Valorifica potentialul tau, nu incerca sa semeni cu altii
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de
abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo,
singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua
puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa
se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si
insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si
cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva
zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici
o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului,
printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o
gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu
un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile
robuste…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a
dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat
in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
************ ********* ********* *
Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta
povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult
folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri
motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult
timp.
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care
intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii.
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a
luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au
devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa
devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai
deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina
avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia
de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante",
substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va
fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa
devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza
vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din
tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de
Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se
invata cum sa vizualaizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti
sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi
senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi
atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care
depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite
spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi
Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care
te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si
piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va
trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de
dezvoltare spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem
de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte
care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini,
argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai
sigura pentru a se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa
devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga
mai rapind pe drumul dezvoltarii.
Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor
rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-
ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai
exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si
blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru
tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune
angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
************ ********* ********* *
Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a
enervat in permanenta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun
decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu
potentialitati, talente si forte diferite.
Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente
sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul
social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de
satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria
adiacenta care iti vinde "solutii" in timp ce alergi dupa aceste
modele imposibile.
E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un
miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.
E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se
spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei…) o sa
fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult
devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.
Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.
Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o
confruntare este asolut fara sens.
Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa
se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele
impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda "solutiile"
lui.
Bineinteles, eu primul cred - si toata activitatea mea se bazeaza pe
asta - ca fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu
pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea - pe
cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati.
Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc
performanta si ajuta in dezvoltara personala.
Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele
imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de
multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie
cineva care sa atraga atentia.
Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi
are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu
i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu urma modele, fii tu un model!
************ ********* ********* *
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit,
altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si
altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia
lor.
Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant
mai mult decat niste zeci de centrimetri…
duminică, 10 februarie 2008
Avantajele postului total
AVANTAJELE POSTULUI TOTAL
„Cura de post total este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“. (dr. Ernst Schneider)
1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.
Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.
2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.
Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.
3. Postul vindecă.
„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.
4. Postul conferă claritate şi putere minţii.
Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale sunt amplificate, memoria devine mai clară.
5. Postul măreşte longevitatea.
În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire.
Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.
6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.
Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare.
7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.
O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.
8. Prin post întregul corp este regenerat. Întregul tub digestiv se află în repaus. Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.
9. Postul poate fi realizat de oricine
0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.
10. Postul ne dăruieşte timp liber
Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.
11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi
Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.
12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.
Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.
Postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.
13. Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile.
14. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“.
Postul poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.
În unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.
În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate.
De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave (depresii, lobii, schizofrenie în faza de debut, cancer etc.)
În mod curent, la posturile totale se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică (Vamana Dhauti).
Numeroase boli pot fi vindecate prin post, cu conditia sa existe o
supraveghere medicala:
BOLI CE POT FI VINDECATE PRIN POST
- boli cronice şi degenerative - Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente (psoriazis, etc.)
- Postul este deosebit de eficace şi în boli infecţioase în fazele acute deoarece, în aceste afecţiuni, energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.
- boli ale sistemului cardiac - angina pectorala, hipertensiune arteriala, deficiente de circulatie a sangelui, varice, tromboze, arterioscleroza si distonie vegetativa;
- tulburari de metabolism (obezitate, guta, boli reumatice) În obezitate postul negru este folosit ca o cură de slăbire
- boli ale sistemului digestiv (constipatie cronica, diaree, balonari, colite, suferinte ale ficatului, boli de fiere si de stomac, cu exceptia ulcerului cu nisa);
- boli femeiesti (tulburari de menopauza, de ciclu menstrual, infectii genitale, in unele cazuri, chiar si sterilitate);
- calculi renali si vezicali
- boli de piele (psoriazis, acnee, eczeme, infectii, ten incarcat);
- boli ale sistemului nervos - migrene, epuizare nervoasa, insomnie, depresii, maladii psihice, schizofrenia în faza incipientă
- alte boli - bronsite, alergii, intoxicatii, glaucom, infectii acute, diabet, ticuri;
- cancer: stimularea sistemului imunitar in lupta cu boala. Postul negru este folosită ca terapie-şoc. Durata postului negru: 7-40 zile. În loc de apă se consumă apă distilată. Prin postul negru se stopează evoluţia (şi chiar resorbţia) tumorilor, evitarea metastazelor.
- pregatirea inaintea unei interventii chirurgicale.
„Cura de post total este măsura cea mai drastică, dar şi cea mai eficace în orice boală. (...) Postul terapeutic curăţă nu numai zgura corporală, ci şi pe cea spirituală, sufletească“. (dr. Ernst Schneider)
1. Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală.
Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului şi de eliminare a substanţelor ce împovărează fiinţa. Pentru cei ce nu reuşesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină astfel dorita reglare ponderală.
2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai uşor la condiţiile de mediu.
Rezistenţa, atât în situaţiile de căldură foarte mare, cât şi la temperaturi scăzute, este mult îmbunătăţită prin realizarea consecventă a postului; „termostatul“ natural este făcut să funcţioneze optim. Cercetători americani au constatat că sportivii care consumau numai apă sau sucuri din fructe în deplasările cu schimbări mari de temperatură au obţinut performanţe considerabil crescute în ceea ce priveşte timpul de adaptare şi rezistenţa la efort, comparativ cu cei care se hrăneau abundent cu tot ceea ce doreau.
3. Postul vindecă.
„Punctele slabe“ ale organismului nostru, zonele perturbate de acumularea substanţelor nocive provenind din alimentaţia greşită, sunt purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni, manifestate sau în curs de manifestare pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post, în acest sens existând nenumărate mărturii ale celor ce au reuşit să transforme cu ajutorul postului boala într-o adevărată „trambulină“ pentru transformarea lăuntrică. Postul devine astfel cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare pe care Natura ne-a pus-o la dispoziţie.
4. Postul conferă claritate şi putere minţii.
Eficienţa acţiunilor noastre este astfel crescută în mod semnificativ, performanţele intelectuale sunt amplificate, memoria devine mai clară.
5. Postul măreşte longevitatea.
În cazul celor ce postesc în mod constant pentru anumite perioade de timp, s-a constatat încetinirea semnificativă a proceselor de degenerare corporală şi a îmbătrânirii. Trupul îşi menţine astfel supleţea şi întregul sistem nervos este menţinut într-o stare foarte bună de funcţionare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire.
Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.
6. Postul purifică psihicul şi ne ajută să ne eliberăm de emoţiile negative.
Mânia, ura, lăcomia, poftele şi dorinţele inferioare, ataşamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înţelegere, bunăvoinţă şi detaşare.
7. Postind putem înţelege că omul mănâncă pentru a trăi şi nu trăieşte pentru a mânca.
O perioadă de post ne permite să reevaluăm importanţa unei alimentaţii echilibrate pentru întreaga noastră viaţă.
8. Prin post întregul corp este regenerat. Întregul tub digestiv se află în repaus. Organele digestive, rinichii, pielea, plămânii, inima şi întregul sistem circulator beneficiază din plin în urma repaosului alimentar care le conferă timpul necesar pentru a-şi reface ritmurile naturale armonioase îmbunătăţindu-şi astfel funcţionarea foarte mult.
9. Postul poate fi realizat de oricine
0 zi de post pe săptămână este în majoritatea cazurilor uşor de realizat şi profund benefică.
10. Postul ne dăruieşte timp liber
Putem descoperi că timpul acordat în mod obişnuit procurării şi preparării hranei devine disponibil pe întreaga perioadă a postului, permiţându-ne să realizăm activităţi la care aspiram poate de mult timp.
11. Postul amplifică voinţa şi bucuria de a trăi
Imaginea comună formată despre post este aceea a fiinţei care respinge cu îndârjire hrana, printr-un uriaş efort al voinţei, care îi aspreşte şi „usucă“ fiinţa. Cu toate acestea, postind în mod înţelept putem descoperi, din contră, o mai mare savoare, satisfacţie şi bucurie în întreaga noastră viaţă.
12. Postul ne apropie de aspectele profunde ale fiinţei noastre.
Fiinţele spirituale, sfinţii şi înţelepţii din toate timpurile au postit, ştiind că aceasta este o modalitate de a regăsi în propria fiinţă lumina divină.
Postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.
13. Postul negru purifică chiar mai repede şi mai radical decât crudităţile.
14. Prin post, pot fi evitate de multe ori chiar operaţiile chirurgicale. Din păcate, medicii nu amintesc, cel mai adesea, pacienţilor lor nimic despre post, cu toate că postul negru este recomandat şi de medicina alopată sub numele de „repaus alimentar total“.
Postul poate fi aplicat practic în orice stadiu de evoluţie al bolii, rezultatele variind în funcţie caracteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului.
În unele cazuri se recomandă, în scopul grăbirii procesului de vindecare, înlocuirea apei cu ceaiuri medicinale, cu anumite sucuri de legume şi fructe, cu zeamă de legume, în funcţie de natura bolii şi caracteristicile pacientului.
În general, durata posturilor complete în vindecarea bolilor grave este mare, putând ajunge până la 45-60 de zile. în mod obişnuit, nu sunt necesare repetări ale postului, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postului şi a eliminării greşelilor care au condus la instalarea bolii tratate.
De multe ori, adevărata vindecare apare abia în perioada de stingere. La noi în ţară, posturile recomandate de dl. Valeriu Popa au dat rezultate foarte bune în numeroase cazuri de boli grave (depresii, lobii, schizofrenie în faza de debut, cancer etc.)
În mod curent, la posturile totale se recomandă şi folosirea unor procedee auxiliare: clismele, purgativele naturale, automasajul, reflexologia, băile de soare, de apă sau aer, homeopatia, procedeele pentru curăţarea limbii, a gurii, a pielii. Pentru amplificarea procesului de purificare se recomandă realizarea în mod regulat a procedeului eliminării acumulărilor nocive prin vomă terapeutică (Vamana Dhauti).
Numeroase boli pot fi vindecate prin post, cu conditia sa existe o
supraveghere medicala:
BOLI CE POT FI VINDECATE PRIN POST
- boli cronice şi degenerative - Postul poate fi o măsură salvatoare pentru dezintoxicare, pentru a da răgaz organismului să se refacă în bolile cronice şi degenerative sau în cele în care alte remedii se dovedesc adesea ineficiente (psoriazis, etc.)
- Postul este deosebit de eficace şi în boli infecţioase în fazele acute deoarece, în aceste afecţiuni, energiile organismului, nemaifiind orientate către procesul de digestie (care canalizează o mare parte din acestea) sunt folosite în procesul de apărare contra microorganismelor.
- boli ale sistemului cardiac - angina pectorala, hipertensiune arteriala, deficiente de circulatie a sangelui, varice, tromboze, arterioscleroza si distonie vegetativa;
- tulburari de metabolism (obezitate, guta, boli reumatice) În obezitate postul negru este folosit ca o cură de slăbire
- boli ale sistemului digestiv (constipatie cronica, diaree, balonari, colite, suferinte ale ficatului, boli de fiere si de stomac, cu exceptia ulcerului cu nisa);
- boli femeiesti (tulburari de menopauza, de ciclu menstrual, infectii genitale, in unele cazuri, chiar si sterilitate);
- calculi renali si vezicali
- boli de piele (psoriazis, acnee, eczeme, infectii, ten incarcat);
- boli ale sistemului nervos - migrene, epuizare nervoasa, insomnie, depresii, maladii psihice, schizofrenia în faza incipientă
- alte boli - bronsite, alergii, intoxicatii, glaucom, infectii acute, diabet, ticuri;
- cancer: stimularea sistemului imunitar in lupta cu boala. Postul negru este folosită ca terapie-şoc. Durata postului negru: 7-40 zile. În loc de apă se consumă apă distilată. Prin postul negru se stopează evoluţia (şi chiar resorbţia) tumorilor, evitarea metastazelor.
- pregatirea inaintea unei interventii chirurgicale.
sâmbătă, 9 februarie 2008
Stelele de mare
Stelele de mare
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
Stelele de mare
Stelele de mare
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlşãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)
vineri, 8 februarie 2008
Prigoarea de Selma Lagerlof
Prigoarea
de Selma Lagerlof
Era pe vremea cand Dumnezeu a creat lumea cu cerul si pamantul, cu toate vietuitoarele si plantele si cand le-a dat fiecarora numele ce trebuiau sa poarte.
Sunt o multime de povesti de pe vremea aceea si daca le-ar sti cineva pe toate, atunci ar sti tot ce e pe lume si nu se poate lamuri.
Odata era Dumnezeu in Rai si zugravea pasarile; fiindca i se ispravisera culorile in cupa, sticletele ar fi ramas nevopsit daca Dumnezeu nu si-ar fi sters condeiele de penele pasaricii.
Tot atunci s-a intamplat ca magarul si-a primit urechile fiindca nu a bagat de seama ce nume avea; isi uitase numele de cum facuse cativa pasi prin Rai si s-a intors de trei ori sa intrebe cum il cheama, pana cand Dumnezeu pierzand rabdarea si luandu-l de urechi ii striga: - „Magar, magar, magar te cheama” . Si pe cand zicea Dumnezeu astfel, il trase de urechi de i le lungi sa auda mai bine alta data cum il cheama.
Tot in ziua aceia fu pedepsita si albina; pe data ce incepuse sa stranga miere, oamenii si animalele simtira mirosul frumos al mierii si venira sa guste din ea. Albina insa nu vroia sa dea un strop si de aceea ii intepa pe toti in jurul ei. Cand vazu Dumnezeu aceasta chema pe data albinele si le pedepsi: „V-am dat darul sa strangeti mierea, cel mai dulce lucru de pe lume, dar nu v-am dat si darul sa intepati lumea. De aceia de acum, de cate ori veti incerca sa intepati pe cineva, va trebui sa muriti". Si tot atunci s-a intamplat ca greerul a ramas orb si furnica si-a pierdut aripile.
Multe minunatii s-au intamplat in ziua aceea.
Dumnezeu se arata in acea zi mare si indurator, iar spre seara mai facu o pasarica cenusie.
-Sa stii ca te cheama si gat-ros, prigoareo, zise Domnul si punand-o pe mana sa, ii dadu drumul in lume.
Dupa ce pasarea zbura o clipa si strabatu lumea cea frumoasa in care trebuia sa traiasca, ii veni gust sa se priveasca.
Atunci se vazu cu totul cenusie, ba si pe gatlej avea aceleasi pene ca pe tot corpul. Prigoria se suci, se invarti, se oglindi in apa, dar nu fu cu putinta sa gaseasca vreo urma de pana rosie.
Atunci pasarea zbura la Dumnezeu din nou. El sta pe tron, mare si bland si de pe mainile sale se dezlipeau fluturii ce falfaiau apoi in jurul capului sau, porumbeii uguiau si se lasau pe umerii sai; la picioare infloreau crinii, lacramioarele si trandafirii rosii si albi.
Inima bietei pasari se zbatea de frica, in cercuri usoare se apropie totusi de Dumnezeu si in sfarsit i se lasa usor pe umar; atunci Dumnezeu o intreba, ce vrea?
- As dori sa te intreb ceva - zise pasarica.
- Ce vrei oare? intreba Dumnezeu.
- De ce ma cheama gat-rosu cand toate penele de la cap pana la coada imi sunt cenusii?
Si pasarica se uita rugator la Dumnezeu cu ochisorii ei mici si negri si cand isi intoarse capul vazu fazanii cu totul rosii sub o pulbere de aur, papagalii cu gatul rosu, gaina cu creasta rosie, fara sa mai vorbesc de fluturii, de pestisorii de aur si de trandafirii in culori vii.
Prigoria se gandea ca de ar fi avut numai o picatura rosie pe piept, ar fi putut fi o pasare frumoasa careia i s-ar fi putut potrivi numele de gat-rosu.
- De ce ma cheama oare gat-rosu cand sunt cu totul cenusie? zise pasarea si astepta ca Dumnezeu sa zica: Draga mea vad ca am uitat cu totul sa-ti vopsesc pieptul, asteapta inca o clipa si o sa fii gata.
Domnul insa surase linistit si zise:
- „Te-am botezat gat-rosu si asa trebuie sa le cheme, dar tu singura va trebui sa ingrijesti ca sa-ti castigi penele rosii".
Si zicand astfel Dumnezeu o ridica din nou pe mana si ii dadu drumul in lume.
Cel dintai lucru ce ii veni in minte, fu sa-si faca cuibul intre cracile unui maces dorind sa i se lipeasca cumva vreo boaba de gatlej si astfel sa se inroseasca.
Multi, multi ani au trecut de la acea zi care a fost cea mai frumoasa pe pamant. Oamenii si animalele au parasit Raiul si s-au raspandii peste tot locul.
Si oamenii au invatat de atunci sa lucreze pamantul, sa strabata marea, si-au facut haine si podoabe, ba au invatat chiar sa ridice temple si cetati vestite ca Teba, Roma si Ierusalimul.
Atunci veni si ziua care nu va fi uitata in istoria lumii si in dimineata acelei zile sta gat-rosu pe o colina plesuva din apropierea Ierusalimului si canta puisorilor sai pitulati in cuibul de pe maces.
Gat-rosu povestea puilor sai despre ziua minunata a Creatiei, de darea numelor si de toate cate auzise de la alt gat-rosu si acesta de la altul, asa pana in urma la cel care fusese facut chiar de mana lui Dumnezeu.
- Si vedeti - zise el mahnit - atatia ani au trecut de la facerea lumii, atatia trandafiri au inflorit, atatea pasari au iesit din ou, incat nici un om nu le poale numara felurile si firea; prigoria insa a ramas tot pasarica mica si cenusie si nu i-a ajutat nimic din ce a facut pana azi ca sa-si dobandeasca culoarea rosie.
Puisorii isi deschisera gatlejurile si intrebara daca stramosii lor nu au incercat sa faca vreo minune ca sa poata dobandi culoarea cea rosie.
- Am facut tot ce am putut, zise pasarea, dar nu ne-a ajutat la nimic.
Cand cea dintai prigorie a intalnit o alta pasare la fel cu ea, incepu sa o iubeasca cu atata tarie incat crezu ca pieptul i s-a aprins.
- ,,Vezi, acum inteleg, se gandi ea. Dumnezeu vrea sa iubesc pasarile lui asa de fierbinte incat penele mele sa se roseasca de focul inimii."
Dar nici ei nu i-a ajutat aceasta, cum nici noua si nici voua nu va va putea ajuta ceva.
Puisorii piuira mahniti si incepura si ei sa fie tristi ca n-au puf rosu pe gatisorul golas.
- Am mai incercat si cu cantecul, mai zise pasarea cea batrana cu glas taraganat. Cea dintai pasare canta asa de frumos ca i se umflase pieptul de insufletire si incepu iar sa spere. „A, isi zicea ea, focul cantecului meu venit din suflet imi va inrosi penele. Dar se insela si ea, ca si noi si cum va veti insela si voi."
Iar se mai auzi un piuit trist din gaturile golase.
- Am mai sperat ca, cu vitejie si curaj ne vom dobandi ce dorim.
Cand cea dintai prigorie se lupta cu o alta, pieptul ii ardea de aprindere razboinica. „Ah, zise ea, penele mi se vor inrosi do focul maniei ce-mi bate inima." Dar si acum se insela ca si noi si cum va veti insela si voi odata. Puisorii piuira vioi: ca si ei vor incerca sa castige ce doreau, dar pasarea raspunse cu tristete ca va fi peste putinta.
Ce mai puteau ei spera oare cand atatia stramosi viteji au incercat totul si nu au putut ajunge la ceva! Ce puteau ei face mai mult, decat sa iubeasca, sa cante si sa lupte? Ce puteau...
Pasarea se opri in mijlocul vorbei, caci dinspre poarta Ierusalimului veneau o multime de oameni, indreptandu- se spre colina unde isi avea ea cuibul. Si erau calareti pe armasari aprigi, ostasi cu lanci lungi, ucenicii calaului cu cuie si ciocane, erau preoti si judecatori ce mergeau cu demnitate, femei care plangeau, iar inaintea tuturor o ceata de oameni cautand fioros imprejur, o ceata groaznica de drumeti ce urlau cu furie. Mica pasare cenusie sta tremurand pe marginea cuibului sau. Se temea la fiece clipa ca sa nu-i calce cuibul si sa-i omoare puisorii golasi. „Bagati de seama, ghemuiti-va si fiti linistiti. Acum se apropie un cal care va trece peste noi! Acum vine un ostas cu sandalele nituite cu fier! Toata ceata salbatica vine incoa! Acum trece toata gloata, vine ca o hoarda de salbatici!"
Deodata pasarea se opri din indemn, muta si nemiscata. Uitase pana si primejdia in care plutea. Deodata se aseza peste cuib si isi intinse aripele peste pui.
- Vai ce grozavie - nu vreau sa vedeti si voi - aici sunt trei talhari care vor fi batuti pe cruce - si cu frica isi intindea aripele deasupra puilor, ca acestia sa nu vada. Puisorii auzira numai bataile de ciocan, vaietele, strigatele salbatice ale poporului. Pasarica privea in jur cu ochii mariti de groaza, nu putea sa-si ia ochii de la cei trei nenorociti.
- Ce cruzi sunt oamenii! Nu le-a ajuns ca i-au batut pe cruce, ba au mai pus pe capul unuia si o cununa de spini. Uite cum i-au sangerat spinii fruntea si cum curge sangele. Si omul acesta e asa de frumos si se uita cu o privire asa de blanda incat oricine trebuie sa-1 iubeasca. Imi trece un fior prin inima cand il vad.
Pasarica fu din ce in ce mai indurerata la vederea lui.
- Daca as fi fratele meu - vulturul - i-as scoate cuiele, si as zgaria cu ghearele pe toti oamenii care-1 chinuiesc!
Si cand vazu cum curgea sangele pe fruntea barbatului batut pe cruce nu mai putu rabda sa stea in cuib.
Chiar daca sunt mica si slaba, tot va trebui sa-1 ajut! - si zbura apropiindu-se de rastignit.
II inconjura de mai multe ori fara sa indrazneasca sa se apropie, caci era o pasarica sfioasa in fata omului. Incetul cu incetul insa prinse curaj, se apropie din ce in ce mai mult si scoase cu ciocul un spin de pe fruntea Omului.
Pe cand facu astfel o picatura de sange de pe fruntea lui ii cazu pe gat.
Cand se intoarse pasarica din nou la cuib, strigara cu totii intr-un glas:
-Ai pieptul rosu, penele de pe piept iti sunt mai rosii ca foile de maces!
- E numai o picatura de pe fruntea nefericitului rastignit! zise pasarea si se va sterge indata ce voi intra in apa vreunui izvor.
Insa oricat de mult se spala pasarea, pata cea rosie nu pieri de pe gatul sau si cand si puisorii i se facura mari avura si ei gatul rosu. Iar de atunci toate prigoriile au gatul rosu si de aceea le zice si gat-rosu.
de Selma Lagerlof
Era pe vremea cand Dumnezeu a creat lumea cu cerul si pamantul, cu toate vietuitoarele si plantele si cand le-a dat fiecarora numele ce trebuiau sa poarte.
Sunt o multime de povesti de pe vremea aceea si daca le-ar sti cineva pe toate, atunci ar sti tot ce e pe lume si nu se poate lamuri.
Odata era Dumnezeu in Rai si zugravea pasarile; fiindca i se ispravisera culorile in cupa, sticletele ar fi ramas nevopsit daca Dumnezeu nu si-ar fi sters condeiele de penele pasaricii.
Tot atunci s-a intamplat ca magarul si-a primit urechile fiindca nu a bagat de seama ce nume avea; isi uitase numele de cum facuse cativa pasi prin Rai si s-a intors de trei ori sa intrebe cum il cheama, pana cand Dumnezeu pierzand rabdarea si luandu-l de urechi ii striga: - „Magar, magar, magar te cheama” . Si pe cand zicea Dumnezeu astfel, il trase de urechi de i le lungi sa auda mai bine alta data cum il cheama.
Tot in ziua aceia fu pedepsita si albina; pe data ce incepuse sa stranga miere, oamenii si animalele simtira mirosul frumos al mierii si venira sa guste din ea. Albina insa nu vroia sa dea un strop si de aceea ii intepa pe toti in jurul ei. Cand vazu Dumnezeu aceasta chema pe data albinele si le pedepsi: „V-am dat darul sa strangeti mierea, cel mai dulce lucru de pe lume, dar nu v-am dat si darul sa intepati lumea. De aceia de acum, de cate ori veti incerca sa intepati pe cineva, va trebui sa muriti". Si tot atunci s-a intamplat ca greerul a ramas orb si furnica si-a pierdut aripile.
Multe minunatii s-au intamplat in ziua aceea.
Dumnezeu se arata in acea zi mare si indurator, iar spre seara mai facu o pasarica cenusie.
-Sa stii ca te cheama si gat-ros, prigoareo, zise Domnul si punand-o pe mana sa, ii dadu drumul in lume.
Dupa ce pasarea zbura o clipa si strabatu lumea cea frumoasa in care trebuia sa traiasca, ii veni gust sa se priveasca.
Atunci se vazu cu totul cenusie, ba si pe gatlej avea aceleasi pene ca pe tot corpul. Prigoria se suci, se invarti, se oglindi in apa, dar nu fu cu putinta sa gaseasca vreo urma de pana rosie.
Atunci pasarea zbura la Dumnezeu din nou. El sta pe tron, mare si bland si de pe mainile sale se dezlipeau fluturii ce falfaiau apoi in jurul capului sau, porumbeii uguiau si se lasau pe umerii sai; la picioare infloreau crinii, lacramioarele si trandafirii rosii si albi.
Inima bietei pasari se zbatea de frica, in cercuri usoare se apropie totusi de Dumnezeu si in sfarsit i se lasa usor pe umar; atunci Dumnezeu o intreba, ce vrea?
- As dori sa te intreb ceva - zise pasarica.
- Ce vrei oare? intreba Dumnezeu.
- De ce ma cheama gat-rosu cand toate penele de la cap pana la coada imi sunt cenusii?
Si pasarica se uita rugator la Dumnezeu cu ochisorii ei mici si negri si cand isi intoarse capul vazu fazanii cu totul rosii sub o pulbere de aur, papagalii cu gatul rosu, gaina cu creasta rosie, fara sa mai vorbesc de fluturii, de pestisorii de aur si de trandafirii in culori vii.
Prigoria se gandea ca de ar fi avut numai o picatura rosie pe piept, ar fi putut fi o pasare frumoasa careia i s-ar fi putut potrivi numele de gat-rosu.
- De ce ma cheama oare gat-rosu cand sunt cu totul cenusie? zise pasarea si astepta ca Dumnezeu sa zica: Draga mea vad ca am uitat cu totul sa-ti vopsesc pieptul, asteapta inca o clipa si o sa fii gata.
Domnul insa surase linistit si zise:
- „Te-am botezat gat-rosu si asa trebuie sa le cheme, dar tu singura va trebui sa ingrijesti ca sa-ti castigi penele rosii".
Si zicand astfel Dumnezeu o ridica din nou pe mana si ii dadu drumul in lume.
Cel dintai lucru ce ii veni in minte, fu sa-si faca cuibul intre cracile unui maces dorind sa i se lipeasca cumva vreo boaba de gatlej si astfel sa se inroseasca.
Multi, multi ani au trecut de la acea zi care a fost cea mai frumoasa pe pamant. Oamenii si animalele au parasit Raiul si s-au raspandii peste tot locul.
Si oamenii au invatat de atunci sa lucreze pamantul, sa strabata marea, si-au facut haine si podoabe, ba au invatat chiar sa ridice temple si cetati vestite ca Teba, Roma si Ierusalimul.
Atunci veni si ziua care nu va fi uitata in istoria lumii si in dimineata acelei zile sta gat-rosu pe o colina plesuva din apropierea Ierusalimului si canta puisorilor sai pitulati in cuibul de pe maces.
Gat-rosu povestea puilor sai despre ziua minunata a Creatiei, de darea numelor si de toate cate auzise de la alt gat-rosu si acesta de la altul, asa pana in urma la cel care fusese facut chiar de mana lui Dumnezeu.
- Si vedeti - zise el mahnit - atatia ani au trecut de la facerea lumii, atatia trandafiri au inflorit, atatea pasari au iesit din ou, incat nici un om nu le poale numara felurile si firea; prigoria insa a ramas tot pasarica mica si cenusie si nu i-a ajutat nimic din ce a facut pana azi ca sa-si dobandeasca culoarea rosie.
Puisorii isi deschisera gatlejurile si intrebara daca stramosii lor nu au incercat sa faca vreo minune ca sa poata dobandi culoarea cea rosie.
- Am facut tot ce am putut, zise pasarea, dar nu ne-a ajutat la nimic.
Cand cea dintai prigorie a intalnit o alta pasare la fel cu ea, incepu sa o iubeasca cu atata tarie incat crezu ca pieptul i s-a aprins.
- ,,Vezi, acum inteleg, se gandi ea. Dumnezeu vrea sa iubesc pasarile lui asa de fierbinte incat penele mele sa se roseasca de focul inimii."
Dar nici ei nu i-a ajutat aceasta, cum nici noua si nici voua nu va va putea ajuta ceva.
Puisorii piuira mahniti si incepura si ei sa fie tristi ca n-au puf rosu pe gatisorul golas.
- Am mai incercat si cu cantecul, mai zise pasarea cea batrana cu glas taraganat. Cea dintai pasare canta asa de frumos ca i se umflase pieptul de insufletire si incepu iar sa spere. „A, isi zicea ea, focul cantecului meu venit din suflet imi va inrosi penele. Dar se insela si ea, ca si noi si cum va veti insela si voi."
Iar se mai auzi un piuit trist din gaturile golase.
- Am mai sperat ca, cu vitejie si curaj ne vom dobandi ce dorim.
Cand cea dintai prigorie se lupta cu o alta, pieptul ii ardea de aprindere razboinica. „Ah, zise ea, penele mi se vor inrosi do focul maniei ce-mi bate inima." Dar si acum se insela ca si noi si cum va veti insela si voi odata. Puisorii piuira vioi: ca si ei vor incerca sa castige ce doreau, dar pasarea raspunse cu tristete ca va fi peste putinta.
Ce mai puteau ei spera oare cand atatia stramosi viteji au incercat totul si nu au putut ajunge la ceva! Ce puteau ei face mai mult, decat sa iubeasca, sa cante si sa lupte? Ce puteau...
Pasarea se opri in mijlocul vorbei, caci dinspre poarta Ierusalimului veneau o multime de oameni, indreptandu- se spre colina unde isi avea ea cuibul. Si erau calareti pe armasari aprigi, ostasi cu lanci lungi, ucenicii calaului cu cuie si ciocane, erau preoti si judecatori ce mergeau cu demnitate, femei care plangeau, iar inaintea tuturor o ceata de oameni cautand fioros imprejur, o ceata groaznica de drumeti ce urlau cu furie. Mica pasare cenusie sta tremurand pe marginea cuibului sau. Se temea la fiece clipa ca sa nu-i calce cuibul si sa-i omoare puisorii golasi. „Bagati de seama, ghemuiti-va si fiti linistiti. Acum se apropie un cal care va trece peste noi! Acum vine un ostas cu sandalele nituite cu fier! Toata ceata salbatica vine incoa! Acum trece toata gloata, vine ca o hoarda de salbatici!"
Deodata pasarea se opri din indemn, muta si nemiscata. Uitase pana si primejdia in care plutea. Deodata se aseza peste cuib si isi intinse aripele peste pui.
- Vai ce grozavie - nu vreau sa vedeti si voi - aici sunt trei talhari care vor fi batuti pe cruce - si cu frica isi intindea aripele deasupra puilor, ca acestia sa nu vada. Puisorii auzira numai bataile de ciocan, vaietele, strigatele salbatice ale poporului. Pasarica privea in jur cu ochii mariti de groaza, nu putea sa-si ia ochii de la cei trei nenorociti.
- Ce cruzi sunt oamenii! Nu le-a ajuns ca i-au batut pe cruce, ba au mai pus pe capul unuia si o cununa de spini. Uite cum i-au sangerat spinii fruntea si cum curge sangele. Si omul acesta e asa de frumos si se uita cu o privire asa de blanda incat oricine trebuie sa-1 iubeasca. Imi trece un fior prin inima cand il vad.
Pasarica fu din ce in ce mai indurerata la vederea lui.
- Daca as fi fratele meu - vulturul - i-as scoate cuiele, si as zgaria cu ghearele pe toti oamenii care-1 chinuiesc!
Si cand vazu cum curgea sangele pe fruntea barbatului batut pe cruce nu mai putu rabda sa stea in cuib.
Chiar daca sunt mica si slaba, tot va trebui sa-1 ajut! - si zbura apropiindu-se de rastignit.
II inconjura de mai multe ori fara sa indrazneasca sa se apropie, caci era o pasarica sfioasa in fata omului. Incetul cu incetul insa prinse curaj, se apropie din ce in ce mai mult si scoase cu ciocul un spin de pe fruntea Omului.
Pe cand facu astfel o picatura de sange de pe fruntea lui ii cazu pe gat.
Cand se intoarse pasarica din nou la cuib, strigara cu totii intr-un glas:
-Ai pieptul rosu, penele de pe piept iti sunt mai rosii ca foile de maces!
- E numai o picatura de pe fruntea nefericitului rastignit! zise pasarea si se va sterge indata ce voi intra in apa vreunui izvor.
Insa oricat de mult se spala pasarea, pata cea rosie nu pieri de pe gatul sau si cand si puisorii i se facura mari avura si ei gatul rosu. Iar de atunci toate prigoriile au gatul rosu si de aceea le zice si gat-rosu.
joi, 7 februarie 2008
Omul de pe cruce
Omul de pe cruce
Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.
In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.
Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.
Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".
Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie. Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :
"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.
Iata de ce trebuia sã taci.
Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."
Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.
In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.
Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.
Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".
Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie. Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :
"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.
Iata de ce trebuia sã taci.
Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."
marți, 5 februarie 2008
Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă
Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă
Motto: „Medicina la ora actuală este o industrie cu risc crescut, ca şi aviaţia. Dar şansa să mori într-un accident de aviaţie este de 1 la 2 milioane de cazuri, pe când riscul de a muri într-un accident medical este de 1 la 200 de cazuri” - Dr. Leape, Harvard Medical School of Public Health.
Întregul sistem modern de sănătate este de acuzat că permite, sau uneori chiar promovează, proceduri şi protocoale terapeutice care nu sunt necesare. În ceea ce priveşte actul medical şi erorile care apar în exercitarea acestuia există mari diferenţe între ceea ce se petrece la modul real şi ceea ce se raportează. Apare întrebarea: cine raportează erorile medicale? De obicei pacientul sau familia pacientului. Însă dacă nimeni nu observă eroarea, aceasta nu este raportată.
Datele care vor fi prezentate în continuare se referă la sistemul medical american. Despre sistemul medical românesc nu s-au făcut astfel de studii, dar aceasta nu înseamnă că ţara noastră sau alte ţări ies de sub incidenţa acestei probleme.
Un sistem medical care cauzează mai multe decese decât bolile şi războaiele
Janet Heinrich, director asociat al U.S. General Accounting Office, instituţie răspunzătoare pentru finanţarea sistemului de sănătate şi pentru problemele de sănătate publică în SUA, afirma în faţa unui subcomitet al Casei Albe că: “adevărata dimensiune a repercursiunilor erorilor medicale asupra populaţiei este necunoscută”, adăungând că “strângerea de date valide despre aceste aspecte este foarte dificil de realizat”.
Prin centralizarea mai multor date s-a observat că simpla spitalizare poate genera:
- 2,1% şanse de a avea o reacţie adversă serioasă la medicaţia administrată;
- 5 - 6% şanse de a face o infecţie intraspitalicească;
- 4 - 36% şanse de afectare iatrogenă (eroare medicală sau reacţie adversă la medicamentele prescrise)
- 17% şanse de eroare de procedură.
S-a observat că decesele de cauză iatrogenă (prin eroare medicală sau datorită reacţiilor adverse la medicamente) depăşesc ca număr pe cele cauzate de război – datele făcând referire la americanii care au murit în războaiele la care a participat SUA. Numărul de procedee medicale şi chirurgicale inutile realizate anual este de 7,5 milioane. Numărul de oameni expuşi la spitalizări inutile anual este de 8,9 milioane. În anul 2001 numărul total de decese induse iatrogen a fost aproximativ 780 000 în SUA, în timp ce în acelaşi an numărul anual de decese cauzate de boli cardiace a fost de aproximativ 700 000, iar cele de cancer de aproximativ 550.000, ambele mai mici decât cele de cauză iatrogenă. Iar aceste date sunt doar pentru un an. Dar pentru zece ani? Se poate deduce că sistemul medical american este o importantă cauză de deces. Fiecare specialitate medicală are propriile recorduri şi date despre morbiditate şi mortalitate. Dar aceste numere şi statistici nu sunt publice.
Producţia de medicamente - o industrie orientată către profit ca oricare alta
În calea reformelor medicale, atât de necesare, dată fiind această situaţie îngrijorătoare, stau companiile farmaceutice, companiile de tehnică medicală şi grupurile de afaceri din domeniul medical – cei care, de fapt, beneficiază cel mai mult de pe urma îmbolnăvirilor, prin medicamentele care sunt administrate, testele de diagnostic realizate, tehnicile care se fac atât în scop diagnostic cât şi în scop terapeutic. Aceste categorii de industriaşi sponsorizează cercetări medicale, şcoli medicale şi spitale. Aceste subvenţii pot înclina balanţa, în cazul unui studiu clinic, de la o evaluare prin filtrul prevenţiei profesionale la acceptarea fără critică a unei noi terapii, a unui nou medicament sau a unui nou test diagnostic.
Pentru a înţelege determinismul acceptării anumitor medicamente trebuie să observăm doar funcţiile pe care le deţin unele persoane în spitale şi în anumite comitete guvernamentale de avizare, sau în anumite firme farmaceutice. Un studiu din 2003 a arătat că aproape jumătate din medicii care sunt în comisiile instituţionale de revizuire care aprobă testările clinice (trial, în limba engleză) pentru diferite medicamente, deţin de asemenea posturi de consultanţi în industria farmaceutică. Dr. Erik Campbell afirma că: “Asemenea legături cu industria farmaceutică pot afecta comportamentul ştiinţific. Ei pot face comerţ cu anumite informaţii secrete şi pot întârzia publicarea cercetărilor”.
Jonathan Quick, director al Departamentului medicamente esenţiale şi Politica medicală, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), scria într-unul din buletinele OMS: “dacă trial-urile (testările) clinice devin o aventură comercială în care interesul propriu depăşeşte interesul oamenilor, atunci contractul social care permite cercetarea pe subiecţi umani în schimbul avantajelor medicale, este compromis”.
În anul 2000, un studiu realizat de guvernul britanic a arătat că majoritatea oamenilor consideră că “ştiinţa este condusă de afaceri – la urma urmei, este vorba tot despre bani”. Mai mult de trei sferturi din cei chestionaţi au fost de părere că “ este important să existe oameni de ştiinţă care nu au nici o legătură cu afacerile”.
Fostul editor al prestigioasei publicaţii New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Marcia Angell, se străduia să atragă atenţia lumii asupra problemei comercializării cercetărilor ştiinţifice, în editorialul “Is Academic Medicine for Sale?”. Dr. Marcia susţinea că “ atunci când hotarul între industrie şi cunoaşterea medicală academică devine aşa de neclar cum este acum, obiectivele comerciale influenţează misiunea şcolilor medicale în multe feluri. Conflictele de interes în ceea ce priveşte ştiinţa sunt în creştere”. Ea nu a negat beneficiile cercetării medicale, ci susţinea faptul că există o relaţie faustiană între şcolile medicale şi industria farmaceutică (adică, un fel de pact cu diavolul).
Raportul ABC afirma că firmele farmaceutice cheltuiesc peste 2 miliarde USD pe an pentru 314000 de evenimente la care participă medicii. Raportul ABC nota de asemenea că atunci când o companie farmaceutică sponsorizează un studiu, există 90% şanse ca acel medicament să fie găsit adecvat, pe când un studiu sponsorizat de o companie nefarmaceutică pentru acelaşi medicament, ar găsi acea substanţă potrivită doar în proporţie de 50% pentru afecţiunea pentru care a fost creată. Se pare că banii pot cumpăra orice rezultat ştiinţific dorit.
Un laureat al premiului Nobel afirmă: "producţia farmaceutică este interesată să vă ia cât mai mulţi bani, nu să vă vindece."
În 2006, în ziarul La Vanguardia, jurnalul cu cea mai mare circulaţie în Barcelona şi Catalonia, a apărut un interviu cu Richard J. Roberts având titlul "Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil". Richard J. Roberts s-a născut în 1943 în Anglia. Unicul fiu al lui John şi Edna Roberts, s-a dovedit a fi un spirit extrem de vivace în ceea ce privea ştiinţele exacte, îndrăgind de mic matematica, logica şi chimia. A urmat studiile Universităţii Shefield, unde şi-a luat şi doctoratul în chimie organică sub îndrumarea lui David Ollis. A ajuns să cunoască şi să aprofundeze teoretic şi practic domeniul biologiei moleculare. Astfel, după mulţi ani de lucru în special în domeniul enzimelor de restricţie şi a secvenţierii ARN şi ADN, i s-a acordat premiul Nobel în medicină şi fiziologie, alături de Philip A. Sharp, în anul 1993, pentru cercetările şi descoperirile făcute despre genele splitate.
Redăm în continuare câteva fragmente din interviul acordat jurnalului La Vanguardia:
“Reporter: Ce model de cercetare vi se pare cel mai eficient, cel al Statelor Unite sau cel european?
Richard J.Roberts: Este evident că modelul american, în care participă în mod activ capitalul privat, este mult mai eficient. Puteţi lua ca exemplu progresul spectaculos al industriei informatice, unde capitalul privat este cel care finanţează cercetarea de bază şi cea aplicată, în ce priveşte industria de sănătate, însă... Eu am rezerve.
R: Vă ascult.
RJR: Nu se poate ca cercetarea în domeniul sănătăţii umane să depindă numai de rentabilitatea economică. Ceea ce e bine din punctul de vedere al dividentelor nu este întotdeauna bine pentru oameni.
R: Explicaţi-ne.
RJR: Industria farmaceutică vrea să fie utilă pentru pieţele de capital...
R: Ca oricare altă industrie.
RJR: Da, dar aceasta nu este oricare altă industrie: aici vorbim de sănătatea noastră şi de vieţile noastre şi de cele ale fiilor noştri şi ale unor milioane de fiinţe umane.
R: Dar dacă sunt rentabile, se va realiza o cercetare mai bună.
RJR: Dacă te gândeşti doar la profit, nu te va mai preocupa să fii util oamenilor.
R: De exemplu...
RJR: Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...
R: Şi de ce au renunţat la cercetări?
RJR: Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire a stării, ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.
R: Este o acuzaţie gravă.
RJR: Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în direcţii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.
R: Există dividente care ucid.
RJR: De asta vă spuneam că sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi de aceea cred că în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.
R: Un exemplu de astfel de abuzuri?
RJR: S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsă când eram eu copil, reapare şi ucide anul acesta peste un milion de oameni.
R: Nu îmi vorbiţi de lumea a treia?
RJR: Acesta este un alt capitol trist: bolile din lumea a treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de prima lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.
R: Politicienii nu intervin?
RJR: Nu vă faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fiii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.
R: Totul e posibil.
RJR: Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii - şi ştiu ce vorbesc - depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale...”
Motto: „Medicina la ora actuală este o industrie cu risc crescut, ca şi aviaţia. Dar şansa să mori într-un accident de aviaţie este de 1 la 2 milioane de cazuri, pe când riscul de a muri într-un accident medical este de 1 la 200 de cazuri” - Dr. Leape, Harvard Medical School of Public Health.
Întregul sistem modern de sănătate este de acuzat că permite, sau uneori chiar promovează, proceduri şi protocoale terapeutice care nu sunt necesare. În ceea ce priveşte actul medical şi erorile care apar în exercitarea acestuia există mari diferenţe între ceea ce se petrece la modul real şi ceea ce se raportează. Apare întrebarea: cine raportează erorile medicale? De obicei pacientul sau familia pacientului. Însă dacă nimeni nu observă eroarea, aceasta nu este raportată.
Datele care vor fi prezentate în continuare se referă la sistemul medical american. Despre sistemul medical românesc nu s-au făcut astfel de studii, dar aceasta nu înseamnă că ţara noastră sau alte ţări ies de sub incidenţa acestei probleme.
Un sistem medical care cauzează mai multe decese decât bolile şi războaiele
Janet Heinrich, director asociat al U.S. General Accounting Office, instituţie răspunzătoare pentru finanţarea sistemului de sănătate şi pentru problemele de sănătate publică în SUA, afirma în faţa unui subcomitet al Casei Albe că: “adevărata dimensiune a repercursiunilor erorilor medicale asupra populaţiei este necunoscută”, adăungând că “strângerea de date valide despre aceste aspecte este foarte dificil de realizat”.
Prin centralizarea mai multor date s-a observat că simpla spitalizare poate genera:
- 2,1% şanse de a avea o reacţie adversă serioasă la medicaţia administrată;
- 5 - 6% şanse de a face o infecţie intraspitalicească;
- 4 - 36% şanse de afectare iatrogenă (eroare medicală sau reacţie adversă la medicamentele prescrise)
- 17% şanse de eroare de procedură.
S-a observat că decesele de cauză iatrogenă (prin eroare medicală sau datorită reacţiilor adverse la medicamente) depăşesc ca număr pe cele cauzate de război – datele făcând referire la americanii care au murit în războaiele la care a participat SUA. Numărul de procedee medicale şi chirurgicale inutile realizate anual este de 7,5 milioane. Numărul de oameni expuşi la spitalizări inutile anual este de 8,9 milioane. În anul 2001 numărul total de decese induse iatrogen a fost aproximativ 780 000 în SUA, în timp ce în acelaşi an numărul anual de decese cauzate de boli cardiace a fost de aproximativ 700 000, iar cele de cancer de aproximativ 550.000, ambele mai mici decât cele de cauză iatrogenă. Iar aceste date sunt doar pentru un an. Dar pentru zece ani? Se poate deduce că sistemul medical american este o importantă cauză de deces. Fiecare specialitate medicală are propriile recorduri şi date despre morbiditate şi mortalitate. Dar aceste numere şi statistici nu sunt publice.
Producţia de medicamente - o industrie orientată către profit ca oricare alta
În calea reformelor medicale, atât de necesare, dată fiind această situaţie îngrijorătoare, stau companiile farmaceutice, companiile de tehnică medicală şi grupurile de afaceri din domeniul medical – cei care, de fapt, beneficiază cel mai mult de pe urma îmbolnăvirilor, prin medicamentele care sunt administrate, testele de diagnostic realizate, tehnicile care se fac atât în scop diagnostic cât şi în scop terapeutic. Aceste categorii de industriaşi sponsorizează cercetări medicale, şcoli medicale şi spitale. Aceste subvenţii pot înclina balanţa, în cazul unui studiu clinic, de la o evaluare prin filtrul prevenţiei profesionale la acceptarea fără critică a unei noi terapii, a unui nou medicament sau a unui nou test diagnostic.
Pentru a înţelege determinismul acceptării anumitor medicamente trebuie să observăm doar funcţiile pe care le deţin unele persoane în spitale şi în anumite comitete guvernamentale de avizare, sau în anumite firme farmaceutice. Un studiu din 2003 a arătat că aproape jumătate din medicii care sunt în comisiile instituţionale de revizuire care aprobă testările clinice (trial, în limba engleză) pentru diferite medicamente, deţin de asemenea posturi de consultanţi în industria farmaceutică. Dr. Erik Campbell afirma că: “Asemenea legături cu industria farmaceutică pot afecta comportamentul ştiinţific. Ei pot face comerţ cu anumite informaţii secrete şi pot întârzia publicarea cercetărilor”.
Jonathan Quick, director al Departamentului medicamente esenţiale şi Politica medicală, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), scria într-unul din buletinele OMS: “dacă trial-urile (testările) clinice devin o aventură comercială în care interesul propriu depăşeşte interesul oamenilor, atunci contractul social care permite cercetarea pe subiecţi umani în schimbul avantajelor medicale, este compromis”.
În anul 2000, un studiu realizat de guvernul britanic a arătat că majoritatea oamenilor consideră că “ştiinţa este condusă de afaceri – la urma urmei, este vorba tot despre bani”. Mai mult de trei sferturi din cei chestionaţi au fost de părere că “ este important să existe oameni de ştiinţă care nu au nici o legătură cu afacerile”.
Fostul editor al prestigioasei publicaţii New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Marcia Angell, se străduia să atragă atenţia lumii asupra problemei comercializării cercetărilor ştiinţifice, în editorialul “Is Academic Medicine for Sale?”. Dr. Marcia susţinea că “ atunci când hotarul între industrie şi cunoaşterea medicală academică devine aşa de neclar cum este acum, obiectivele comerciale influenţează misiunea şcolilor medicale în multe feluri. Conflictele de interes în ceea ce priveşte ştiinţa sunt în creştere”. Ea nu a negat beneficiile cercetării medicale, ci susţinea faptul că există o relaţie faustiană între şcolile medicale şi industria farmaceutică (adică, un fel de pact cu diavolul).
Raportul ABC afirma că firmele farmaceutice cheltuiesc peste 2 miliarde USD pe an pentru 314000 de evenimente la care participă medicii. Raportul ABC nota de asemenea că atunci când o companie farmaceutică sponsorizează un studiu, există 90% şanse ca acel medicament să fie găsit adecvat, pe când un studiu sponsorizat de o companie nefarmaceutică pentru acelaşi medicament, ar găsi acea substanţă potrivită doar în proporţie de 50% pentru afecţiunea pentru care a fost creată. Se pare că banii pot cumpăra orice rezultat ştiinţific dorit.
Un laureat al premiului Nobel afirmă: "producţia farmaceutică este interesată să vă ia cât mai mulţi bani, nu să vă vindece."
În 2006, în ziarul La Vanguardia, jurnalul cu cea mai mare circulaţie în Barcelona şi Catalonia, a apărut un interviu cu Richard J. Roberts având titlul "Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil". Richard J. Roberts s-a născut în 1943 în Anglia. Unicul fiu al lui John şi Edna Roberts, s-a dovedit a fi un spirit extrem de vivace în ceea ce privea ştiinţele exacte, îndrăgind de mic matematica, logica şi chimia. A urmat studiile Universităţii Shefield, unde şi-a luat şi doctoratul în chimie organică sub îndrumarea lui David Ollis. A ajuns să cunoască şi să aprofundeze teoretic şi practic domeniul biologiei moleculare. Astfel, după mulţi ani de lucru în special în domeniul enzimelor de restricţie şi a secvenţierii ARN şi ADN, i s-a acordat premiul Nobel în medicină şi fiziologie, alături de Philip A. Sharp, în anul 1993, pentru cercetările şi descoperirile făcute despre genele splitate.
Redăm în continuare câteva fragmente din interviul acordat jurnalului La Vanguardia:
“Reporter: Ce model de cercetare vi se pare cel mai eficient, cel al Statelor Unite sau cel european?
Richard J.Roberts: Este evident că modelul american, în care participă în mod activ capitalul privat, este mult mai eficient. Puteţi lua ca exemplu progresul spectaculos al industriei informatice, unde capitalul privat este cel care finanţează cercetarea de bază şi cea aplicată, în ce priveşte industria de sănătate, însă... Eu am rezerve.
R: Vă ascult.
RJR: Nu se poate ca cercetarea în domeniul sănătăţii umane să depindă numai de rentabilitatea economică. Ceea ce e bine din punctul de vedere al dividentelor nu este întotdeauna bine pentru oameni.
R: Explicaţi-ne.
RJR: Industria farmaceutică vrea să fie utilă pentru pieţele de capital...
R: Ca oricare altă industrie.
RJR: Da, dar aceasta nu este oricare altă industrie: aici vorbim de sănătatea noastră şi de vieţile noastre şi de cele ale fiilor noştri şi ale unor milioane de fiinţe umane.
R: Dar dacă sunt rentabile, se va realiza o cercetare mai bună.
RJR: Dacă te gândeşti doar la profit, nu te va mai preocupa să fii util oamenilor.
R: De exemplu...
RJR: Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli...
R: Şi de ce au renunţat la cercetări?
RJR: Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire a stării, ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.
R: Este o acuzaţie gravă.
RJR: Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în direcţii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.
R: Există dividente care ucid.
RJR: De asta vă spuneam că sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi de aceea cred că în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.
R: Un exemplu de astfel de abuzuri?
RJR: S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsă când eram eu copil, reapare şi ucide anul acesta peste un milion de oameni.
R: Nu îmi vorbiţi de lumea a treia?
RJR: Acesta este un alt capitol trist: bolile din lumea a treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de prima lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.
R: Politicienii nu intervin?
RJR: Nu vă faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fiii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.
R: Totul e posibil.
RJR: Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii - şi ştiu ce vorbesc - depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale...”
luni, 4 februarie 2008
Cat de mare e valoarea ta
Cat de mare e valoarea ta
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.
duminică, 3 februarie 2008
Gasim intotdeauna ceea ce cautam
Gasim intotdeauna ceea ce cautam
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu- si coltii fiorosi. Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suf1are si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!!
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu- si coltii fiorosi. Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suf1are si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!!
vineri, 1 februarie 2008
Doctorul dietetician MAX BIRCHER – BENNER
PENTRU TOATE BOLILE CIVILIZAŢIEI, FORMELE DE CANCER, BOLILE DEGENERATIVE
Extras din cartea *O terapie de bază folosită împotriva bolilor civilizaţiei, a cancerului şi a bolilor degenerative*
*Lăsaţi hrana să fie cât mai naturală cu putinţă* (profesor Kollath)
*Trăim într-o vreme a marilor descoperiri ştiinţifice în toate domeniile medicale şi totuşi există mereu mai mulţi bolnavi şi mai multe boli, mai multe spitale şi mai multe medicamente, astfel încât ajungi să te întrebi dacă mai există vreun drum de ieşire din această mlaştină. Doctorul Max Bircher-Benner ne arată acest drum. El este unul dintre puţinii medici care pot să numească patrie nu numai ţara în care s-a născut, dar şi lumea întreagă.* (medicul englez Sir Robert Mc. Carriser, profesor la Universitatea din Oxford)
MAX BIRCHER – BENNER
S-a născut la 22 august 1867 în Aarou – Elveţia, ca cel de-al doilea fiu al unui notar. A fost un copil plăpând, născut timpuriu, la 7 luni şi familia nu credea că va supravieţui. Dar acest copil slăbuţ, după ce a depăşit vârsta critică, s-a transformat într-un tânăr cu o voinţă de fier, care înţelegea să concureze în sport şi învăţătură cu fratele mai mare şi colegii săi puternici la trup.
La gimnaziu, cu toată constituţia sa delicată, Max a fost cel mai bun elev, depăşindu-şi cu mult colegii.
În anul 1885, când Max îşi pregătea bacalaureatul, familia Bircher suferă o gravă cădere financiară, ceea ce face aproape imposibilă continuarea studiilor tânărului Max Bircher.
Acesta, ambiţios şi dornic să studieze medicina, permanent preocupat de nesiguranţa viitorului său, începe să sufere de insomnii aproape totale, insomnii pe care medicul de familie nu le putea trata, pe timpul acela, decât cu ajutorul unor preparate chimice. Tratamentul nu are nici un efect şi Max Bircher este nevoit să urmeze sfatul unui profesionist.
Terapia aceasta simplă, pentru insomnii, care i-a fost recomandată consta în împachetarea întregului trup într-un cearşaf muiat în apă rece, învelit apoi în pături calde, rămânând astfel relaxat câteva ore. Acest procedeu, dealtfel cunoscut astăzi, promovat de Abatele Kneipp, are un efect surprinzător.
Tânărul Bircher este vindecat de insomnie. Experienţa i-a dat de gândit. Nu mai aşteaptă totul de la ştiinţele medicale, dar se hotărăşte să devină cu orice preţ medic şi îşi poate termina studiile datorită unui dar bănesc din partea naşului său.
Tânărul student învaţă din cazuistica prietenului său, profesor de psihiatrie medic August Forel, că între corp şi suflet există o legătură puternică şi permanentă; NU SE POATE ÎMBOLNĂVI SUFLETUL, FĂRĂ SĂ NU FIE ATINS ŞI CORPUL ŞI INVERS, CORPUL INFLUENŢEAZĂ PROFUND SĂNĂTATEA SUFLETEASCĂ.
La vârsta de 24 ani începe să lucreze ca medic în împrejurimile oraşului Zurich. Doi ani mai târziu se căsătoreşte……
O adevărată revoluţie în gândirea sa se produce atunci când are în tratament o bolnavă de ulcer gastric, într-o stare foarte gravă. Toate încercările doctorului Bircher-Benner de a-şi trata pacienta după cunoştinţele învăţate în facultate dau greş ….. este dispus să accepte sfatul unui coleg care era vegetarian. Astfel, începe să-i dea pacientei, ajunsă aproape de moarte, crudităţi vegetale foarte fin măcinate şi suc proaspăt din legume şi frunze verzi…. Interesante sunt primele observaţii ale tânărului medic. *Surprinzător: stomacul pacientei nu se mai revoltă şi primeşte hrana, aproape o absoarbe, iar starea pacientei nu se mai înrăutăţeşte*…. Natura cere timp pentru refacere. Şi deodată, după două săptămâni, se produce schimbarea majoră în starea bolnavei, ea se vindecă şi se menţine permanent la această hrană vie prescrisă de el.
După cinci ani, la un congres al medicilor care a avut loc în oraşul Zurich, doctorul Bircher-Benner prezintă o comunicare … conform căreia vegetalele în stare crudă şi proaspete au o mare putere de vindecare, mergând până la modificarea constituţiei, atunci când celula nu a fost puternic afectată şi ele reprezintă pentru oameni o hrană de cea mai înaltă calitate.
Îşi construieşte o clinică particulară în Zurich – Clinica particulară de medicină biologică integrală Lebendige Kraft…. La clinica sa se vindecau, pe lângă bolile de nutriţie numite astăzi boli ale civilizaţiei, şi tuberculoza, scleroza în plăci (oprită din evoluţie), cancerul şi chiar epilepsia se ameliora simţitor.
Doctorul Bircher-Benner a murit în anul 1939. Opera sa, recunoscută internaţional, a fost continuată de doi din fiii săi şi o nepoată deveniţi medici, fiica a preluat conducerea administrativă a clinicii, iar cel de-al treilea fiu a condus revista medicală mondială înfiinţată de doctorul Bircher-Benner (Wendepunkt).
BAZELE NUTRITIEI DOCTORULUI MAX BIRCHER BENNER
*Experienţa şi cercetările mele de medic dietetician m-au învăţat că o nutriţie greşită este duşmanul invizibil cel mai de temut al omenirii civilizate. Conştiinţa mea de medic îmi ordonă să lupt împotriva acestui duşman până la ultima suflare* (doctor Max Bircher-Benner)
*Spiritul universal care guvernează lumea, viaţa şi oamenii, a cărui energie de o neînchipuită putere străbate totul, stă la baza legilor de ordine ale vieţii. Dacă omul se menţine în cadrul acestor legi, sănătatea lui este înfloritoare. Dacă se abate de la această ordine a vieţii, urmează pentru el boala.* (doctor Max Bircher-Benner)
*Toate religiile din lume, toată morala care se învaţă în şcoli este în zadar dacă terenul pe care semeni este un teren intoxicat.* (doctor Max Bircher-Benner)
Odată cu plantele vii pe care le digeră, oamenii preiau energia solară din ele, plantele fiind singurele care pot prelucra această energie prin procesul de fotosinteză. Ele nu pot supravieţui decât în lumina soarelui.
- hrana vegetala recomandata - fructe, legume, frunze verzi de salata, cereale (grâu, orz, ovaz uscate si macinate, incoltite), cartofi, nuci, migdale, seminte
Cel putin jumatate din alimentatia zilnica trebuie sa fie compusa din cruditati. O regula de baza este ca fiecare masa sa inceapa cu cruditatile. Cruditatile vegetale creaaza un mediu bun pentru o flora intestinala sanatoasa. Iar o flora intestinala sanatoasa asigura o evacuare optima aintestinului, deci o perfecta eliminare a toxinelor, ceea ce constituie una din conditiile importante pentru functionarea sanatoasa a ficatului si a pancreasului. Cruditatile vegetale sunt bogate nu numai in vitamine, oligoelemente, saruri minerale, dar contin si un numar mare de enzime fara de care un proces de digestie sanatos nu ar fi posibil. Cruditatile vegetale consumate la inceputul meselor impiedica procesul de LEUCOCITOZA (o crestere a celulelor albe ale sangelui) care se produce totdeauna atunci cand se incepe masa cu o mancare gatita. Sangele primeste alimentele supuse unui proces termic ca pe o amenintare, ca pe ceva strain care ataca peretele intestinului si isi trimit in intampinare fortele de aparare. Acest proces de leucocitoza inseamna un mare consum de energie al intregului organism. Iar reactia aceasta nu are loc atunci cand masa incepe cu vegetale in stare cruda. Dr. W. F. Hesselink a dat urmatoarea interesanta explicatie intr-o conferinta: denumirea de "leucocite" vine din limba latina, denumire data globulelor albe din sange. In mod normal si corect 1 milimetru cub de sange contine un numar de 6000 de leucocite. S-a constatat ca la un organism hranit cu "hrana moarta" (adica mancare gatita, dulciuri si prajituri) numarul globulelor albe din sange poate sa creasca de 3 ori, si, cum leucocitele au rol de aparatori ai organismului in caz de pericol, inseamna ca un sange cu un asemenea numar marit de leucocite este, in mod sigur, un sange otravit. Vegetalele proaspete, nepreparate, au un pH bazic favorabil organismului. Odata cu tratarea lor termica aceste alimente devin hiperacide, ceea ce este daunator organismului (de aici vine si hiperaciditatea gastrica, ulcer etc.). De asemenea se recomanda mestecarea corecta cu saliva pentru usurarea digestiei.
Pentru alcatuirea meniului unei mese nu recomandam niciodata amestecarea fructelor cu legumele, pe motiv ca valentele nutritive ale acestora, aflate in stare maruntita si in contact cu aerul, se distrug reciproc. In plus, acest amestec poate cauza suferinte ale aparatului digestiv. De asemenea, nu recomandam consumul de sucuri extrase din legume sau fructe intrucat prin taiere sau rupere se distruge complexul armonic si se diminueaza calitatile fiecarui component in parte si a intregului in sine. In afara de aceasta, sucurile sunt baute de regula fara a fi amestecate cu saliva, ceea ce poate duce foarte usor la supradozari pe care stomacul nu le poate digera.
- carnea este interzisa. Carnea care a fost fiarta, coapta sau prajita nu mai prezinta nici un potential energetic si vital. Grasimea se intrebuinteaza numai in cantitati minime, niciodata grasimea nu fierbe odata cu mancarea, ci se adauga numai cand aceasta a fost luata de pe foc.. De
asemenea, prajelile sunt excluse cu totul.
- pentru oameni sanatosi sunt indicate si anumite produse lactate de cea mai buna calitate (prin aceasta se intelegea ca animalele sa fie sanatoase, crescute in aer liber si hranite cu o hrana sanatoasa, si nu cum se procedeaza astazi, in anumite locuri, cand vacile sunt hranite cu faina obtinuta din oasele altor animale, in furaje combinate). Laptele proaspat crud este un aliment lichid, deci trebuie sa fie mancat cu lingura sau baut cu inghitituri rare. Daca bem pe nerasuflate un pahar de lapte, sucul gastric il transforma intr-un bol compact de branza care este greu digerabil. In clinica dr. Bircher Benner se consuma zilnic, la toate mesele, in total intre 1/2-1 litru pe zi, dar nu pasteurizat. Nu recomandam nici laptele acru si nici un fel de lapte gras sau produse lactate (unt, branza, smantana). Grasimile de care avem nevoie sunt produse in propriul nostru organism, din legume, nuci si cereale, si asa este mai sanatos.
- se evita consumul de excitante: cafeaua, ceaiul negru, ciocolata, cacao, Coca Cola, Pepsi, alcoolul
- in bucataria vegetariana nu se gateste pentru mai multe zile, totul se prepara zilnic si proaspat. O mancare de legume nu mai poate fi incalzita, isi pierde nu numai componentele vitale care i-au mai ramas, dar si savoarea
- aer curat, miscare, pastrarea ritmului biologic al orelor de somn, orelor de munca si odihna, al meselor, un climat armonios al vietii sufletesti
- "Legea economiei": prea multa hrana buna este la fel de nociva ca si o hrana proasta. Un singur pranz principal si doua dejunuri pe zi, dimineata si seara, sunt mai mult decat suficiente. Obiceiul de a manca mereu ceva intre mese oboseste peste masura sistemul digestiv care nu cunoaste nici un fel de repaos si incarca inutil metabolismul
- sarea este intrebuintata cu mare economie, maximum 3 g pe zi.
- zaharul rafinat era eliminat total si inlocuit cu miere sau cu concentrate din fructe. La clinica Bircher Benner se prepara din pere si mere foarte dulci o pasta care se fierbea pana cand devenea un concentrat foarte dulce. Se pare ca era o veche reteta elvetiana.
- condimentele puternice ca piperul, mustarul, curry sunt scoase din alimentatie si inlocuite cu plante aromate proaspete.
- se folosesc cerealele complete care nu au fost supuse nici unui proces industrial pentru indepartarea invelisului exterior si a partii germinative, cum se procedeaza la obtinerea fainii albe. Aceste cereale se folosesc incoltite sau la prepararea diverselor retete vegetariene. Orezul se intrebuinteaza nedecorticat. Faina de grau sau secara este utilizata numai sub forma de faina completa din care se face o paine completa dupa reteta doctorului Bircher Benner. Partea germinativa a cerealelor contine proteine de o calitate superioara, grasimi dintre care o mare parte sunt acizi grasi nesaturati, vitaminele B1, B2, B6, vitamina E, saruri minerale si enzime. Endospermul care este de asemenea inlaturat prin decorticarea cerealelor contine amidon si proteine, stratul de aleurona contine proteine, grasimi, vitamine si saruri minerale, iar pericarpul contine celuloza si saruri minerale.
Analizele arata pierderile esentiale in substante nutritive produse atunci cand se ajunge la faina alba prin eliminarea partii germinative si a cuticulei externe:
- vitamina B1 pierdere 86% (boala Beri-beri)
- vitamina B2 pierdere 69%
- vitamina B6 pierdere 50%
- niacina pierdere 86%
- vitamina E pierdere 100%
- fier pierdere 84%
- potasiu pierdere 77%
- cupru pierdere 75%
- magneziu pierdere 52%
- mangan pierdere 72%
USTUROIUL - 1-2 catei de usturoi amestecati cu mesele de fructe de la micul dejun si cina, cantitate suficienta pentru a curata intestinul gros de bacteriile de putrefactie
SPALAREA SALATELOR SI LEGUMELOR se face cu o deosebita atentie din cauza pericolului oualelor de paraziti, a bacteriilor si a ciupercilor patogene. Procedeul este urmatorul: se spala cu apa multa fiecare frunza de 2-3 ori. Apoi se pune in apa cu sare ( 1 lingura cu verf de sare la un vas de 2-3 litri) sau cu acid citric, si se lasa 10-15 minute, dupa care se spala inca o data. Pentru conopida care a fost desfacuta in buchetele, timpul in care o tinem in apa sarata este de 20 minute. Acelasi lucru si pentru varza. Celelalte legume se curata, se spala cu grija si se tin in apa sarata 10 minute. Salatele vor fi pregatite numai in putin timp inaintea meselor. Legumele crude vor fi maruntite cu ajutorul razatoarei sau al unui robot electric. Salatele vor fi si ele taiate.
Carnea, pestele, ouale, cafeaua, ceaiul, ciocolata si cafeaua formeaza in corp acid uric. Si, intrucat in acelasi timp formeaza si un excedent de acizi, sangele, devenit acid, nu mai poate pastra acid uric pentru a-l elimina ulterior cu ajutorul rinichilor. Prin urmare, acesta este condus si depozitat in tesuturi. Astfel ca, treptat, devenim un depozit ambulant de acid uric. Cura cu cartofi cruzi neutralizeaza efectul negativ al acidului uric asupra intregului organism si este indicata pentru formele de reumatism (in special cel articular), psoriazis, migrena, epilepsie, astm, formarea de calculi biliari, urinari si renali.
Calul mananca iarba, fan si poate putin ovaz si poate merge 12 ore din 24 si cu greutate dupa el.
Ursul mananca numai miere salbatica si fructe de padure si devine atat de masiv si de bine captusit cu tesut adipos.
Sacalii, hienele, vulturii negri se hranesc numai cu cadavre, de aceea sunt animale lase, slabe si raspandesc in jurul lor mirosuri fetide.
Dieta doctorului Bircher-Benner nu poate fi deplină fără MUESLI servit totdeaun la micul dejun şi uneori seara. MUESLI a fost conceput de doctorul Bircher-Benner însuşi, după multe căutări şi reprezintă un mic dejun bogat în substanţe vitale, recomandat atât bolnavilor cât şi celor sănătoşi, servit nu numai dimineaţa, dar şi seara înaintea celorlalte preparate. Bogat în hidraţi de carbon complecşi de calitate superioară, oferă organismului energie de durată. Important este ca Muesli să fie consumat imediat cum a fost preparat, deoarece fructele care reprezintă componenta principală nu trebuie să fie supuse procesului oxidant din atmosferă.
Există astăzi, în toate magazinele aşa-zisul Muesli gata pregătit, cu fructe uscate, un produs pe care doctorii naturişti de specialitate nu îl recomandă, pentru că reprezintă un produs de calitate inferioară. Muesli se serveşte totdeauna numai la începutul mesei şi nu ca desert la sfârşitul ei.
MUESLI-RETETA ORIGINALA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER ( pentru 1 persoana)
- 1 lingura fulgi de ovaz
- 2 linguri apa
- 1 lingura suc de lamaie
- 1 lingura lapte proaspat sau iaurt
- 1 lingurita miere
- 200 g mere; se pot adauga banane, zmeura, afine, capsuni, piersici, caise etc. Marul nu trebuie sa lipseasca niciodata.
- 1 lingura nuci sau migdale
Fulgii de ovaz se vor inmuia seara intr-un castronel cu cele trei linguri de apa rece si se vor lasa peste noapte la frigider. Dimineata se adauga sucul de lamaie, nucile, mierea, iaurtul sau laptele si se amesteca bine. Merele se spala si se rad pe razatoare, se adauga peste celelalte ingrediente amestecandu-se foarte bine. Trebuie consumat imediat din cauza merelor care odata rase isi pierd multe din proprietatile vitale.
SOS PENTRU SALATA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 1 persoana)
- 1 lingura ulei (de preferinta presat la rece, nu rafinat)
- 1 lingurita suc de lamaie
- putina ceapa sau usturoi foarte fin tocate
- 1 lingurita verdeata proaspata, congelata sau uscata
Se amesteca bine intre ele toate ingredientele, apoi se toarna peste salata de cruditati
SOS DE IAURT A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 2-3 linguri iaurt
- cateva picaturi suc de lamaie
- ceapa sau usturoi fin taiate
- 1 lingurita verdeata tocata marunt
Se amesteca totul foarte bine cu ajutorul mixerului sau al unui tel
SALATA DE CRUDITATI A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
a) salata verde + cateva bucatele de conopida + varza rosie + patrunjel + marar
b) salata verde + ridiche neagra + sfecla + telina + marar + patrunjel
c) salata verde + andive + ardei gras + morcov ras + rosii + dovlecel
BULION DE LEGUME - BAZA SUPELOR - A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 3-4 litri apa rece
- 1 ceapa
- 2 morcovi
- 1 telina
- cateva frunze de spanac in sezon
- 2-3 bucati praz
- 1 cartof
- rosii, dovlecei, ardei, leustean, frunze de busuioc si verdeata, foarte putina sare
Se pun legumele curatate, spalate si taiate in apa care a inceput sa fiarba si se fierb cam 1 ora.
SUPA DE OREZ CLARA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1/2 ceapa tocata marunt
- 1 morcov
- 1/4 telina
- 1/2 praz
- 3 linguri orez nedecorticat
- 2 litri BULION DE LEGUME (vezi reteta)
Ceapa impreuna cu legumele maruntite se fierb inabusit intr-o cratita ermetic inchisa numai cu 1/2 ceasca cu bulion de legume, la foc mic. Se adauga si orezul spalat si se lasa astfel sa fiarba 20 minute ( sa nu se evapore apa si se adauga din cand in cand foarte putin bulion de legume). Totul se pune intr-un vas mai mare cu cei 2 litri de bulion si se serveste cu verdeata proaspata tocata marunt. Cine poate suporta si nu are contraindicatii poate adauga 1 lingura de ulei presat la rece, dar atentie !!! Grasimea nu se adauga niciodata atata timp cat supa fierbe, ci numai atunci cand a fost luata de pe foc.
SUPA CREMA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 6 linguri rase de faina completa de grau (100 g)\
- 2 litri bulion de legume (vezi reteta)
- 2 linguri ulei presat la rece
- verdeata
- foarte putina sare
Se dizolva faina in bulion rece de legume pana cand devine un lichid ceva mai gros. Se fierbe apoi, la foc mic, 1/2 ora, dupa care se adauga restul de bulion, verdeata, sarea si se ia de pe foc. Numai atunci se pun cele 2 linguri cu ulei (este optional) si se amesteca bine.
SUPA DE OVAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 100 g fulgi de ovaz
- 2 litri bulion de legume
- 1 varf de cutit cu unt
- foarte putina sare
- verdeata
Se fierb fulgii de ovaz in bulionul de legume timp de 30-40 minute, apoi se amesteca bine cu un mixer. Se ia de pe foc, se adauga sarea, untul si verdeata si se amesteca bine.
SUPA CREMA DE PRAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 4 bucati praz taiat marunt
- 6 linguri faina completa de grau
- 2 litri bulion de legume
- sare foarte putina
- 2 linguri ulei presat la rece
- verdeata
Prazul taiat se fierbe intr-o cratita ermetic inchisa cu foarte putin bulion de legume si la foc mic. Se adauga faina, restul de bulion si se fierbe 1/2 ora. cand s-a luat de pe foc, se adauga uleiul si verdeata.
OMLETA DIN SOIA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 125 g faina completa din grau
- 1 lingura cu varf faina soia
- putina sare
- praf de copt
- 200 ml apa
Toate ingredientele se pun intr-un castron si se adauga treptat apa, amestecandu-se mereu pana cand compozitia devine un aluat compact. Se lasa sa stea o ora la temperatura camerei apoi se pune totul intr-o tigaie moderna neadeziva (teflon) care nu are nevoie de grasime si se coace la foc mic. (Se pot face multe variante pe baza acestei omlete; se pot pune ciuperci, sau verdeata, sau spanac tocate marunt, sau rosii etc. Va fi cu atat mai gustoasa. Sau se poate rasuci atunci cand este coapta, cu o umplutura de ciuperci, spanac etc.
CHIFTELUTE DIN OVAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1/2 ceapa tocata
- 120 g fulgi de ovaz
- 1 praz taiat rondele
- 1 bucata telina maruntita
- 1 lingura spanac tocat
- 100 ml bulion de legume (vezi reteta) sau lapte
- 1 ou (numai pentru ceai perfect sanatosi)
- foarte putina sare
Toate ingredientele se amesteca bine intr-un castron, apoi se fierb intr-o cratita ermetic inchisa la foc foarte mic, amestecandu-se mereu pana cand totul devine un piure.
Pe un tocator de lemn se rastoarna intregul amestec intr-un strat care sa aiba grosimea de 1 centimetru. Se lasa sa se raceasca, apoi se taie in forma de patrate care se modeleaza cu mana ca niste chiftelute. Se dau prin ou sau faina si se prajesc in tigaia neadeziva care nu mai are nevoie de grasime.
PIURE DIN CEREALE COMPLETE A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 125 g grau complet
- 3 linguri gris de mei
- 1 litru bulion de legume (vezi reteta) sau 1/2 cantitate lapte si 1/2 cantitate apa
- 2-3 linguri branza foarte slaba, rasa
- 1 ceapa taiata feliute subtiri.
Graul se spala, se lasa sa se usuce, apoi se sfarama usor in rasnita de cafea sau intr-un mixer.
Se fierbe lichidul si se adauga cerealele mestecand mereu, se fierbe in continuare la foc mic timp de 30-40 minute.
Ceapa se fierbe separat intr-o cratita cu capac, in foarte putin lichid, la foc mic si se adauga la cereale. Cand s-a luat de pe foc piureul, inainte de a fi servit la masa, se adauga deasupra branza rasa.
OREZ CU ROSII A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 1 ceapa tocata marunt
- 1 graunte de usturoi
- 250 g orez nedecorticat
- 250 g rosii
- bulion de legume (vezi reteta)
- 30 g branza rasa
Ceapa si usturoiul se fierb in putina apa intr-o cratita inchisa la foc mic, apoi se adauga orezul si bulionul de legume, astfel incat sa acopere orezul.
Rosiile se decojesc si se taie cubulete apoi se adauga intregului amestec. Se fierbe totul incet la foc mic, amestecand mereu, timp de 30 minute, timp in care lichidul trebuie sa scada. Cand s-a luat de pe foc inainte de a fi servit se amesteca cu branza rasa.
CARTOFI CU BRANZA DE VACI A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1 kg cartofi
- foarte putina sare
- 200 g branza vaci
- 2-3 linguri lapte
- chimen
Se spala cartofii foarte bine si cu o perie spaciala se freaca bine coaja. La suprafata fiecarui cartof se face cate a dancitura, se aseaza intro tava si se coc la cuptor 30-40 minute.
Se amesteca branza de vaci cu laptele (numai daca branza de vaci nu este suficient de moale), chimenul si sarea si cu acest amestec se umple adancitura facuta in cartofi, dupa ce s-au copt.
Extras din cartea *O terapie de bază folosită împotriva bolilor civilizaţiei, a cancerului şi a bolilor degenerative*
*Lăsaţi hrana să fie cât mai naturală cu putinţă* (profesor Kollath)
*Trăim într-o vreme a marilor descoperiri ştiinţifice în toate domeniile medicale şi totuşi există mereu mai mulţi bolnavi şi mai multe boli, mai multe spitale şi mai multe medicamente, astfel încât ajungi să te întrebi dacă mai există vreun drum de ieşire din această mlaştină. Doctorul Max Bircher-Benner ne arată acest drum. El este unul dintre puţinii medici care pot să numească patrie nu numai ţara în care s-a născut, dar şi lumea întreagă.* (medicul englez Sir Robert Mc. Carriser, profesor la Universitatea din Oxford)
MAX BIRCHER – BENNER
S-a născut la 22 august 1867 în Aarou – Elveţia, ca cel de-al doilea fiu al unui notar. A fost un copil plăpând, născut timpuriu, la 7 luni şi familia nu credea că va supravieţui. Dar acest copil slăbuţ, după ce a depăşit vârsta critică, s-a transformat într-un tânăr cu o voinţă de fier, care înţelegea să concureze în sport şi învăţătură cu fratele mai mare şi colegii săi puternici la trup.
La gimnaziu, cu toată constituţia sa delicată, Max a fost cel mai bun elev, depăşindu-şi cu mult colegii.
În anul 1885, când Max îşi pregătea bacalaureatul, familia Bircher suferă o gravă cădere financiară, ceea ce face aproape imposibilă continuarea studiilor tânărului Max Bircher.
Acesta, ambiţios şi dornic să studieze medicina, permanent preocupat de nesiguranţa viitorului său, începe să sufere de insomnii aproape totale, insomnii pe care medicul de familie nu le putea trata, pe timpul acela, decât cu ajutorul unor preparate chimice. Tratamentul nu are nici un efect şi Max Bircher este nevoit să urmeze sfatul unui profesionist.
Terapia aceasta simplă, pentru insomnii, care i-a fost recomandată consta în împachetarea întregului trup într-un cearşaf muiat în apă rece, învelit apoi în pături calde, rămânând astfel relaxat câteva ore. Acest procedeu, dealtfel cunoscut astăzi, promovat de Abatele Kneipp, are un efect surprinzător.
Tânărul Bircher este vindecat de insomnie. Experienţa i-a dat de gândit. Nu mai aşteaptă totul de la ştiinţele medicale, dar se hotărăşte să devină cu orice preţ medic şi îşi poate termina studiile datorită unui dar bănesc din partea naşului său.
Tânărul student învaţă din cazuistica prietenului său, profesor de psihiatrie medic August Forel, că între corp şi suflet există o legătură puternică şi permanentă; NU SE POATE ÎMBOLNĂVI SUFLETUL, FĂRĂ SĂ NU FIE ATINS ŞI CORPUL ŞI INVERS, CORPUL INFLUENŢEAZĂ PROFUND SĂNĂTATEA SUFLETEASCĂ.
La vârsta de 24 ani începe să lucreze ca medic în împrejurimile oraşului Zurich. Doi ani mai târziu se căsătoreşte……
O adevărată revoluţie în gândirea sa se produce atunci când are în tratament o bolnavă de ulcer gastric, într-o stare foarte gravă. Toate încercările doctorului Bircher-Benner de a-şi trata pacienta după cunoştinţele învăţate în facultate dau greş ….. este dispus să accepte sfatul unui coleg care era vegetarian. Astfel, începe să-i dea pacientei, ajunsă aproape de moarte, crudităţi vegetale foarte fin măcinate şi suc proaspăt din legume şi frunze verzi…. Interesante sunt primele observaţii ale tânărului medic. *Surprinzător: stomacul pacientei nu se mai revoltă şi primeşte hrana, aproape o absoarbe, iar starea pacientei nu se mai înrăutăţeşte*…. Natura cere timp pentru refacere. Şi deodată, după două săptămâni, se produce schimbarea majoră în starea bolnavei, ea se vindecă şi se menţine permanent la această hrană vie prescrisă de el.
După cinci ani, la un congres al medicilor care a avut loc în oraşul Zurich, doctorul Bircher-Benner prezintă o comunicare … conform căreia vegetalele în stare crudă şi proaspete au o mare putere de vindecare, mergând până la modificarea constituţiei, atunci când celula nu a fost puternic afectată şi ele reprezintă pentru oameni o hrană de cea mai înaltă calitate.
Îşi construieşte o clinică particulară în Zurich – Clinica particulară de medicină biologică integrală Lebendige Kraft…. La clinica sa se vindecau, pe lângă bolile de nutriţie numite astăzi boli ale civilizaţiei, şi tuberculoza, scleroza în plăci (oprită din evoluţie), cancerul şi chiar epilepsia se ameliora simţitor.
Doctorul Bircher-Benner a murit în anul 1939. Opera sa, recunoscută internaţional, a fost continuată de doi din fiii săi şi o nepoată deveniţi medici, fiica a preluat conducerea administrativă a clinicii, iar cel de-al treilea fiu a condus revista medicală mondială înfiinţată de doctorul Bircher-Benner (Wendepunkt).
BAZELE NUTRITIEI DOCTORULUI MAX BIRCHER BENNER
*Experienţa şi cercetările mele de medic dietetician m-au învăţat că o nutriţie greşită este duşmanul invizibil cel mai de temut al omenirii civilizate. Conştiinţa mea de medic îmi ordonă să lupt împotriva acestui duşman până la ultima suflare* (doctor Max Bircher-Benner)
*Spiritul universal care guvernează lumea, viaţa şi oamenii, a cărui energie de o neînchipuită putere străbate totul, stă la baza legilor de ordine ale vieţii. Dacă omul se menţine în cadrul acestor legi, sănătatea lui este înfloritoare. Dacă se abate de la această ordine a vieţii, urmează pentru el boala.* (doctor Max Bircher-Benner)
*Toate religiile din lume, toată morala care se învaţă în şcoli este în zadar dacă terenul pe care semeni este un teren intoxicat.* (doctor Max Bircher-Benner)
Odată cu plantele vii pe care le digeră, oamenii preiau energia solară din ele, plantele fiind singurele care pot prelucra această energie prin procesul de fotosinteză. Ele nu pot supravieţui decât în lumina soarelui.
- hrana vegetala recomandata - fructe, legume, frunze verzi de salata, cereale (grâu, orz, ovaz uscate si macinate, incoltite), cartofi, nuci, migdale, seminte
Cel putin jumatate din alimentatia zilnica trebuie sa fie compusa din cruditati. O regula de baza este ca fiecare masa sa inceapa cu cruditatile. Cruditatile vegetale creaaza un mediu bun pentru o flora intestinala sanatoasa. Iar o flora intestinala sanatoasa asigura o evacuare optima aintestinului, deci o perfecta eliminare a toxinelor, ceea ce constituie una din conditiile importante pentru functionarea sanatoasa a ficatului si a pancreasului. Cruditatile vegetale sunt bogate nu numai in vitamine, oligoelemente, saruri minerale, dar contin si un numar mare de enzime fara de care un proces de digestie sanatos nu ar fi posibil. Cruditatile vegetale consumate la inceputul meselor impiedica procesul de LEUCOCITOZA (o crestere a celulelor albe ale sangelui) care se produce totdeauna atunci cand se incepe masa cu o mancare gatita. Sangele primeste alimentele supuse unui proces termic ca pe o amenintare, ca pe ceva strain care ataca peretele intestinului si isi trimit in intampinare fortele de aparare. Acest proces de leucocitoza inseamna un mare consum de energie al intregului organism. Iar reactia aceasta nu are loc atunci cand masa incepe cu vegetale in stare cruda. Dr. W. F. Hesselink a dat urmatoarea interesanta explicatie intr-o conferinta: denumirea de "leucocite" vine din limba latina, denumire data globulelor albe din sange. In mod normal si corect 1 milimetru cub de sange contine un numar de 6000 de leucocite. S-a constatat ca la un organism hranit cu "hrana moarta" (adica mancare gatita, dulciuri si prajituri) numarul globulelor albe din sange poate sa creasca de 3 ori, si, cum leucocitele au rol de aparatori ai organismului in caz de pericol, inseamna ca un sange cu un asemenea numar marit de leucocite este, in mod sigur, un sange otravit. Vegetalele proaspete, nepreparate, au un pH bazic favorabil organismului. Odata cu tratarea lor termica aceste alimente devin hiperacide, ceea ce este daunator organismului (de aici vine si hiperaciditatea gastrica, ulcer etc.). De asemenea se recomanda mestecarea corecta cu saliva pentru usurarea digestiei.
Pentru alcatuirea meniului unei mese nu recomandam niciodata amestecarea fructelor cu legumele, pe motiv ca valentele nutritive ale acestora, aflate in stare maruntita si in contact cu aerul, se distrug reciproc. In plus, acest amestec poate cauza suferinte ale aparatului digestiv. De asemenea, nu recomandam consumul de sucuri extrase din legume sau fructe intrucat prin taiere sau rupere se distruge complexul armonic si se diminueaza calitatile fiecarui component in parte si a intregului in sine. In afara de aceasta, sucurile sunt baute de regula fara a fi amestecate cu saliva, ceea ce poate duce foarte usor la supradozari pe care stomacul nu le poate digera.
- carnea este interzisa. Carnea care a fost fiarta, coapta sau prajita nu mai prezinta nici un potential energetic si vital. Grasimea se intrebuinteaza numai in cantitati minime, niciodata grasimea nu fierbe odata cu mancarea, ci se adauga numai cand aceasta a fost luata de pe foc.. De
asemenea, prajelile sunt excluse cu totul.
- pentru oameni sanatosi sunt indicate si anumite produse lactate de cea mai buna calitate (prin aceasta se intelegea ca animalele sa fie sanatoase, crescute in aer liber si hranite cu o hrana sanatoasa, si nu cum se procedeaza astazi, in anumite locuri, cand vacile sunt hranite cu faina obtinuta din oasele altor animale, in furaje combinate). Laptele proaspat crud este un aliment lichid, deci trebuie sa fie mancat cu lingura sau baut cu inghitituri rare. Daca bem pe nerasuflate un pahar de lapte, sucul gastric il transforma intr-un bol compact de branza care este greu digerabil. In clinica dr. Bircher Benner se consuma zilnic, la toate mesele, in total intre 1/2-1 litru pe zi, dar nu pasteurizat. Nu recomandam nici laptele acru si nici un fel de lapte gras sau produse lactate (unt, branza, smantana). Grasimile de care avem nevoie sunt produse in propriul nostru organism, din legume, nuci si cereale, si asa este mai sanatos.
- se evita consumul de excitante: cafeaua, ceaiul negru, ciocolata, cacao, Coca Cola, Pepsi, alcoolul
- in bucataria vegetariana nu se gateste pentru mai multe zile, totul se prepara zilnic si proaspat. O mancare de legume nu mai poate fi incalzita, isi pierde nu numai componentele vitale care i-au mai ramas, dar si savoarea
- aer curat, miscare, pastrarea ritmului biologic al orelor de somn, orelor de munca si odihna, al meselor, un climat armonios al vietii sufletesti
- "Legea economiei": prea multa hrana buna este la fel de nociva ca si o hrana proasta. Un singur pranz principal si doua dejunuri pe zi, dimineata si seara, sunt mai mult decat suficiente. Obiceiul de a manca mereu ceva intre mese oboseste peste masura sistemul digestiv care nu cunoaste nici un fel de repaos si incarca inutil metabolismul
- sarea este intrebuintata cu mare economie, maximum 3 g pe zi.
- zaharul rafinat era eliminat total si inlocuit cu miere sau cu concentrate din fructe. La clinica Bircher Benner se prepara din pere si mere foarte dulci o pasta care se fierbea pana cand devenea un concentrat foarte dulce. Se pare ca era o veche reteta elvetiana.
- condimentele puternice ca piperul, mustarul, curry sunt scoase din alimentatie si inlocuite cu plante aromate proaspete.
- se folosesc cerealele complete care nu au fost supuse nici unui proces industrial pentru indepartarea invelisului exterior si a partii germinative, cum se procedeaza la obtinerea fainii albe. Aceste cereale se folosesc incoltite sau la prepararea diverselor retete vegetariene. Orezul se intrebuinteaza nedecorticat. Faina de grau sau secara este utilizata numai sub forma de faina completa din care se face o paine completa dupa reteta doctorului Bircher Benner. Partea germinativa a cerealelor contine proteine de o calitate superioara, grasimi dintre care o mare parte sunt acizi grasi nesaturati, vitaminele B1, B2, B6, vitamina E, saruri minerale si enzime. Endospermul care este de asemenea inlaturat prin decorticarea cerealelor contine amidon si proteine, stratul de aleurona contine proteine, grasimi, vitamine si saruri minerale, iar pericarpul contine celuloza si saruri minerale.
Analizele arata pierderile esentiale in substante nutritive produse atunci cand se ajunge la faina alba prin eliminarea partii germinative si a cuticulei externe:
- vitamina B1 pierdere 86% (boala Beri-beri)
- vitamina B2 pierdere 69%
- vitamina B6 pierdere 50%
- niacina pierdere 86%
- vitamina E pierdere 100%
- fier pierdere 84%
- potasiu pierdere 77%
- cupru pierdere 75%
- magneziu pierdere 52%
- mangan pierdere 72%
USTUROIUL - 1-2 catei de usturoi amestecati cu mesele de fructe de la micul dejun si cina, cantitate suficienta pentru a curata intestinul gros de bacteriile de putrefactie
SPALAREA SALATELOR SI LEGUMELOR se face cu o deosebita atentie din cauza pericolului oualelor de paraziti, a bacteriilor si a ciupercilor patogene. Procedeul este urmatorul: se spala cu apa multa fiecare frunza de 2-3 ori. Apoi se pune in apa cu sare ( 1 lingura cu verf de sare la un vas de 2-3 litri) sau cu acid citric, si se lasa 10-15 minute, dupa care se spala inca o data. Pentru conopida care a fost desfacuta in buchetele, timpul in care o tinem in apa sarata este de 20 minute. Acelasi lucru si pentru varza. Celelalte legume se curata, se spala cu grija si se tin in apa sarata 10 minute. Salatele vor fi pregatite numai in putin timp inaintea meselor. Legumele crude vor fi maruntite cu ajutorul razatoarei sau al unui robot electric. Salatele vor fi si ele taiate.
Carnea, pestele, ouale, cafeaua, ceaiul, ciocolata si cafeaua formeaza in corp acid uric. Si, intrucat in acelasi timp formeaza si un excedent de acizi, sangele, devenit acid, nu mai poate pastra acid uric pentru a-l elimina ulterior cu ajutorul rinichilor. Prin urmare, acesta este condus si depozitat in tesuturi. Astfel ca, treptat, devenim un depozit ambulant de acid uric. Cura cu cartofi cruzi neutralizeaza efectul negativ al acidului uric asupra intregului organism si este indicata pentru formele de reumatism (in special cel articular), psoriazis, migrena, epilepsie, astm, formarea de calculi biliari, urinari si renali.
Calul mananca iarba, fan si poate putin ovaz si poate merge 12 ore din 24 si cu greutate dupa el.
Ursul mananca numai miere salbatica si fructe de padure si devine atat de masiv si de bine captusit cu tesut adipos.
Sacalii, hienele, vulturii negri se hranesc numai cu cadavre, de aceea sunt animale lase, slabe si raspandesc in jurul lor mirosuri fetide.
Dieta doctorului Bircher-Benner nu poate fi deplină fără MUESLI servit totdeaun la micul dejun şi uneori seara. MUESLI a fost conceput de doctorul Bircher-Benner însuşi, după multe căutări şi reprezintă un mic dejun bogat în substanţe vitale, recomandat atât bolnavilor cât şi celor sănătoşi, servit nu numai dimineaţa, dar şi seara înaintea celorlalte preparate. Bogat în hidraţi de carbon complecşi de calitate superioară, oferă organismului energie de durată. Important este ca Muesli să fie consumat imediat cum a fost preparat, deoarece fructele care reprezintă componenta principală nu trebuie să fie supuse procesului oxidant din atmosferă.
Există astăzi, în toate magazinele aşa-zisul Muesli gata pregătit, cu fructe uscate, un produs pe care doctorii naturişti de specialitate nu îl recomandă, pentru că reprezintă un produs de calitate inferioară. Muesli se serveşte totdeauna numai la începutul mesei şi nu ca desert la sfârşitul ei.
MUESLI-RETETA ORIGINALA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER ( pentru 1 persoana)
- 1 lingura fulgi de ovaz
- 2 linguri apa
- 1 lingura suc de lamaie
- 1 lingura lapte proaspat sau iaurt
- 1 lingurita miere
- 200 g mere; se pot adauga banane, zmeura, afine, capsuni, piersici, caise etc. Marul nu trebuie sa lipseasca niciodata.
- 1 lingura nuci sau migdale
Fulgii de ovaz se vor inmuia seara intr-un castronel cu cele trei linguri de apa rece si se vor lasa peste noapte la frigider. Dimineata se adauga sucul de lamaie, nucile, mierea, iaurtul sau laptele si se amesteca bine. Merele se spala si se rad pe razatoare, se adauga peste celelalte ingrediente amestecandu-se foarte bine. Trebuie consumat imediat din cauza merelor care odata rase isi pierd multe din proprietatile vitale.
SOS PENTRU SALATA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 1 persoana)
- 1 lingura ulei (de preferinta presat la rece, nu rafinat)
- 1 lingurita suc de lamaie
- putina ceapa sau usturoi foarte fin tocate
- 1 lingurita verdeata proaspata, congelata sau uscata
Se amesteca bine intre ele toate ingredientele, apoi se toarna peste salata de cruditati
SOS DE IAURT A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 2-3 linguri iaurt
- cateva picaturi suc de lamaie
- ceapa sau usturoi fin taiate
- 1 lingurita verdeata tocata marunt
Se amesteca totul foarte bine cu ajutorul mixerului sau al unui tel
SALATA DE CRUDITATI A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
a) salata verde + cateva bucatele de conopida + varza rosie + patrunjel + marar
b) salata verde + ridiche neagra + sfecla + telina + marar + patrunjel
c) salata verde + andive + ardei gras + morcov ras + rosii + dovlecel
BULION DE LEGUME - BAZA SUPELOR - A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 3-4 litri apa rece
- 1 ceapa
- 2 morcovi
- 1 telina
- cateva frunze de spanac in sezon
- 2-3 bucati praz
- 1 cartof
- rosii, dovlecei, ardei, leustean, frunze de busuioc si verdeata, foarte putina sare
Se pun legumele curatate, spalate si taiate in apa care a inceput sa fiarba si se fierb cam 1 ora.
SUPA DE OREZ CLARA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1/2 ceapa tocata marunt
- 1 morcov
- 1/4 telina
- 1/2 praz
- 3 linguri orez nedecorticat
- 2 litri BULION DE LEGUME (vezi reteta)
Ceapa impreuna cu legumele maruntite se fierb inabusit intr-o cratita ermetic inchisa numai cu 1/2 ceasca cu bulion de legume, la foc mic. Se adauga si orezul spalat si se lasa astfel sa fiarba 20 minute ( sa nu se evapore apa si se adauga din cand in cand foarte putin bulion de legume). Totul se pune intr-un vas mai mare cu cei 2 litri de bulion si se serveste cu verdeata proaspata tocata marunt. Cine poate suporta si nu are contraindicatii poate adauga 1 lingura de ulei presat la rece, dar atentie !!! Grasimea nu se adauga niciodata atata timp cat supa fierbe, ci numai atunci cand a fost luata de pe foc.
SUPA CREMA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 6 linguri rase de faina completa de grau (100 g)\
- 2 litri bulion de legume (vezi reteta)
- 2 linguri ulei presat la rece
- verdeata
- foarte putina sare
Se dizolva faina in bulion rece de legume pana cand devine un lichid ceva mai gros. Se fierbe apoi, la foc mic, 1/2 ora, dupa care se adauga restul de bulion, verdeata, sarea si se ia de pe foc. Numai atunci se pun cele 2 linguri cu ulei (este optional) si se amesteca bine.
SUPA DE OVAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 100 g fulgi de ovaz
- 2 litri bulion de legume
- 1 varf de cutit cu unt
- foarte putina sare
- verdeata
Se fierb fulgii de ovaz in bulionul de legume timp de 30-40 minute, apoi se amesteca bine cu un mixer. Se ia de pe foc, se adauga sarea, untul si verdeata si se amesteca bine.
SUPA CREMA DE PRAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 4 bucati praz taiat marunt
- 6 linguri faina completa de grau
- 2 litri bulion de legume
- sare foarte putina
- 2 linguri ulei presat la rece
- verdeata
Prazul taiat se fierbe intr-o cratita ermetic inchisa cu foarte putin bulion de legume si la foc mic. Se adauga faina, restul de bulion si se fierbe 1/2 ora. cand s-a luat de pe foc, se adauga uleiul si verdeata.
OMLETA DIN SOIA A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 125 g faina completa din grau
- 1 lingura cu varf faina soia
- putina sare
- praf de copt
- 200 ml apa
Toate ingredientele se pun intr-un castron si se adauga treptat apa, amestecandu-se mereu pana cand compozitia devine un aluat compact. Se lasa sa stea o ora la temperatura camerei apoi se pune totul intr-o tigaie moderna neadeziva (teflon) care nu are nevoie de grasime si se coace la foc mic. (Se pot face multe variante pe baza acestei omlete; se pot pune ciuperci, sau verdeata, sau spanac tocate marunt, sau rosii etc. Va fi cu atat mai gustoasa. Sau se poate rasuci atunci cand este coapta, cu o umplutura de ciuperci, spanac etc.
CHIFTELUTE DIN OVAZ A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1/2 ceapa tocata
- 120 g fulgi de ovaz
- 1 praz taiat rondele
- 1 bucata telina maruntita
- 1 lingura spanac tocat
- 100 ml bulion de legume (vezi reteta) sau lapte
- 1 ou (numai pentru ceai perfect sanatosi)
- foarte putina sare
Toate ingredientele se amesteca bine intr-un castron, apoi se fierb intr-o cratita ermetic inchisa la foc foarte mic, amestecandu-se mereu pana cand totul devine un piure.
Pe un tocator de lemn se rastoarna intregul amestec intr-un strat care sa aiba grosimea de 1 centimetru. Se lasa sa se raceasca, apoi se taie in forma de patrate care se modeleaza cu mana ca niste chiftelute. Se dau prin ou sau faina si se prajesc in tigaia neadeziva care nu mai are nevoie de grasime.
PIURE DIN CEREALE COMPLETE A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 125 g grau complet
- 3 linguri gris de mei
- 1 litru bulion de legume (vezi reteta) sau 1/2 cantitate lapte si 1/2 cantitate apa
- 2-3 linguri branza foarte slaba, rasa
- 1 ceapa taiata feliute subtiri.
Graul se spala, se lasa sa se usuce, apoi se sfarama usor in rasnita de cafea sau intr-un mixer.
Se fierbe lichidul si se adauga cerealele mestecand mereu, se fierbe in continuare la foc mic timp de 30-40 minute.
Ceapa se fierbe separat intr-o cratita cu capac, in foarte putin lichid, la foc mic si se adauga la cereale. Cand s-a luat de pe foc piureul, inainte de a fi servit la masa, se adauga deasupra branza rasa.
OREZ CU ROSII A DOCTORULUI BIRCHER BENNER
- 1 ceapa tocata marunt
- 1 graunte de usturoi
- 250 g orez nedecorticat
- 250 g rosii
- bulion de legume (vezi reteta)
- 30 g branza rasa
Ceapa si usturoiul se fierb in putina apa intr-o cratita inchisa la foc mic, apoi se adauga orezul si bulionul de legume, astfel incat sa acopere orezul.
Rosiile se decojesc si se taie cubulete apoi se adauga intregului amestec. Se fierbe totul incet la foc mic, amestecand mereu, timp de 30 minute, timp in care lichidul trebuie sa scada. Cand s-a luat de pe foc inainte de a fi servit se amesteca cu branza rasa.
CARTOFI CU BRANZA DE VACI A DOCTORULUI BIRCHER BENNER (pentru 4 persoane)
- 1 kg cartofi
- foarte putina sare
- 200 g branza vaci
- 2-3 linguri lapte
- chimen
Se spala cartofii foarte bine si cu o perie spaciala se freaca bine coaja. La suprafata fiecarui cartof se face cate a dancitura, se aseaza intro tava si se coc la cuptor 30-40 minute.
Se amesteca branza de vaci cu laptele (numai daca branza de vaci nu este suficient de moale), chimenul si sarea si cu acest amestec se umple adancitura facuta in cartofi, dupa ce s-au copt.
miercuri, 30 ianuarie 2008
Despre Prietenie
Despre prietenie.
Un om si câinele lui mergeau de-a lungul unui drum.
Omul admira imprejurimile, când deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti.
Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de câtiva ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea.
Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului.
Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina.
La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului.
Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea vazu ca este facuta din aur.
Omul se indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului
"Scuzati-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau. "Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau.
Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa.
Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuzati-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea.
O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau.
Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba
"Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten un urma."
Deeeeeeeci.... Cateodata ne intrebam de ce prietenii nostri ne trimit glume fara sa scrie un cuvant. Poate acest lucru va explica.
Cand esti foarte ocupat dar tot vrei sa tii legatura, ce faci? Trimiti o gluma.
Cand nu ai nimic de spus, dar tot vrei sa mentii contactul, ce faci? Trimiti o gluma.
Cand ai ceva de spus, dar nu stii cum, sau nu stii ce, trimiti o gluma.
De asemenea, ca sa stii ca esti important, ca ti se duce dorul, ca esti inca iubit si indragit, ghici ce primesti? O gluma.
Deci, data viitoare cand primesti o gluma, sa nu ai impresia ca ai primit inca o gluma forwardata, ci ca cineva s-a gandit la tine azi si ca prietenul tau de la capatul celalalt al calculatorului a vrut sa iti daruiasca un zambet.
Esti binevenit la castronelul meu oricand.
Cu multa pretuire
Un prieten
Un om si câinele lui mergeau de-a lungul unui drum.
Omul admira imprejurimile, când deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti.
Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de câtiva ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea.
Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului.
Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina.
La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului.
Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea vazu ca este facuta din aur.
Omul se indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului
"Scuzati-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau. "Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau.
Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa.
Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuzati-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea.
O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau.
Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba
"Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten un urma."
Deeeeeeeci.... Cateodata ne intrebam de ce prietenii nostri ne trimit glume fara sa scrie un cuvant. Poate acest lucru va explica.
Cand esti foarte ocupat dar tot vrei sa tii legatura, ce faci? Trimiti o gluma.
Cand nu ai nimic de spus, dar tot vrei sa mentii contactul, ce faci? Trimiti o gluma.
Cand ai ceva de spus, dar nu stii cum, sau nu stii ce, trimiti o gluma.
De asemenea, ca sa stii ca esti important, ca ti se duce dorul, ca esti inca iubit si indragit, ghici ce primesti? O gluma.
Deci, data viitoare cand primesti o gluma, sa nu ai impresia ca ai primit inca o gluma forwardata, ci ca cineva s-a gandit la tine azi si ca prietenul tau de la capatul celalalt al calculatorului a vrut sa iti daruiasca un zambet.
Esti binevenit la castronelul meu oricand.
Cu multa pretuire
Un prieten
marți, 29 ianuarie 2008
SMILE WITH ME 47
 Merge tiganul in padure dupa lemne, il vede padurarul si-l intreaba:-Ce faci, mai tigane, cu lemnele alea? Tiganul: - Le duc sa le manance vaca. Padurarul: -Dar de cand mananca vaca lemne? Tiganul:-Daca le mananca, le manca, daca nu, le pui pe foc.
Doua blonde stateau la o masa intr-un bar. La o masa alaturata era un mos cu o barba alba. Stau ele ce stau si o blonda zice:
- Fato!! Ala e Mircea cel Batran!! - Du-te tu!! Esti proasta! Ala e mort de 100 de ani!!! Mai trece un timp… SI intra un tip in bar care striga catre batranelul de la masa: - Mircea!!! Batrane, ce mai faci ? Nu te-am mai vazut de 100 de ani!!! La care blonda: - Ei, care-i proasta …?
-Sunt foarte ingrijorata: niciodata sotul meu nu a intirziat atat! Cred ca si-a gasit alta femeie!...
- Vai tu, de ce te gindesti la ce-i mai rau! Poate l-a calcat vreo masina... In centrul Ierusalimului, la 12 noaptea, unul striga cat il tinea gura: -Heil Hitler, Heil Hitler!!! S-au scandalizat cativa trecatori si-l intreaba surprinsi: -Ce-ai patit, omule? Cum poti sa strigi asa ceva? -Am castigat la loterie! -Bine, si? Totusi, nu esti evreu? -Ba da, sunt evreu, dar (isi ridica maneca de pa mana stanga)… el mi-a dat numerele. |
Un tigan isi conducea Mercedesul. Deodata face pana de cauciuc. Se da jos din masina sa schimbe roata. Un alt tigan apare si il intreaba:
- Ce faci aici, manca-ti-as?
- Pai, scot roata.
Al doilea tigan sparge parbrizul si spune satisfacut:
- Gata, frate, eu iau casetofonul.
- Ce faci aici, manca-ti-as?
- Pai, scot roata.
Al doilea tigan sparge parbrizul si spune satisfacut:
- Gata, frate, eu iau casetofonul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
