nevoiţi postind după rânduieli, nu vă îngâmfaţi. Dacă vă înfumuraţi cu asta, mai bine mâncaţi carne. Că e mai bine ca omul să mănânce carne, decât să se mândrească şi să se fălească”. (din Patericul egiptean)


Postul declanşează mecanismele de purificare ale organismului
Acţiunea naturală de dizolvare şi de eliminare a impurităţilor din organism poate fi însoţită la începutul postului de unele fenomene mai puţin plăcute: pot să apară înţepături sau dureri acute sau senzaţii uşoare de durere mai surdă, dureri de cap (uneori puternice), palpitaţii, senzaţii de leşin, senzaţii de greaţă şi vomă.

Nu trebuie să ne surprindă că uneori chiar şi după 3-4 zile de post, putem încă să eliminăm materii fecale, cu toate că în mod logic, acestea nu au cum să mai provină din alimente. Acestea se produc datorită unei inversări temporare care se produce la nivelul aparatului digestiv, care, în loc să absoarbă substanţă, ajunge să elimine în traiectul intestinal cantităţi mari de substanţe nocive din întregul corp.

Eliminarea prin urină poate, mai ales în condiţiile în care consumăm suficientă apă, să conducă în exterior cantităţi impresionante de substanţe nocive, ce pot fi remarcate prin culoarea schimbată a acesteia. Pot să apară nuanţe de la galben-pământiu până la maro şi cenuşiu; consistenţa urinei se schimbă, ea chiar creşte. O dată cu înaintarea în perioada de post, se produce o diminuare gradată a cantităţii de urină.

Transpiraţia poate să capete după 2-3 zile sau chiar mai devreme, un miros specific, foarte puternic şi neplăcut; aceasta nu trebuie să ne sperie şi nici să ne determine să recurgem la deodorante cu efect de inhibare a transpiraţiei. Utilizarea substanţelor sintetice cu efect de inhibare a transpiraţiei (deodorante, creme etc.) este nocivă pentru organism, mai ales în această perioadă, datorită faptului că îngreunează procesele naturale de purificare. Este de preferat în această situaţie să folosim apa şi expunerea la aer, eventual câteva substanţe naturale cu efect de parfumare (uleiuri volatile în cantitate mică sau infuzii concentrate din mentă, busuioc etc.). Uneori procesul de transpiraţie poate deveni foarte intens şi aceasta este bine, cu condiţia de a bea suficientă apă, fără însă să exagerăm.

De multe ori, eliminarea impurităţilor corporale nu se realizează numai prin urină, fecale şi transpiraţie. Pielea şi respiraţia sunt solicitate în mai mare măsură, în special pentru cei care nu au mai ţinut niciodată post. Pot să apară: erupţii sau eczeme ale pielii care apoi dispar în mod natural.

Respiraţia poate să capete o perioadă scurtă de timp un miros mai greu, neplăcut.

Fenomenele descrise dispar după 3-4 zile de post complet.

Toate acestea sunt de fapt semne bune, care arată că tocmai ne eliberăm de o mare cantitate din impurităţile acumulate. Cei care se simt tulburaţi când postesc sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie să ţină post.
Atitudinea înţeleaptă în această situaţie este aceea de a aştepta cu răbdare să se încheie acţiunea naturală de eliminare a toxinelor. Este importantă încrederea în transformările binefăcătoare pe care postul le va produce în fiinţa noastră. În scurt timp disconfortul va dispărea făcând loc unei stări de bine şi de linişte interioară. Devenim mai uşori şi mai fericiţi. Aceasta pentru că prin post se elimină chiar şi reziduurile karmice, adică urmele lăsate în fiinţa noastră de greşelile pe care le-am săvârşit în această viaţă ori în cele anterioare, încălcând legile universale ale firii.

Potenţialul nelimitat de Kristopher Raphael

Potentialul Nelimitat
Kristopher Raphael


Despre Ego
Cuvantul Ego este unul din acele cuvinte care este aruncat peste tot in jur in diverse forme, si cu diverse intelesuri, in functie de context. Psihologia spune de exemplu ca exista Ego si Superego. In conversatia de fiecare zi, vorbim despre Ego ca fiind echivalentul sentimentului exagerat al propriei importante. Cu toate acestea, in contextul cresterii spirituale, semnificatia este specifica, si prin intelegerea a ceea ce este egoul si cum se formeaza acesta putem sa ne ocupam de el mai bine. Suntem nevoiti sa ne ocupam de el pentru ca egoul ne impiedica din a ne realiza Potentialul nostru Nelimitat.
In cresterea spirituala, egoul este "corpul pretentiei". Definitia din dictionar pentru "pretentie" este "o afirmatie falsa". Egoul pretinde ca este ceva ce nu este de fapt. Si ceea ce pretinde egoul, este ca el ar fi Sinele Autentic.
Egoul face tot ce poate ca sa mimeze Sinele Autentic. Totusi, el nu este capabil sa fie acesta. Asa cum egoul este fals si Sinele Autentic este adevarat, tot ce poate sa faca egoul este sa pretinda ca poate crea aceleasi calitati ca si Divinul. De exemplu egoul incearca sa creeze domnia, ceea ce este un aspect bun, care insemneaza a avea control asupra propriei vieti si persoane, dar nu reuseste decat sa creeze dominatia, care este control prin oprimare. Egoul incearca sa creeze iubire, dar nu reuseste decat sa creeze co-dependenta. Egoul incearca sa creeze pentru sine imputernicire (care este intotdeauna intovarasita de modestie), insa nu reuseste decat sa creeze putere si control, in deficitul altora. Egoul incearca sa creeze implinire si multumire in viata, dar nu reuseste decat sa creeze o fericire temporara, care curand dispare si se transforma in nemultumire.
Egoul poate doar pretinde ca el creeaza calitatile sinelui Divin. Totusi el
stie foarte bine sa se prefaca si de la o varsta frageda poate convinge o persoana
medie ca el [sinele egotic] este cel adevarat.
Egoul se incrusteaza adanc in societate. El permeaza
familiile noastre, scolile noastre, si locul nostru de munca.
Chiar si religiile noastre sunt incarcate de ego. La un preot care predica despre
abstinenta sexuala de exemplu, chipul pe care ni-l prezinta poate sa fie diferit de modul cum actioneaza el insusi. Acesta este "falsul", sau egoul. Egoul este atat de raspandit incat multi oameni nici nu mai cunosc si altceva. Din aceasta cauza legatura noastra cu sinele nostru Autentic se pierde de la o varsta tanara, fiind inlocuita cu ceva care nu este adevarat, cu personalitatea falsa care este egoul.

Egoul s-a incrustat in constiinta umanitatii de la inceputurile timpurilor omenesti.
Iata o povestire despre inceputul egoului.
Cu mult timp in urma, cand soarele petrecuse doar un ciclu in jurul Stelei Sursa, Unicul
Supra Suflet se juca cu dimensiunea fizica, visand particele din sine in trupuri omenesti.
La inceput s-a extins pe sine si a visat o fiinta omeneasca in sistemul de viata a pamantului.
A inceput cu o fiinta umana, apoi a mai visat inca una. Acestul lucru a fost interesant,
facand trecerea de la Unitate la Individualitate. Corpurile individuale si expereinta individualitatii erau o noua experienta pentru Supra Suflet.
Cand o fiinta omeneasca se intalnea cu alta pe pamant, ele stiau ca sunt la fel, adica
doar extensiuni ale aceluiasi suflet. Ele se salutau una pe alta ca si cum s-ar fi salutat pe sine:
"Salutare mie", spunea una. "Salutare mie", raspundea cealalta.

Pe masura ce Supra Sufletul se juca cu extensiunile sale in dimensiunea fizica, se crea o idee:
"Acest lucru este atat de amuzant. Ce de experiente noi traiesc! Ce ar fi daca fiecare extensiune ar pretinde ca nu este eu? Acest lucru ar fi si mai amuzant!"
Acum, de fiecare data cand o fiinta omeneasca o saluta pe alta, fiecare pretindea ca nu este din aceeasi sursa ca si cealalta. Ele se salutau reciproc cu "Salutare tie, care nu esti eu".
Pe masura ce acest lucru s-a repetat s-au nascut tot mai multi oameni care pretindeau ca nu sunt din aceeasi sursa. In curand o alta entitate a inceput sa prinda forma. Aceasta entitate era egoul. El traia prin prefacatorie. Pe masura ce egoul deveni din ce in ce mai puternic, fiintele omenesti uitara faptul ca se prefaceau.
Datorita egoului, darul Individualitatii se transforma in blestemul scindarii.

Pentru a vindeca ceea ce este Ego un lucru de folos este intelegerea modului in care egoul se formeaza in noi, ca indivizi. Egoul este imbinat cu ranile noastre. Cand suntem copii mici suntem spontani in mod natural. Ne exprimam sentimentele pe moment. In multe familii insa emotiile spontane sunt desconsiderate, si de aceea curand invatam sa le suprimam. Indata ce auzim primul "Nu", sau "nu e voie sa faci asta", incepem sa ne schimbam. Un copil mic doreste in mod natural sa placa celor care il ingrijesc. Atunci cand cei care il au in grija exprima neplacere fata de exprimarea copilului, acesta, ca sa faca placere parintilor sai, va incepe sa-si suprime simtirea sa proprie. Ce se intampla atunci cand ne suprimam expresivitatea este ca suprimam chiar ceea ce suntem. Alcatuim o fata diferita pe care o aratam oamenilor. Pretindem ca simtim altceva decat ceea ce simtim. Cand pretindem ca suntem ceva ce nu suntem, apare egoul.
Parintii, scoala si societatea au anumite asteptari despre cum ar trebui sa actionam, si ce ar trebui sa fim. O mama doreste ca fiica ei sa fie o printesa, cand ea de fapt se simte mai bine jucandu-se ca un baietoi. Fetita incearca (pretinde) a fi printesa ca sa o multumeasca pe mama ei, si astfel apare egoul. Un tata vrea ca fiul lui sa fie campionul sportiv care el n-a reusit sa devina el insusi, cand de fapt fiul este interesat mai mult sa cante la chitara. Baiatul isi suprima dorinta de a exprima muzica, si incearca sa devina campionul sportiv, ceea ce i-a cerut tatal lui sa fie. El se schimba in altceva care nu este de fapt, si atunci apare egoul.
Abuzul de orice forma, fie fizic, fie emotional, cauzeaza trauma. Cand suntem copii credem ca tot ce se intampla se intampla pentru ca NOI am facut ceva gresit. Intr-o zi tata vine acasa beat. Intram in bucatarie si vedem cum arunca cu scaunele in jur. El ne vede ca intram in incapere si urla la noi zicand ca daca nu ne-am fi nascut familia n-ar avea atatea probleme. In ziua urmatoare este dragut cu noi (are remuscari) si ne spune ca ne cumpara bicicleta. Insa in ziua urmatoare iarasi vine beat si furios. A uitat total de bicicleta pe care ne-a promis-o. Acest leitmotiv se repeta. De fiecare data incercam sa intelegem ce am facut oare ca sa-l maniem atat de tare pe tata, si ce ar trebui sa facem ca sa-l facem sa se simta bine. Ni se face rusine de ceea ce suntem. In incercarea noastra disperata de a-l multumi pretindem ca suntem cineva ce nu suntem, si egoul se inradacineaza adanc. Trauma (ranirea) apare atunci cand, copil fiind, una din necesitatile noastre de baza nu este indeplinita. Trei asemenea necesitati sunt "iubirea", "acceptarea" si "aprobarea". Daca esti de exemplu nascut ca fata, si stii ca tatal tau voia baiat, atunci nu te simti acceptata. Apare o rana, ti se face rusine ca esti ceea ce esti, si incerci sa fii altcineva. Aceasta incercare de a fi altcineva devine un teren fertil pentru ego. Sa zicem de exemplu ca de la o varsta frageda simti dorinta puternica sa canti la un instrument muzical. Acest lucru iti confera implinire si bucurie profunda. Totusi, parintii vor ca tu sa devii doctor. Ei dezaproba dorinta ta de a canta la un instrument muzical. Aceasta lipsa de aprobare cauzeaza o trauma si tu incerci sa te schimbi ca sa obtii aprobarea parintilor. Iti suprimi dorinta de a canta si studiezi din greu ca sa fii doctorul care au vrut parintii tai sa fii. Aceasta schimbare a sinelui in altceva, pentru a face placere altora, da nastere unui ego.
Un copil este abandonat de o mama care nu este capabila sa se descurce in viata. La un nivel profund copilul simte ca nu este iubit.
Copilul creste in familii adoptive. In fiecare noua casa copilul incearca sa se transforme in ceva care sa fie iubit de catre parintii sai adoptivi. Indata ce copilul se schimba in acest fel, se naste egoul.
Pe la varsta de sase ani, deja majoritatea oamenilor sunt ferm fixati in ego. Ei si-au format o anumita personalitate (persoana falsa) in incercarea de a fi ceea ce ei cred ca ingrijitorii lor doresc ca ei sa fie. Nu mai este mult pana cand ei pierd contactul cu Sinele Autentic, care este fiecare cu adevarat.
Datorita faptului ca suntem adanc inradacinati in ego, ne este dificil sa cunoastem cine suntem. Fiecare strat al egoului ne taie contactul cu sinele nostru Autentic, cu sinele Divin. Pentru majoritatea oamenilor nu este cunoscut decat atat, falsul sine, sau egoul. Datorita faptului ca ei traiesc fixati in spatiul sinelui fals, vietile lor sunt in mare parte false. Tot ce stiu ei este ceea ce incearca egoul sa creeze. O persoana poate sa intre intr-o relatie sau sa iasa din ea, de ex, incercand sa afle ceea ce ei cred ca este "iubire". Cu toate astea incercarea egoului de a iubi se dovedeste ca nu este nimic mai mult decat o forma de co-dependenta.
Co-dependenta apare atunci cand incercam sa determinam pe cineva sa ne implineasca anumite necesitati pe care le avem, si pe care doar noi insine le putem implini. Cand suntem raniti in copilarie, se formeaza un gol in corpul nostru energetic. Acest gol atrage persoane care noi credem ca pot sa umple golul respectiv. Totusi, golurile formate in timpul copilariei nu pot fi vindecate decat de-la-sine-la- sine. Cei care ne-au crescut au cauzat ranile acestea si golurile care au rezultat atunci cand nu ne-au implinit una din necesitatile de baza, insa atunci cand noi insine devenim adulti numai noi insine avem puterea de a ne satisface necesitatea care nu a fost implinita.
Cu alte cuvinte, daca nu am primit iubire in copilarie, o cerinta de baza nu a fost indeplinita, si s-a format o trauma. Aceasta cauzeaza un gol in corpul energetic. Ca sa vindecam rana trebuie sa gasim ceea ce nu ne-a fost dat, in acest exemplu a fost prezentata lipsa iubirii, si sa ne oferim acest ceva care ne este necesar. In acest caz noi trebuie sa iubim copilul nostru interior, baietel sau fetita, pentru a-l creste sau a o creste mare. Atunci cand ne implinim de-la-sine-la- sine necesitatile noastre inca neimplinite, ne vindecam de fapt rana si umplem golul cu iubirea pentru Sine.
In relatia co-dependenta insa nici una din partile implicate in relatie nu si-a indeplinit lucrul pe care trebuiau sa-l faca pentru propria vindecare. Golurile din corpul lor energetic atrag pe altii care ei cred ca pot sa le umple golurile respective. Ei se simt minunat cand sunt cu cineva care poate sa le umple energetic si emotional golurile. Ei cred ca aceasta este iubire. Dar nu este iubire. Este co-dependenta, care porneste de la ego. Atunci cand o persoana nu si-a facut vindecarea necesara si cand cealalta persoana pleaca, golurile lor raman larg deschise si ei simt o mare durere. Aceasta este co-dependenta. Fiecare persoana depinde de alta ca sa-i umple golurile.
Ca oameni fiecare avem necesitati de baza, in a primi de la alti oameni iubire, companie, si asa mai departe. Cu toate acestea, atunci cand necesitatea este una care nu a fost indeplinita in copilarie, cum ar fi iubirea, acceptarea si aprobarea, si cand un gol s-a format deja, numai noi insine putem sa implinim aceste necesitati, de-la-sine-la- sine. Incercarea de a face pe altcineva sa ne umple un asemenea gol este ego. Este incercarea egoului de a crea iubire.

Relatiile care sunt cele mai capabile sa evolueze cel mai profund in iubire si intimitate adevarata, sunt cele in care ambele parti si-au facut lucrul de vindecare prin care sa-si vindece ranile si sa-si umple golurile. In asemenea relatii iubirea adevarata, care nu poate sa vina decat de la Sinele Autentic, poate creste si inflori. Egoul este atat de impregnat in societate si indivizi incat de cele mai multe ori oamenii nu cunosc alt punct de referinta. Ceea ce o persoana obisnuita descrie ca fiind fericire, iubire, implinire, libertate, putere, si asa mai departe, nu sunt nimic mai mult decat imitatii create cu istetime de catre ego. Nu este de mirare deci faptul ca oamenii au atatea dificultati in relatii, cariera si familie. Cele mai multe idealuri sunt bazate pe ceva creat de catre ego. Adevarata iubire, putere, implinire si libertate nu pot sa vina decat de la ce este cu adevarat Sinele Autentic, sau Sinele Divin.
Din copilarie noi adunam ego, foaie peste foaie. Parte din calea noastra spirituala este desprinderea acestor straturi de ego, asa cum desprindem
foile de ceapa. Pe masura ce desprindem fiecare foaie ne apropiem mai mult de ceea ce este adevarat in sine.
Egoul se impregneaza in noi la o varsta foarte frageda. Ca o boala genetica el ne este dat mai departe de catre parintii nostri. Egoul este principala sursa a disfunctiei din familiile si societatile noastre. Toti suntem traumatizati mai mult sau mai putin. Aceasta traumatizare este cea care provoaca probleme potentialului nostru. Ea se manifesta prin dificultati in relatiile dintre noi, nefericire, lipsuri, dificultati in gasirea unui serviciu care sa ne faca sa ne simtim impliniti, si asa mai departe. A vindeca egoul si a reveni la Sinele Autentic este ingredientul esential prin care putem sa ne realizam Potentialul nostru Nelimitat.
O intrebare care apare deseori este "cum pot sa determin diferenta intre dorinta data de ego si dorinta care vine de la Sinele Divin"?
Dorintele egoului si dorintele adevarate, care vin de la Sinele Divin, au caracteristici diferite care pot sa ne ajute sa facem distinctia intre ele.
Dorintele adevarate de obicei sunt de lunga durata. Ele pot deveni mai intense in anumite perioade ale vietii, insa in general ele constituie o tema sau un fir care se continua de-a lungul vietii. Daca ai avut o dorinta de lunga durata care iti apare mereu din profunzime, este foarte posibil ca ea sa fie o dorinta a Sinelui Divin. Alta modalitate de a ne monitoriza dorintele este prin a ne imagina ca ele s-au realizat, si de a ne imagina implinirea care ne vine prin realizarea lor. De exemplu, vrei sa-ti cumperi o masina noua pe care ai vazut-o in reclamele comerciale. Iti face placere sa te gandesti la ideea de a avea masina. Imagineaza-ti ca ai masina timp de doi ani. Crezi ca bucuria aceea se va fi sters ? Sau va continua masina sa te multumeasca?
Ce fel de multumire iti va da masina? Este oare o multumire de moment sau este o multumire profunda, de durata? S-ar putea sa fie oricare. Pentru unii, o masina noua poate reprezenta o dorinta adevarata, ca o extensiune a sinelui. Ea aduce multumire. Pentru altii insa o masina poate fi ceva care ii multumeste pe moment, insa dupa un timp ea devine la fel ca oricare alt lucru pe care il poseda.
Atunci cand privim la o dorinta, un alt lucru pe care putem sa-l monitorizam este profunzimea sa. Este oare o dorinta de suprafata sau vine ea din profunzimea noastra? In general, dorintele adevarate vin din profunzimea sinelui nostru. Dorintele superficiale vin de la ego.
In contextul potentialului nostru nelimitat, aspectele noastre Divine nelimitate pot veni doar printr-un potential care este bazat pe adevar. Atunci cand potentialul nostru este acoperit de strat dupa strat de sine neadevarat, devine un lucru dificil sa ne realizam potentialul nostru nelimitat.
Aspectul nostru nelimitat se structureaza atunci cand el intra in potentialul nostru. El actioneaza foarte mult asa cum face apa atunci cand intra intr-o tava de facut cuburi de ghiata. Daca tava este sparta, apa se scurge afara si nu se formeaza cuburile de ghiata. Alternativ, chiar daca apa poate sa stea in tava, ghiata care se formeaza se poate deforma din cauza faptului ca tava era sparta. La fel este si ceea ce se intampla cu potentialul nostru nelimitat. Esenta nelimitata, atunci cand intra in potentialul nostru care ii da structura, devine manifesta in viata noastra. Cu toate acestea, daca structura este acoperita de ego, esenta nelimitata nu poate sa intre in potentialul nostru, ci se scurge prin noi ca printr-o tava sparta de facut ghiata. Pe de alta parte, daca nelimitarea noastra reuseste totusi sa intre in potentialul nostru dar noi suntem fixati in ego, nelimitarea poate fi pervertita. Atunci cand se petrece asa ceva, ceea ce se manifesta in viata noastra va arata altfel decat ar fi trebuit sa arate potentialul nostru nelimitat.
Ca sa ne realizam potentialul nelimitat trebuie sa devenim deci constienti de felul in care egoul ne blocheaza. Trebuie sa identificam locul unde viata noastra este construita pe fals, pe pretentie. Cum spuneam in capitolul intai, primul pas este constientizarea. Fii constient de felul cum lucrezi. Fii constient de mecanismul propriei gandiri. Noteaza-ti cum raspunzi si cum reactionezi la anumite situatii, persoane si lucruri. Fii constient de orice fel de obiceiuri pe care le ai atunci cand raspunzi. Fii martor si observa-te pe tine insuti/insati in fiecare aspect al vietii tale.

Un Procedeu de Dezmembrare a Egoului
In continuare este prezentat un procedeu care, atunci cand este folosit in mod consistent, va incepe sa dezmembreze egoul. Egoul este corpul Pretentiei. El pretinde a fi ceva ce nu este. El nu poate exista in lumina adevarului. Adevarul ne cere sa fim cinstiti. In orice situatie, intreaba-te acest lucru: "sunt eu complet cinstit cu mine insumi/insami? "
Intreaba-te aceasta intrebare inainte de a lua o decizie, oricat de mica sau de mare ar fi ea.
Intreaba-te inainte de a incepe sa spui cuiva ceva. Intreaba-te inainte de a cere ceva cuiva.
Fii constient de ceea ce gandesti. Atunci cand chibzuiesti sau eziti intre doua alternative,
intreaba-te daca esti complet cinstit cu tine.
Fa-ti un obicei din a trai cu integritate. Integritatea este legata de cuvantul "integral".
A fi integral, sau integru, insemneaza a fi intreg, sau nedivizat.
Egoul creeaza compartimentari in sine. S-ar putea sa aratam o fata sefului nostru,
alta fata persoanei cu care suntem intimi, si iarasi alta fata familiei noastre.
Ne schimbam depinzand de persoana cu care suntem.
Fiecare schimbare a sinelui este echivalenta cu o sub-personalitate. Deseori aceste sub-personalitati
nu se cunosc una pe alta. Acest lucru este un teren fertil pentru ego. Atunci cand avem sub-personalitati nu suntem
intregi sau integrali. Pentru a avea integritate trebuie sa fim complet cinstiti cu noi insine.
Cu fiecare actiune, intreaba-te: "actionez eu cu integritate? "
Tine-ti atentia treaza atunci cand lucrezi cu acest procedeu. Noteaza orice fel de rezistenta pe care o simti.
Pe masura ce lucrezi cu acest procedeu, vei incepe sa stirbesti si sa slabesti stransoarea pe care o are egoul asupra ta.
Acest lucru va permite nelimitarii sa curga prin tine.

2002, 2003 Lightwurks, LLC. Kristopher Raphael

Postul negru - Ieşirea din postul negru

Ieşirea din postul negru


*Orice prost poate să ţină post, dar numai un înţelept reuşeşte să procedeze corect la revenirea din post.” celebrul scriitor englez care era adept al dietei vegetariene*. George Bernard Shaw


Este extrem de importanta, pentru ca organismul trebuie reînvăţat sa functioneze la parametrii normali. O trecere brusca la alimentatia normala poate afecta stomacul, ficatul, fierea si intestinele, punându-ne chiar in pericol viata.

In principiu, trecerea de la post la alimentatia obisnuita trebuie sa dureze un sfert – jumătate din totalul zilelor de post.

La prima masă după un post de 24 de ore cel mai bine e să mâncăm o salată de fructe sau legume crude şi să evităm alimentele mai grele (lactate, uleioase) pe care le putem consuma după 2-3 ore.

Pentru posturile de 1-3 zile perioda de revenire este de minim 1 zi.



Putem servi câte puţin, treptat, de la o zi la alta, din următoarele alimente:
- un măr (cu coaja cu tot si foarte bine mestecat) + ceaiuri de plante,
- 4-5 prune înmuiate in apa (dimineata),
- supa de legume, inclusiv zarzavaturile fierte in ea (roşii, varză), pasate
- pireuri cu foarte puţin ulei
- infuzii îndulcite cu puţină miere
- iaurt
- polen
- fulgi de cereale
- miere si puţină branza de vaci cu verdeturi
- salată de legume (varză şi morcovi)

Ce este exitenţa?

Ce este existenta?
din Osho -"Hari Om Tat Sat" nr. 9

Osho, ce este existenta? E ceea ce oamenilor le place sa numeasca
Dumnezeu?

"Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Existenta se
reveleaza numai oamenilor care mediteaza, oamenilor tacerii;
Dumnezeu e o consolare pentru mintile care sufera, pentru
psihologiile bolnave.

Existenta nu e produsa de tine - Dumnezeu da. ce is not your
production – God is. De-asta exista o singura existenta, dar mai
multi Dumnezei. Fiecare dupa nevoile lui, dupa suferintele lui, dupa
asteptarile lui, creeaza un Dumnezeu sau accepta o credinta deja
existenta despre Dumnezeu.

Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare.
Existenta nu este o consolare. Sa fii acordat la existenta inseamna
sa fii sanatos si intreg. Toate religiile lumii te invata despre
Dumnezeu; eu te invat despre existenta.
Eu te invat sa fii acordat la ceea ce este in jurul tau, la ceea ce
este in tine si in afara ta. O data ce esti acordat la asta, pentru
tine nu mai exista moarte, suferinta, tensiune sau grija, ci o pace
incomensurabila care te inconjoara, o bucurie la care nu ai visat
niciodata.

Dumnezeu este pentru care nu pot deveni constienti, care sunt
inapoiati din perspectiva constiintei. E un fel de jucarie; oamenii
inapoiati au nevoie de ea. Si in momentul in care spun ca este o
jucarie, spun de fapt ca depinde de tine ce il faci sa fie - sa
arate ca o maimuta sau ca un elefant sau ca 100 de maini. Este
creatia ta. Surprinzator, omul crede ca Dumnezeu a creat totul.

Adevarul este ca Dumnezeu insusi este creatia imaginatiei omului.
Dumnezeu este cea mai mare minciuna pe care ai putea s-o gasesti
vreodata, pentru ca de minciuna asta depind mii de alte minciuni.
Bisericile, organizatiile religioase multiplica la infinit
minciunile, numai pentru a proteja o singura minciuna.

Trebuie sa intelegi psihologia minciunii. Primul lucru pe care
trebuie sa-l stii despre minciuna este ca ai nevoie de o memorie
buna pentru ca trebuie sa iti amintesti. Minti pe cineva despre
ceva, pe altcineva despre altceva;
trebuie sa-ti amintesti ce i-ai spus fiecaruia dintre ei.

Adevarul nu are nevoie de reamintire. Adevarul este intotdeauna
acolo, mereu la fel. Nu trebuie sa ti-l inghesui in memorie. Memoria
te leaga, te inchide, e ca o inchisoare; se agata de tine, te
acopera atat de mult, incet, incet, incat pana la urma dispari cu
desavarsire. Adevarul te elibereaza de toate minciunile.
Si dintr-o data ai revelatia ca faci parte din imensul adevar pe
care eu il numesc existenta.

Nu ai nevoie de nici o biserica, de nici un templu, de nici o
moschee; nu ai nevoie decat de o inima in stare sa se roage, o inima
care e in stare sa iubeasca, o inima care e in stare sa fie
recunoscatoare. Asta e templu tau adevarat. Si asta iti va
transforma intreaga viata. Asta te va ajuta nu numai sa te descoperi
pe tine, dar sa descoperi adancimile cele mai profunde ale
imensitatii existentei.

Noi suntem aproape ca valurile unui ocean - numai la suprafata, cand
oceanul poate sa aiba mii de kilometri adancime. Oceanul Pacific are
5000 de mile adancime. dar un val mic la suprafata nu-i va cunoaste
niciodata adancimile - propria adancime a valului, pentru ca el nu e
separat de ocean. Ea se va agata de mica ei fiinta, se va teme de
moarte, se va teme sa nu se piarda in imensitatea oceanului. Dar
adevarul este ca moartea valului nu este o moarte, ci inceputul
vietii vesnice.

Dumnezeu a fost inventat.

Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un protector. In
imensitatea universului, un om se simte atat de singur, atat de mic.
Vastitatea il cutremura. Ce este existenta ta?

Mi-am amintit de o povestire de Bertrand Russell. Arhiepiscopul
Angliei viseaza ca a ajuns la portile de perla ale paradisului. pe
de o parte, este extrem de multumit, si pe de alta parte este foarte
tulburat, pentru ca portile sunt asa de mari, in ambele directii,
incat nu reuseste sa vada poarta in intregime. Este atat de mare
incat este dincolo de capacitatea privirii lui. Si el insusi pare o
furnica in comparatie cu poarta aceea imensa. Se teme. Nu este un om
obisnuit, este arhiepiscopul Angliei. Se simte umilit de poarta, si
apoi rasare teama: "Daca asta simt in fata portii, atunci ce am sa
simt inauntru?"

Cu maini tematoare, ciocane la poarta, dar in imensitatea acelui
spatiu numai el poate auzi ciocanitul. Zile in sir, bate si bate la
poarta. Intr-un tarziu, se deschide o mica fereastra si Sfantul
Petru il priveste cu 1000 de ochi, incercand sa-si dea seama cine a
facut acel zgomot. Acei 1000 de ochi sunt atat de stralucitori,
precum stelele, ca arhiepiscopul se simte si mai mic - aproape o non-
entitate.

Si Sfantul Petru intreaba, "te rog, oricine ai fi, oriunde ai fi,
arata-te."

Arhiepiscopul se prezinta: "Poate ca nu ma cunosti, Poti sa-l
intrebi pe Iisus, eu sunt arhiepiscopul Angliei."

Sfantul Petru spune, "Nu am auzit de Anglia niciodata."

Arhiepiscopul spune, "Poate ca nu ai auzit de Anglia, insa cu
siguranta ai auzit de minunata noastra planeta Pamant."

Sfantul Pentru spune, "Nu vreau sa te ranesc, insa daca nu imi dai
numarul de ordine al Pamantului, nu pot sa-mi dau seama despre ce
vorbesti." Trebuie sa ma duc in biblioteca si sa caut - daca imi dai
numarul de ordine - sistemul solar caruia ii apartii, pentru ca sunt
milioane de sisteme solare si fiecare sistem solar are multe
planete.'

Dar arhiepiscopul nu s-a gandit niciodata ca Pamantul ar avea un
numar de ordine. "Nu stiu nici un numar de ordine, dar eu sunt
arhiepiscop. Du-te si spune-i lui Iisus."

Sfantul Petru zice: "Sunt din ce in ce mai confuz. Cine este tipul
asta, IIsus?"

Arhiepiscopul este foarte socat. "Nu ai auzit de Iisus, singurul fiu
al lui Dumnezeu?"

Sfantul Petru zice, "In ce ma priveste, nu l-am vazut niciodata pe
Dumnezeu; nu stiu daca exista sau nu. Eu sunt doar un portar. Poate
undeva, prin paradis exista cineva care se crede Dumnezeu, insa eu
nu l-am intalnit niciodata ..."

A fost un soc atat de mare, incat arhiepiscopul s-a trezit
transpirat.

Povestirea esre semnificativa deoarece arata cat de mici suntem noi
comparativ cu universul. Evident ca omul primitiv nu a reusit sa
inteleaga ideea vastitatii universului fara sa ii atribuie o
personalitate si fara sa se relationeze intr-un fel sau altul cu
aceasta.

Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existentei o
personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu tatal. Abia atunci poti sa ai
o relatie cu el. Poti chiar sa fii impotriva lui, dar cel putin e
cineva fata de care poti sa fii pro sau contra; este cineva care
poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care iti
garanteaza ceva.

Dumnezeu de fapt inseamna saracia constiintei umane.

Oamenii care si-au atins constiinta profunda si pragul ei cel mai
inalt, ca Gautam Buddha, au negat existenta lui Dumnezeu. Oricine
care s-a imbogatit interior a trecut de mintea care, de fapt, e
bolnava si l-a negat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu ca o fictiune pentru
copiii de gradinita. Ei au nevoie de el – parabole, fabule, povesti.
Foarte putini oameni au trecut de gradinita, de fapt.

Dumnezeu exista pentru ca tu nu esti constient de tine insuti.
Dumnezeu exista pentru ca nu ai atins centrul fiintei tale. In
momentul in care te cunosti cu adevarat, nu mai exista nici
Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu sustin complet ce spunea Friedrich
Nietzsche: "Dumnezeu a murit."

TCea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai
semnificativa: "Dumnezeu a murit si omul este acum liber." Aceasta
parte nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a
misticilor, a psihologilor, insa aceasta parte este cea mai
importanta; prima parte nu inseamna prea mult. De fapt, prima parte
este gresita. Dumnezeu nu poate muri – fictiunile nu mor. In
momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se pune problema ca ele
sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nu vor muri. Dumnezeu nu s-a
nascut niciodata - si atunci cum sa moara? Moartea este cealalta
extrema a nasterii.

Asadar, prima parte nu e importanta, dar i-a fost acordata multa
importanta de catre teologi, deoarece s-au temut: "Asta e un
sacrilegiu, sa spui oamenilor ca Dumnezeu a murit. Asta inseamna ca
acum nu mai e nevoie de nici o religie." S-au temut pentru propria
lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai
importanta si are semnificatii cu mult mai semnificative. Inseamna
ca Dumnezeu era ceva ce lega, ce te dadea inapoi, ceva de care te
temeai. Dumnezeu nu a fost o comoara, ci o greutate infinita,
imensa, asupra inimii si cresterii tale.

O data ce Dumnezeu este indepartat, posibilitatea omului de a creste
si a se dezvolta devine absolut libera.

Un zeu este un despot, un fascist. Fara Dumnezeu, lumea devine
libera.
Existenta da fiecarui individ o demnitate uriasa. De la cel mai mic
fir de iarba pana la cea mai grozava stea din Univers, ea da iubire
si semnificatie enorma, si nu face nici o diferenta. Existenta
acorda egalitati si oporunitati egale. Nu e nevoie sa pierzi timp in
rugaciune, sa citesti scripturile, care sunt cele mai putin sfinte
carti din lume. NU e nevoie sa fii exploatat de preoti. Esti dintr-
odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat exista Dumnezeu nu vei putea fi niciodata tu insuti.
Esti doar o marioneta, sforile tale sunt in mainile lui Dumnezeu. O
zicala veche in India spune ca nici cea mai mica frunza din copaci
nu se misca decat daca primeste de la Dumnezeu ordin sa se miste.
Orice ai fi, religiile iti spun ca esti tarana. Cuvantul "om" vine
din "humus", care inseamna noroi, tarana. Si cuvantul in ivrit,
araba, urdu, hindi este "admi" – este folosit ca numele primului om,
Adam. "Admi" inseamna pamant. Dumnezeu l-a facut pe om din pamant si
apoi a suflat viata asupra papusii.

Acum, tu ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si
este tot in mainile lui sa se opreasca sa mai sufle viata asupra ta
in orice clipa. Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta,
care ti-e scrisa in frunte. Si au fost oameni prosti care chiar au
incercat sa citeasca ce ti-e scris in frunte. Astrologi, chiromanti,
tot felul de oameni care au exploatat simplitatea si inocenta Sunt
oameni care iti citesc in palma, se uita la linii si iti spun ce
inseamna ele. Ideea de baza aici e ca tu nu-ti traiesti viata, faci
doar parte dintr-un spectacol, si rolul pe care il joci a fost decis
cu mult inainte.

Krishna – in marele razboi indian, Mahabharata – i-a dat
discipolului sau, Arjuna, o replica.
Vazand imensul masacru care urma sa aiba loc, Arjuna pur si simplu
si-a pierdut cumpatul, desi era un om de mare curaj si cu o
inteligenta deosebita.

El a spus: "Nu vad rostul acestui razboi. Chiar daca o sa castig ...
si cu siguranta voi castiga" – pentru ca nu mai era un alt luptator
ca el. – "Dar sa stau pe tronul victoriei inconjurat de cadavrele
tuturor prietenilor si dusmanilor mei, toti oamenii aceia frumosi,
nu ma incanta deloc. Numai cand imi imaginez scena asta si
innebunesc. Decat sa lupt, mai bine cedez tronul – unui alt var-
frate. Il las pe el sa guverneze tara si eu plec in Himalaya sa
meditez, sa devin sannyasin. Mi-am pierdut orice interes in lupta."

Krishna incearca in toate felurile sa il convinga, insa Arjuna
stapaneste nu numai lupta, ci si argumentele intelectuale si
riposteaza. Pana la urma, nemaiavand argumente, Krishna spune, "E
scris in destinul tau. Daca pleci, pleci de langa Dumnezeu. Razboiul
este predestinat de Dumnezeu sa-i distruga pe toti cei care nu sunt
virtuosi si sa-i lase numai pe virtuosi sa supravietuiasca. " La
aceasta nu mai exista contraargument, pentru ca Arjuna crede in
Dumnezeu si in destin.

Arjuna a mers la razboi. Krishna a fost raspunzator, acum 5000 de
ani, pentru distrugerea acestei tari, prin argumentul fals pe care l-
a adus. In razboi nu numai ca au murit foarte multi oameni, insa
razboiul a distrus curajul acestei tari, care a inceput sa se sperie
de orice calamitate, oricat de mica.

2000 de ani de sclavie ....Vreau sa fie clar pentru toata lumea ca
cei care sunt responsabili pentru acesti 2000 de ani de sclavie sunt
cei mai mari oameni din India. In capul listei sta Krishna; Arjuna
este doar umbra lui. is just his shadow. Apoi vine Mahavira, care i-
a invatat pe oameni sa fie nonviolenti in asa masura incat urmasii
lui nu erau nici macar in stare sa cultive plante, spunand ca ele au
viata; daca cultivi, inseamna ca trebuie sa omori plantele atunci
cand strangi recolta. Gautam Buddha
este pe locul al treilea; el a invatat oamenii sa accept, sa fie
multumiti cu ceea ce au – saraci, infometati, sclavi, sa ramana
perpetuu multumiti.

Invataturile lor au fost minunate. Trebuie insa sa amintesc ceva, ca
sa nu fiu prost inteles. Invataturile lor au fost minunate, insa ei
nu s-au gandit niciodata la implicatiile acestor invataturi. Nu s-au
gandit niciodata ca daca predici nonviolenta unei tari intregi, daca
ii spui sa renunte la orice arma, cand nimeni altcineva in lume nu
face asta, atunci pui tara aia in starea de victima, exploatata de
oricine.

Si timp de 2000 de ani un invadator dupa altul a venit in India, a
exploatat-o si a plecat. Intr-un final, mahomedanii au venit si s-au
gandit: "De ce sa mai plecam? Putem nu doar sa exploatam poporul
asta, ci sa-l guvernam si sa ramanem aici." Si apoi au venit
britanicii, francezii, portughezii, si toti au incercat sa
exploateze tara asta. Britanicii au fost de departe cei mai isteti.
Portughezii au avut micile lor insule Diu, Daman si Goa, francezii
au avut o mica parte din tara, Pondicherry. Britanicii au avut insa
toata tara.

Oamenii au ramas infometati si au murit de foame si nimeni nu s-a
gandit ca de fapt aceste marete principii sunt intr-un fel
responsabile pentru situatia nefericita prin care a trebuit sa
treaca India atatea mii de ani. Si nici chiar astazi nimeni nu
incearca sa vada toate implicatiile. Fiecare principiu maret isi are
propriul nor negru. Si daca nu intelegi si norul, in curand ai sa
fii absorbit de el. Daca il intelegi, esti in stare sa-l ocolesti.

Dumnezeu se pare ca este cel mai mare principiu care i-a fost
predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat
implicatiile.

Daca Dumnezeu l-a creat pe om, atunci inseamna ca omul nu are nici o
individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o
libertate.

Nici nu se pune problema ca o marioneta sa declare "Vreau sa fiu
libera." Daca Dumnezeu a creat universul, atunci orice s-a intamplat
in univers trebuia sa se intample. A fost vointa Domnului. Nici un
efort din partea noastra nu ar fi schimbat nimic.

Si poti vedea ca, daca Dumnezeu a creat lumea, si daca el este in
spatele armelor nucleare si al oamenilor care le creeaza, atunci
nici un efort din partea omului nu poate preveni distrugerea
intregii planete. Sa lasi crearea lumii in mainile unui Dumnezeu
fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputinciosi. Nu
putem face nimic.

De aici, simpla mea intelegere asupra constiintei este ca daca
Dumnezeu nu a murit o data cu declaratia lui Friedrich Nietzsche's,
atunci trebuie sa-l omoram!
Oriunde l-ai intalni, nu trebuie nici macar sa-i spui "Buna ziua".
Intai omoara-l si dupa aia spune-i "Buna ziua" – ca sa duci
formalitatea pana la capat. Insa nu e nevoie de Dumnezeu. Cu
Dumnezeu acolo sus, omul va ramane pentru totdeauna un sclav, un om
inconstient, care nu va lupta niciodata sa atinga maximum de
potential la care poate ajunge.

Daca Dumnezeu va disparea, s-ar putea sa simti putina teama – din
obisnuita –
o teama care va disparea.

O data ce veri realiza ca stai pe propriile picioare si ca ai de
facut ceva pentru a-ti crea o constiinta mai buna, o inima mai
iubitoare, atunci rugaciunile devin inutile, pentru ca nu mai e
nimeni sa raspunda la ele ... Da, uneori ele au primit raspuns.
Macar o data, cu siguranta ....

Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de
dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari."

Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga,
e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare
rugaciunea mea umila va ajunge vreodata la el .....Si poate ca e
atata zgomot in jurul lui – rugaciuni de la toate bisericile,
moscheile, sinagogile, templele – cine va avea grija de mine? Mai
bine ii scriu o scrisoare."

Si a scris o scrisoare spunand, "Iti scriu ca sa-ti reamintesc ca de
luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca
rugaciunea mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot
in jurul tau, de la atatea rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga –
papa, arhiepiscopul, shankaracharya –, deci cine va lua in seama
rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai,
nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea
asta."
Asa ca a inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari!
TTine minte, e urgent!."

Dar apoi a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze
scrisoarea si catre ce adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai
buna idee ar fi sa o adresez asa: Dumnezeu, Posta Generala". Daca
posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa, atunci cine sa poata?
Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a
intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat –
nimeni nu ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa
de mult."

Asa ca a spus prietenilor, "Va rog sa va uitati la scrisoarea
acestui om sarman. Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de
dolari. Macar o data sa i se raspunda la rugaciune." Au strans
banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful postei a
spus: "Nici o problema, macar ca-i trimitem si pe astia."

Cand cei 45 de dolari au ajuns la omul sarman, acesta a numarat
banii, a privit in sus si a tipat: "Doamne, tine minte un lucru.
Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite prin
posts! Hotii astia si-au luat comisionul. Am primit numai 45 de
dolari!"

Cu exceptia acestui eveniment, nu am auzit de nici o rugaciune care
si-a primit raspuns – si nici macar in aceasta situatie raspunsul nu
a fost complet. Nu e nimeni acolo sa raspunda. Existenta trebuie sa
fie abordata altfel.

Dumnezeu trebuie sa fie venerat.

Catre Dumnezeu trebuie inaltate rugaciuni.

Existenta trebuie sa fie contactata prin meditatie.

Sunt doar doua feluri de religii pe lume: religiile rugaciunii si
religiile meditatiei. Poti sa vezi unde vreau sa ajung. Toate
religiile rugaciunii cred in Dumnezeu, pe cand religiile meditatiei
nu. Pentru ca meditatia te poarta inspre tine insuti si te
implineste, nu ai nevoie sa te rogi, nu ai nevoie de nici o
consolare. Esti intr-o stare de bucurie, de beatitudine, ca poti
binecuvanta intreaga lume.

Eu te invat existenta, si intrarea in existenta se face prin propria
ta fiinta; meditatia nu inseamna rugaciune – aminteste-ti, este
opusul rugagciunii. Rugaciunea face parte din jargonul fals despre
Dumnezeu, rai si iad.
Rugagciunea este parte din toata chestia asta. Meditatia este, pur
si simplu, singurul drum pur sa intri in contact cu existenta. Si
contactul asta devine imediat o contopire. Devii existenta insasi.
Apoi esti nori si stele si flori si ploaie. Esti pretutindeni. Nu
mai esti un strop, devii oceanul intreg.

Tine minte distinctia clara inte existenta si Dumnezeu. Dumnezeu
inseamna condamnarea inteligentei noastre. Inseamna acceptarea
umilintei, inseamna sa accepti ca "Suntem numai niste marionete; tu
esti puterea. Tot ce vrei sa facem, vom face. Tot ce putem face este
sa ne rugam." Te ologeste atat de mult ... Chiar ideea de Dumnezeu
iti face greata. Numai existenta are in ea prospetime si frumusete
si adevar.

Niciodata sa nu amesteci cuvintele astea doua. Unul inseamna
realitate, celalalt e pura fictiune."













ŞI TOTUŞI, EU, PERSONAL, ÎL IUBESC PE DUMNEZEU

Postul negru - Regulile postului negru

REGULILE POSTULUI NEGRU


"Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci şi în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu însuţi s-o mănânci: Fericiţi cei flămânzi, că aceia se vor sătura (Mt. 5,6)" (Sfântul Serafim de Sarov)


- Postul cu o durată mai mare de 3 zile se ţine sub supravegherea unei persoane competente

- Durata unei zile de post este de la ora 0 la ora 24


- Nu mancati absolut nimic solid!

- Consumul de lichide - Pentru a se evita deshidratarea corpului şi apariţia blocajului renal, prin circuitul apei în corp, pentru a putea face faţă procesului de eliminare, organismul are nevoie de o cantitate mare de lichid. Apa este un bun transportator de toxine si de reziduuri si, de asemenea, un bun dizolvant. Si, in plus, combate senzatia de foame. Respectati cu strictete consumul de lichide. Apa trebuie să fie pură, de fântână sau de izvor. Se poate bea şi apă minerală îmbuteliată, dar fără a fi îmbunătăţită cu dioxid de carbon. Beti mult! ÎN TIMPUL ZILEI SE BEAU OBLIGATORIU MINIM 1-1,5 LITRI DE APĂ PE ZI.

- În timpul postului negru ţinut pentru vindecarea cancerului şi a altor afecţiuni grave se va consuma APĂ DISTILATĂ.

- Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare.

- Lichidele se beau încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, ca şi când am savura-o, preluând astfel energiile purificatoare şi vitalizante pe care apa le vehiculează.

- S-a remarcat că apa călduţă este mai bună în posturile lungi decât apa rece.

- Pentru bautorii de cafea este permis, din cand in cand, ceaiul negru (sau verde).

- Renuntati la tot ce-a devenit obisnuinta si nu este absolut necesar, in special la alcool, tutun, cafea, dulciuri de orice fel, guma de mestecat etc.

- Nu luati alte medicamente in afara de cele homeopatice!

- Stimulati-va excretiile! Goliti-va regulat intestinul.

- Nu staţi în pat, nu se zace în pat!

- Eforturile fizice şi intelectuale este bine să alterneze cu momentele de repaus şi odihnă

- Detasati-va de viata obisnuita de zi cu zi! (Ideal ar fi sa va luati pentru post o vacanta.) Gasiti-va hobby-uri, cititi literatura constructiva, ascultati muzica, dansati, hoinariti. Fara presiuni, fara termene fixe, evitand categoric supararile si stresul. Multa miscare usoara, sport de placere, drumetii, plimbari. Aerul proaspat si apa rece sunt o adevarata binefacere.

- Dormiţi pana ce va treziti singuri si va simtiti refacuti. Intindeti-va din toate incheieturile, apoi faceti gimnastica in fata ferestrei deschise sau afara, in aer liber.

- Clisma de dimineata
Trebuie facuta temeinic, pe intreaga durata a curei: se umple irigatorul cu apa calduta, se adauga cateva picaturi de glicerina, apoi - intinsi pe marginea cazii (cu un prosop sub spate) sau pe podeaua din baie - ne introducem lichidul in intestin. Dupa ce intreaga cantitate de apa a fost resorbita, scoatem canula irigatorului si incercam sa pastram lichidul in intestin minimum 10 minute, dupa care il evacuam. Dupa folosire, vasul si canula trebuie curatate perfect.


CONSUMUL DE LICHIDE DIMINEAŢA: 1-2 cesti cu ceai de plante preprat sub forma de infuzie (la alegere). Se bea cu inghitituri mici.
Se poate face o planificare a ceaiurilor:
- in prima zi - ceai pentru rinichi si vezica urinară,
- a doua zi - ceai pentru ficat si vezica biliara,
- a treia zi - ceai pentru curatarea sângelui.
Celor cu probleme de circulatie li se recomanda ceaiul de rozmarin.
Se poate lua si 1 lingurita de miere (lasata sa se topeasca incet in gura) - pentru alimentarea cu glucoza a creierului.

CONSUMUL DE LICHIDE ÎNAINTE DE MASĂ: apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Se bea cât de multa, mai ales când se instaleaza senzatia de foame. Beti de cate ori simtiti ca vi se face foame! Mâncati zilnic cate o lingurita de miere, de preferinta dimineata sau dupa-amiaza.

CONSUMUL DE LICHIDE LA PRÂNZ: 1-2 cesti cu supa fierbinte de zarzavat. Supa se strecoara si se manânca doar zeama (zarzavatul se arunca), lingura cu lingura, savurand-o in liniste. Dar e nevoie sa puneti masa asa cum se cuvine: cu servetele, cu un buchetel de flori (eventual) si sa va dedicati prânzului, "mestecand" efectiv zeama: presând-o de cerul gurii, mutând-o dintr-o parte in alta a cavitatii bucale. Simtiti-i gustul, adaugati - la nevoie - putin ardei iute, inghititi-o constient. De fapt, pe intreg parcursul curei, totul se face constient sau macar ceva mai constient decat inainte.
O ceasca cu ceai - rotunjeste "prânzul".


CONSUMUL DE LICHIDE DUPĂ-AMIAZA: Beti din nou apa minerala, mai cu seama cand va chinuie senzatia de foame.



DUPĂ-AMIAZA ar trebui dedicata odihnei - ascultati muzica, cititi, visati... Si daca totusi lucrati, evitati stresul, supararea, suprasolicitarea etc.

CONSUMUL DE LICHIDE SEARA: 1 ceasca cu supa fierbinte de zarzavat - pe care o "mestecati" exact ca la pranz, in voie si temeinic si 1 ceasca cu ceai de plante, imediat dupa supa. Nu uitati, inghititura dupa inghititura! Si daca mai tarziu vi se mai face sete (sau foame), beti din nou apa minerala. Culcarea se face intre orele 21-22.

SEARA: gimnastica la fereastra deschisa, cu o toaleta atenta, inclusiv a cavitatii bucale, cu un dormitor bine aerisit si cu sosete in picioare, pentru ca temperatura corpului scade usor. Atentie ca picioarele sa fie calde! Nu strica nici o baie (de picioare) cu apa rece sau din ce in ce mai calda. Încercati sa va relaxati si sa adormiti cat mai comod.

- Perioada de somn va începe cel târziu la ora 22:30


COMPRESA PE FICAT ajuta la eliminarea toxinelor si va creeaza o stare de bine, de liniste si de caldura şi se poate aplica dupa-amiaza sau seara. Compresa pe ficat se face cu 2 stergare de in, care sa acopere zona superioara a abdomenului, in special a ficatului, un prosop mai mare si o buiota (sticla cu apa fierbinte). Unul din stergare se inmoaie in apa rece (daca sunteti caldurosi), respectiv in apa calda (daca sunteti frigurosi), se stoarce, se aplica pe zona respectiva si se acopera cu stergarul uscat. Peste acesta se aseaza buiota si peste ea se intinde prosopul, cu marginile laterale bagate sub spatele dvs. Stati culcati cel putin 1/2 de ora. Ficatul lucreaza acum la turatie maxima, caldura stimuleaza procesele de metabolism, iar datorita pozitiei culcate, irigarea cu sânge a ficatului creste cu pâna la 40%, produsele de descompunere ajung in sânge si de aceea va simtiti ceva mai obositi, mai greoi si poate si depresivi! Ficatul - ca si vezica biliara - are mult de-a face cu dispozitia in care va aflaţi.


Metodele de amplificare a energiilor vitale şi de purificare sunt extrem de binevenite în timpul postului negru:
1. metoda respiraţiei complete,
2. metoda expunerii corpului la aerul proaspăt,
3. metoda purificării nasului,
4. metoda curăţirii limbii,
5. clismele,
6. procedeul de purificare stomacală cu ajutorul apei,
7. duşurile cu apă rece,
8. băile cu plante,
9. baia scurtă în apele de munte,
10. rostogolirea prin rouă,
11. mersul cu picioarele goale pe iarba udă
12. băile în mare
13. procedeul de purificare a întregului tub digestiv (Shank Prakshalana)
14. nudismul – expunerea corpului gol la soare
15. reculegerea în natură
16. urinoterapia

Postul negru - începerea postului negru

Începerea postului negru


*Şi nu numai gura să postească, ci şi ochiul, şi auzul şi picioarele, şi mâinile şi toate mădularele trupului nostru.
Să postească mâinile curăţindu-se de răpire şi de lăcomie.
Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliştile fărădelegii.
Să postească ochii, învăţându-se să nu caute niciodată la feţe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul şi răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobeşte postul.
Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate şi chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm şi de cele oprite.
Nu mănânci carne ? Să nu mănânci, dar nici cu ochii să nu pofteşti.
Să postească şi auzul. Iar post al auzului este a nu primi grăiri de rău şi clevetiri, că zice: „Auz deşert să nu primeşti”.
Să postească şi gura de cuvinte de ruşine şi de ocară. Că ce folos este când ne depărtăm de carne de pasăre şi de peşte, iar pe fraţi îi mâncăm şi îi muşcăm.? Cel ce grăieşte de rău a mâncat carnea fratelui şi a muşcat trupul vecinului". (Sfântul Ioan Gură de Aur)




Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării
Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.

Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.

Trecerea bruscă de la o alimentaţie supraabundentă la postul negru este recepţionată de organism ca un şoc inutil, creînd mari probleme în timpul următoarelor zile de post.

NU este recomandat nimănui ca, în cazul în care nu a realizat o perioadă de purificare a organismului prin posturi succesive de o zi sau de maxim 3 zile să se aventureze în realizarea unei perioade mai lungi de post deoarece în timpul postului negru au loc eliminări masive de substanţe nocive.

Pentru majoritatea oamenilor care nu suferă de afecţiuni foarte grave este valabilă indicaţia de a trece la postul de 3 zile după 7 posturi succesive de 1 zi pe săptămână.

Trecerea de la postul de 3 zile la cel de 5 sau 7 zile se face în majoritatea situaţiilor numai după realizarea a cel puţin 3 posturi de câte 3 zile. Acestea pot fi realizate la un interval de o lună unul după celălalt.

După realizarea unui post de 7 zile ne putem orienta şi spre posturi cu durată mai mare.

Toate posturile totale cu durată mai mare de 3 zile trebuie să fie ţinute sub supravegherea unei fiinţe competente şi cu experienţă în domeniu.



- In saptamana dinaintea inceperii postului trebuie redus considerabil consumul de carne.

- Consumul de alimente trebuie sa se limiteze la 1000-1200 de calorii, provenite exclusiv din salate de legume (jumatate crude, jumatate fierte) sau fructe crude Yang, lapte pentru ca stomacul sa nu fie incărcat în timpul nopţii şi organismul să se poată odihni bine. Sunt permise: pâinea (de secara) prajita si brânza de vaci.

- Bauturi: apa minerala saraca in acid carbonic si sare, ceaiuri.

- Se reduce mult consumul de cafea, ceai negru, tutun, alcool, zahar si dulciuri, in general, sau alte delicatese devenite obisnuinta.

- Renuntati la somnifere si alte medicamente (cu exceptia remediilor homeopatice).

- Se recomanda golirea frigiderului (daca este posibil!).

- Amânati intalnirile obositoare. Ideal ar fi sa va gasiti "tovarasi" de post.

- Nu va lasati infricosati de adversarii regimului cu post. N-o sa muriti de inanitie si nici n-o sa sucombati din cauza deficientelor aparute.


- Ziua de "descărcare" (ultima zi dinainte de post) este "puntea" către prima zi de post si incepe ca o zi deosebita, cu gimnastica in aer liber sau cu o alergare in parc sau in padure.

- Feriti-va de stres si pregatiti-va in interiorul dvs. pentru ziua care urmeaza.

- Ora de culcare: intre 21 si 22 (pe toata durata postului).

SMILE WITH ME 63

Profesorul : - De ce mai intii vedem fulgerul, apoi auzim tunetul ?
Elevul : - Pentru ca ochii se gasesc inaintea urechilor.


Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii de la diferite facultati. Se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- Studentii de la Medicina invata pe rupte.
- Studentii de la ASE invata pe rupte.
- Studentii de la Politehnica dau petreceri, beau si se distreaza.
Dupa o vreme, Dumnezeu iar il trimite pe Sf. Petru pt aceeasi chestie. Vine Sf. Petru si ii zice:
- Studentii de la Medicina nu stiu altceva decat sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica petrec de zori.
In sesiune iar il trimite Dumnezeu pe Petru sa verifice.
- Studentii de la Medicina stau treji nopti intregi ca sa invete.
- Cei de la ASE la fel.
- Cei de la Politehnica se roaga.
Dumnezeu: -BUN! Pe acestia ii trecem!


Examen la facultatea de Medicina
Intra o studenta, trage biletul de examen, dar era cam paralela. Se uita profesorul la ea si ii zice:
Mai fata, uite iti mai dau o sansa: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Asta, hahahahahihihi, mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra a doua studenta, dar era la fel de pregatita ca si cea dintai. Si ea primeste intrebarea ajutatoare de la domnul professor
-Hahahahahihihi mi-e rusine sa zic.
-Eeee, daca ti-e rusine poftim afara si ai picat.
Intra un baiat foarte pregatit in examen. Primeste nota 10, dar profesorul ii pune si lui aceeasi intrebare: Ce incepe cu P si in timpul noptii isi mareste diametrul de 3 ori?
- Foarte simplu, raspunde studentul.Este pupila.
-Bravo!!! zice profesorul. Acum du-te si zi-le colegelor tale ca hahahahahihihihi isi mareste diametrul numai o data si jumatate.


Profesorul de zoologie al unei scoli grecesti intreaba elevii:
- Cine din clasa poate sa-mi spuna de ce sunt pestii muti?
Intrega clasa tace.
- Hei, tu cel de langa usa. Ai spus ca tatal tau este pescar de meserie. De ce sunt pestii muti?
- Cum de ce ? Incercati dumneavoastra sa varati capul sub apa si n-o sa puteti scoate un cuvant !



- Domnule profesor, cat de lunga trebuie sa fie lucrarea de diploma? intreaba un student.
- Ca rochia unei femei: destul de lunga ca sa acopere subiectul, si destul de scurta ca sa atraga atentia!

Postul negru de o zi

POSTUL NEGRU DE O ZI

"Multi oameni, cand vine vremea ca sa intre in post, par ca stomacul lor va fi sub impresurare indelungata. De aceea au grija sa-l incarce cat se poate cu mancare si cu bautura. Aceiasi oameni cand ies din post, par ca au trecut o perioada foarte indelungata de foame si de inchisoare grozava de la care abia s-au salvat. De aceea se indreapta fara nici o masura spre mese si mancare, par ca vor sa piarda, din mancare fara sat, tot ce au castigat prin post." Sfântul Ioan Gură de Aur


Majoritatea oamenilor au credinţa naivă că dacă omit o masă li se va petrece ceva foarte rău. Ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie şi că acestea ar putea să le întreţină viaţa fără hrană din afară pe toată durata unei boli obişnuite. Unii cercetători renumiţi afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru a se apropia de Dumnezeu. Chiar şi atunci când este pură, hrana lasă în organism unele reziduuri şi de aceea se recomandă să fie practicat periodic repausul alimentar complet sau altfel spus postul negru, în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă, un anumit interval de timp -24 de ore de exemplu - ceea ce are ca efect purificarea eficientă a întregii noastre fiinţe. În majoritatea cazurilor, frecvenţa optimă cu care trebuie practicat postul negru este o dată pe săptămână. În funcţie de tipul constituţional pot să existe însă anumite variaţii. În general, o persoană de constituţie KAPHA, vitală şi armonioasă din punct de vedere corporal poate să ţină chiar şi 2-3 zile de post pe săptămână, continuu sau cu pauze; Persoanelor de tip VATA, slabe, mai puţin vitale nu li se recomandă mai mult de o zi de post săptâmânal, şi aceasta cu multă apă.

Este deci foarte bine să fie ţinută o zi de post săptămânal, prin abţinerea de la orice fel de hrană (cu excepţia apei simple, din care este bine să bem cam 1,5 litri în ziua respectivă) timp de o zi (24 de ore). În postul creştin, se mănâncă în general la apusul soarelui, dar în postul total abţinerea de la hrană se face până a doua zi dimineaţă. Acest principiu este recomandat de toate terapiile, cu rezultate deosebite. Zilele de post au rol de punere în repaus a întregului tub digestiv, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe.

INTRAREA ÎN POST
Seara, înainte de intrarea în post, se recomandă să se mănânce foarte uşor: lapte, salate, fructe, pentru ca stomacul să nu fie încărcat în timpul nopţii, iar organismul să se poată odihni bine. Dacă se mănâncă târziu, în cantitate mare, dimineaţa apare starea de oboseală, de amorţeală, limba este încărcată şi se simte un gust neplăcut în gură. Procesul de eliminare a toxinelor se realizează mai mult timp şi, în loc să ne bucurăm pe întreaga durată a zilei de post de prospeţimea şi uşurinţa corpului, vom resimţi, mai ales la începutul zilei, senzaţiile de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mişcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm uşor, dimineaţa corpul este vioi, sprinten, mişcările sunt mai rapide şi mai precise, gândurile mai uşor de controlat şi ne vom realiza toate activităţile în forţă, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziţie molipsitoare.

SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST:
♦ durata postului este de 24 de ore, de la ora 0 la ora 24.
♦ pe parcursul acestui post se poate consuma doar apă (nici un alt aliment). Pentru a beneficia de efectele acestui post (şi nu ale altei cure) este exclusă folosirea oricăror alte adaosuri cum ar fi: sucurile de fructe, infuziile îndulcite, cafelele amare ori alte stimulente, etc.
♦ cu excepţia persoanelor cu ţesut adipos foarte abundent ori cu retenţie de apă în ţesuturi, este necesar să se bea minim 1 litru de apă în ziua de post. în zonele urbane unde apa este de o calitate îndoielnică este de preferat folosirea apei de izvor, a apei minerale naturale (de preferat cea plată) sau, dacă se poate, a apei distilate. Înainte de a fi consumată, apa poate fi energizată prin folosirea cănilor magnetice, a piramidei sau prin simpla expunere la soare. Se bea încet, în linişte, înghiţitură cu înghiţitură, căutând să remarcăm valenţele ei vitalizante şi purificatoare.
♦ cei care ţin pentru prima oară post negru trebuie să se menajeze, fără a face eforturi fizice prea mari sau bruşte, fără a se expune la frig sau la căldură excesivă vreme îndelungată.
♦ în timpul zilei de post, este contraindicată menţinerea unei stări de letargie, somnolenţă ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activităţi care să capteze atenţia şi să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluţie de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post.

SINTEZA REGULILOR LA IEŞIREA DIN POST:
Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de revenire după post are o foarte mare importanţă, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă..în această perioadă de ieşire din post se comit abuzuri sau erori, este posibil ca rezultatele să nu mai apară.
♦ mai ales în cazul în care realizaţi pentru prima oară un astfel de post sau sunteţi la început în utilizarea acestei metode, este bine ca prima masă să fie constituită din legume proaspete consumate de preferinţă sub formă de salată. Cele mai indicate legume în această direcţie sunt varza şi morcovii. Se poate realiza din acestea o salată la care se poate adăuga puţină zeamă de lămâie. în cazurile persoanelor care realizează frecvent perioade de post, beneficiind de o structură fizică mult mai pură, poate fi acceptabilă consumarea la ieşirea din post a unei salate din fructe proaspete îndulcite cu puţină miere.
♦ la jumătate de oră după ingerarea salatei se poate consuma şi alt fel de hrană. cu excepţia: cărnii şi a preparatelor din carne, a alcoolului, a cafelei şi a produselor cu cofeină (cum ar fi băuturile de tip cola), prăjelilor, a margarinei, a conservelor, a mâncărurilor grele.
♦ alimentele care nu sunt strict contraindicate, dar care ar fi bine să fie evitate sunt: zahărul, băuturile şi dulciurile cu conservanţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust sintetici, supele „instant“.
♦ laptele, untul, arahidele, alunele, nucile, susanul, ouăle şi alte alimente vitalizante şi nutritive vor fi consumate numai începând cu a doua masă.
♦ se revine la regimul de alimentaţie normal în două zile.
După post, mesele vor fi regulate, îndestulătoare, şi în acelaşi timp vor fi atent dozate. Un regim alimentar foarte bogat în calorii care urmează unui post în care s-a produs o scădere rapidă în greutate, este dăunător pentru organism atât sub aspectul formei, cât şi al stării de sănătate.
Pe de altă parte, în această perioadă se vor evita schemele rigide de realimentare, ele fiind individualizate după starea bolnavului şi durata postului.

PENTRU CE ESTE RECOMANDAT POSTUL TOTAL DE O ZI?
Repausul alimentar complet este indicat în primul rând celor care simt nevoia de dezintoxicare. El este indicat şi pentru cei care au tendinţe de îngrăşare, de pierdere a supleţei şi a agilităţii. De la o anumită vârstă, această formă de post este un remediu excelent pentru a menţine supleţea corpului şi flexibilitatea gândirii.
Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înşine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut.
Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menţinerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza şi starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înţeleg importanţa purificării şi atunci corpul este obligat să o facă singur, folosind mecanismele de urgenţă. Apare uneori, ca din senin, febra, ne curge nasul sau avem erupţii pe piele, dureri de cap, palpitaţii, senzaţie de leşin, dar toate acestea nu sunt altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează atunci când este forţat de împrejurări (adică atunci când este urgentă nevoie). Aceste fenomene neplăcute nu dovedesc altceva decât prezenţa unei mari încărcări cu impurităţi, de care astfel scăpăm.
Nimeni nu a murit pentru că a postit din când în când, dar foarte mulţi oameni au murit şi continuă să moară datorită lăcomiei şi supraalimentării. Pentru că este ceva nou, poate fi la început ceva deranjant pentru organism, dar acesta este un semn bun. Dacă putem suporta puţină neplăcere şi ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniştiri extraordinare.
Nu trebuie aşadar să judecăm postul după primele sale efecte neplăcute, pentru că dacă suntem prudenţi, nu va exista nici un pericol. Dimpotrivă, oamenii care se simt tulburaţi atunci când postesc sunt exact aceia care au cea mai mare nevoie de post: tulburarea este dată de cantitatea însemnată de reziduuri vărsate brusc în sânge şi apoi eliminate. Oamenii ignoranţi îşi imaginează că postul îi va slăbi şi le va da un aspect nesănătos şi neplăcut. Acest lucru poate fi adevărat la început, dar apoi totul se schimbă: ne mişcăm mult mai uşor, pielea devine mai strălucitoare şi devenim mult mai plăcuţi la privire. Dacă nu cunoaştem limbajul Naturii, ne putem speria de moarte la cel mai mic disconfort. Putem gândi că aceste efecte sunt semnele unui grav pericol şi începem să mâncăm, după care totul devine ca la început. Cum perturbările dispar mai mult sau mai puţin atunci când începem să mâncăm, tragem concluzia că am avut dreptate în întreruperea postului, dar în realitate nu este deloc aşa. Este bine să avem încredere şi răbdare şi să realizăm că, de-a lungul a mii de ani, nenumăraţi oameni de pe tot globul au postit măcar o zi pe săptămână întreaga viaţă şi nu au păţit nimic rău, dimpotrivă au beneficiat imens. Numai frica şi ignoranţa împiedică oamenii să postească şi să se regenereze astfel cu rapiditate.
Tulburările însoţesc în mod firesc acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism, iar cel mai bun lucru este să aşteptăm liniştiţi până când se realizează aceasta.

CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI?
Puţine sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore pe săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescenţă. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se poate dovedi şi extrem de benefică.
Câteva secrete ale acestei metode:
- cele mai bune rezultate cu acest post se ating prin includerea sa în regimul de viaţă, o dată pe săptămână
- urmaţi exemplul animalelor – atunci când sunt bolnave nu mănâncă, ci îşi direcţionează toată energia spre vindecare. La fel se comportă şi nou-născuţii care, atunci când sunt bolnavi nu mănâncă suficient şi noi oamenii, grijulii, îi îndopăm în loc să lăsăm organismul lor să se vindece singur.

Beneficiile şi avantajele postului complet de o zi
- este accesibil majorităţii oamenilor
- dacă postim câte o zi pe săptămână ajungem să beneficiem într-un an de 52 zile de post
- postul complet de o zi ne pregăteşte organismul pentru a putea realiza posturi cu durată mai mare (de 3, 5, 7, 10 sau mai multe zile)
- prin postul de o zi realizat cu consecvenţă săptămânal procesele de îmbătrânire sunt mult încetinite datorită unei constante detoxifieri a organismului
- tenul devine curat şi capătă un aspect strălucitor
- mirosurile corporale neplăcute (transpiraţia, mirosul respiraţiei etc.) sunt îndepărtate gradat
- se poate scurta perioada de boală a unor afecţiuni aflate în stare incipientă: cazul gripelor, răcelilor, cistitelor, infecţiilor, afecţiunilor febrile, afecţiuni ale pielii, diferite tipuri de alergii alimentare etc.
- vederea se îmbunătăţeşte şi privirea devine mai clară şi mai strălucitoare
- simţurile sunt mai activate considerabil, ceea ce permite o trăire mult mai plenară a senzaţiilor ce provin din mediul exterior în special prin gust şi miros, dar şi prin văz, auz şi chiar pipăit
- apetitul devine gradat mult mai echilibrat. Involuntar ne vom orienta spre o hrană tot mai naturală şi mai pură
- metabolismul va tinde să se regleze, reglându-ne astfel şi greutatea normală, pofta de mâncare şi vitalitatea. Graşii slăbesc şi slăbuţii se îngraşă.
- mintea se menţine clară şi liniştită, ocazie bună pentru a studia şi a învăţa
- trăirile psihice negative, gândurile sau preocupările obsedante care pot adesea să acapareze o mare parte din energia noastră psihică vor dispărea gradat odată cu eliminarea focarelor de rezonanţă din corp (acumulările nocive, toxinele depuse pe diferite nivele)
- trăirile negative sunt înlocuite cu stări de pace profundă, înălţare interioară, euforie, afectivitate intensă, trezirea aspiraţiei către idealuri înălţătoare, dorinţa de transformare a propriei fiinţe într-un sens benefic, rugăciune ardentă, apropiere de Dumnezeu.




Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!
Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane.

Cele 28 de Legi Universale ale Succesului de Peter Arnold

Cele 28 de Legi Universale ale Succesului de Peter Arnold

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".
23. Legea "pregatirii". "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.

Postul - Lucrurile pe care trebuie sa le aveti la indemana pentru un post reusit

Lucrurile pe care trebuie sa le aveti la indemana:

Apa: procurati-va apa minerala saraca in acid carbonic si sare. Suficienta si de buna calitate! Persoanele cu greutate normala: circa 2 l. Supraponderalii: circa 3 l. Subponderalii: circa 1 - 1,5 l.
Ceaiul: in principiu, toate ceaiurile de plante sunt bune! Iata totusi cateva sugestii:
- Hamei, valeriana, sunatoare (calmante);
- Podbal, patlagina, anason (pentru respiratie);
- Macese, tei, salvie (pentru piele);
- Vasc, roinita, nalba, levantica (pentru inima);
- Armurariu, coada-soricelului (pentru ficat);
- Splinuta (Solidago virga aurea), papadie, urzica (pentru rinichi);
- Frunze de mesteacan, urzica, boabe de ienupar - 1-2 boabe, zdrobite (pentru sange);
- Rozmarin, ceai negru - doar in caz de nevoie (pentru circulatie);
- Fenicul, musetel, menta (pentru digestie).
Important! Ceaiurile se infuzeaza circa 2 minute si se beau mai putin concentrate (sa fie deschise la culoare) si fara zahar! Plantele se schimba mereu, nu se bea acelasi fel de ceai mai mult de trei saptamani.
Supa de zarzavat: este o "fiertura" de zarzavat fara alte ingrediente! Preparati mereu supa proaspata, si anume din toate legumele care se preteaza la acest fel de mancare: cartofi, morcovi, telina, praz, conopida, patrunjel, usturoi, ceapa, rosii, frunze de gulie... Pentru condimentat - dar cu masura -, folositi piper, foi de dafin, nucsoara, 2 boabe de ienupar sau coriandru. Supa se zarzavat nu se sareaza deloc! Prepararea: se lasa legumele sa fiarba incet 1/2 - 1 ora, dupa care se strecoara. Se consuma doar zeama! Nu se adauga sare, dar se poate "iuti" cu putin ardei iute. In felul acesta, temperatura corpului creste, iar nervii gustativi sunt potoliti. In supa se pot adauga de exemplu patrunjel verde, care se strecoara si se arunca impreuna cu legumele fierte.

Alte necesitati:
- miere - 1 borcan de miere curata de la producatori sau din magazine cu produse biologice;
- 1 irigator;
- 1 buiota (sau o sticla cu apa fierbinte), pentru dezintoxicarea ficatului si in cazul frisoanelor produse de scaderea temperaturii corpului;
- 1 perie uscata - pentru masarea (zilnica) a pielii si stimularea circulatiei sanguine;
- 1 perie de dinti - pentru inlaturarea depunerilor de pe limba (mai evidente in timpul postului). Dupa aceea, periuta trebuie curatata foarte bine, apa de gura (cu care se clateste gura pentru indepartarea mirosului specific postului).
Poate fi si putina zeama de lamaie cu apa, produse cosmetice pentru igiena personala;
- vaselina (pentru ungerea canulei de irigator),
- 1 pereche de sosete calduroase - in eventualitatea ca atunci cand stati culcati sau cand dormiti, picioarele nu vor sa se incalzeasca.