duminică, 11 februarie 2007

Gălbenele - CALENDULA OFFICINALIS L.

GĂLBENELE
CALENDULA OFFICINALIS L.

"În serbările verii, ultimul oaspete curăţă gălbenelele până la ultima firimitură"
(Alterego)

Familia Compositae
Denumiri stiintifice internationale Calendula officinalis L.
Denumiri comerciale: boance, calce, calinică, căldăruşă, cilimică, coconiţe, craiţe, fetişcă, filimică, floare galbenă, flori oşeneşti, gălbenare, gălbenioară, gălbenele, hilimică, năcoţele, ochi galbeni, ruginele, rujuliţă, roşioară, rusculiţe, salomie, salunii, sinilii, stâncuţă, tătăiaşi, vâzdoage, rujinică

Caractere de recunoastere a plantei
Planta erbacee,anuala, cu tulpina ramificata, tufoasa, inalta de 20-70 cm. Frunzele inferioare aproape spatulate, cele superioare oblongi, lanceolate, atenuate in petiol, lungi de 5-12 cm, mai mult sau mai putin paroase, pe ambele fete, pe matgini usor dintate sau aproape intregi. Flori galben-portocalii sau galben-rosietice sunt dispuse in capitule terminale mari, alcatuite din flori lingulate tridintate, pe margini de culoare galben-portocalie si flori centrale tubuloase. Infloreste din mai pana in septembrie. Florile au un miros puternic amar şi gust sărat, uşor astringent.Radacina este pivotanta. Tulpina şi frunzele sunt lipicoase. Fructele se dezvoltă doar din inflorescenţele feminine, situate marginal şi au formă de barcă arcuită la extremităţi, formând în interior un inel (de aici şi denumirea germană a plantei: Ringelblume, floare cu inele)

Raspândire: Planta se gaseste in gradini parasite sau cultivate.
Produs vegetal:: Se utilizeaza numai florile marginale (Flores Calendulae sine receptaculis), fie intregul capitul (Flores Calendulae cum receptaculis). Ambele produse au miros slab aromat, gust amarui-sarat.

Recoltare: Se culeg si tulpinile si frunzele. Recoltarea trebuie sa se faca pe vreme insorita, cand puterile curative sunt potentate la maximum. Exista mai multe varietati cu capitulele complet acoperite cu petale, cu stamine de culoare inchisa sau deschisa. Valoarea medicinala este aceeasi. Pot fi culese proaspete din gradina si utilizate. Se culeg din luna iunie pana toamna tarziu.

Istoric
Stareţa Hildegard von Bingen (1098-1179) cunoştea foarte bine această plantă pe care o numea Ringula sau Ringella. Marele botanist Albertus Magnus (1193-1280) se ocupă în lucrările sale de această plantă frumoasă pe care o numea "sponsa solis" (mireasa soarelui).
În schimb, Hieronymus Bock o vorbeşte de rău deoarece, potrivit unui vechi obicei popular, era folosită ca mijloc de a forţa pe cineva să te iubească.
Potrivit unei alte tradiţii, filimica era o plantă meteosensibilă (care ne prezice vremea), astfel: dacă la ora 7 dimineaţa, are petalele încă închise, ea prevesteşte ploaia; dacă între 6 şi 7 dimineaţa este deschisă, atunci vremea va fi bună. Denumirea latină de Calendula se datorează latinescului Calendae, însemnând prima zi calendaristică a lunii, sau chiar luna calendaristică când înfloreşte.

Tehnologie de cultura
Gălbenelele nu necesită îngrijiri speciale, dezvoltându-se pe orice tip de sol. Se însămânţează din martie până în mai. dacă se însămânţează pe soluri doar greblate atunci se îngroapă seminţele împingându-le cu un băţ în pământ. După 2-3 săptămâni încolţeştze sămânţa. În anii următori însămânşarea se face automat. Din 7 kg de flori proaspete se obţine 1 kg de flori uscate.

Ecologie şi răspândire: o plantă cu tulpină înaltă, ramificată şi păroasă, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbenă. O putem întâlni în întreaga ţară pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a căilor ferate şi pe lângă garduri.

Perioada de vegetaţie: plantă anuală care înfloreşte din luna mai până în septembrie.

Perioada şi organul de recoltare: Se recoltează florile fără codiţe când sunt complet dezvoltate şi frunzele. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, după ce se ridică roua şi până seara se usucă în straturi subţiri, la umbră.


Compozitia chimica
Contin: saponozide triterpenice, carotinoide dintre care licopina, alfa si beta-caroten, luteina, xantofila, flavoxantina, flavonoizi si glicozizi flavonici, ulei volatil, substante amare, gumirezine, esteri colesterici ai acizilor laurir, miristic, palmitic si margaric; vitamina C si substante proteice, caroten, calendulina, mucilagii, gume, rezine, urme de acid salicilic, saponine, săruri minerale din belşug

Acţiune farmacodinamica: cicatrizanta, calmanta, colagoga, sudorific (creste secretia sudorala), coleretic, sedativ, antiinflamator, gastrointestinal, emolient, bactericid si antitrichomoniazic, antiinflamator gastro-intestinal, maresc secretia biliara, cicatrizant prin stimularea circulatiei sangelui la nivelul tesuturilor.
Extern: antiinflamator hemoroidal, cicatrizant. In plagi greu vindecabile, degeraturi, arsuri, eczeme, acnee si in Trichomonas vaginalis.

Utilizari terapeutice
Uz intern:
gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistită, icter infecţios, ulceraţii canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree, diskinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, entero¬colite.
Pentru reglarea ciclului menstrual se recomanda a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picaturi de tinctura in putina apa. Cu amestec de 15 g tinctura si 100 ml apa fiarta si racita se pot face comprese la rani, arsuri, ulceratii.

Uz extern:
leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degerături, răni purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sânilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoză.

Compresele cu ceai de galbenele activeaza tenurile uscate.
Ceaiul de flori de galbenele asociat cu musetel, suna¬toare, menta.si patlagina se recomanda in tratarea ulcerului stomacal si duodenal.
Galbenelele intra in compozitia ceaiului gastric si aromatizantului pentru bai.

Ceaiul, ca depurativ al sangelui, este de mare ajutor in hepatita acuta (virotica), baut in cantitati de 2-3 cani pe zi. Ulceratii canceroase, tumorile canceroase, ranile supurande care nu se vindeca, se spala cu o infuzie din parti egale de galbenele si coada-calului. Se va utiliza o lingura cu varf din acest amestec la 1/2 l apa. Ceaiul este, de asemenea, un bun remediu pentru infectii urinare. In inflamatia tractului gastro-intestinal (gastroduodenite, colite, ulcere), ceaiul se bea cate 3 cani pe zi. Ceaiul facut din flori prospete de galbenele este adjuvant in tratamentul febrei para-tifoide si P.E.S.


Dr. W. Bohn decretează calendula CEL MAI IMPORTANT REMEDIU FITOTERAPEUTIC DIN COMPOZIŢIA CEAIURILOR ANTICANCERIGENE. El recomandă ceaiul de gălbenele în tratarea cancerului la stomac, ca şi în caz de dureri de stomac, fistule, induraţii ganglionare.
Dr. Schilingne recomandă tinctura de gălbenele ca pe un excelent remediu contra rănilor deoarece are proprietăţi cicatrizante, vindecând fără să irite sau să usture. Tinctura diluată stimulează circulaţia, are un efect uşor cauterizant, este foarte indicat în tratarea rănilor şi supuraţiilor, a contuziilor (dr. W. J. Fischer).
În homeopatie, remediul homeopat cu calendula se foloseşte uz intern pentru vindecarea rănilor şi a edemelor.
Dr. S. Falmm confirmă faptul că gălbenelele sunt utilizate în medicina populară în caz de inflamaţii ale ficatului şi splinei, în hepatită, induraţii ale ganglionilor, tulburări menstruale, stări de vomă persistente, viermi intestinali, diaree, hidropizie, crampe, arsuri gastrice, saturnism, intoxicaţii cu plumb, hemoroizi, hematurie, negi etc.
Pentru tratarea petelor, supuraţiilor, cancerului de piele, induraţiilor glandelor mamare, se recomandă următoarele: se culeg 2-6 g frunze şi flori proaspete şi se fierb în 1 litru lapte de vacă. Lichidul rezultat se consumă zilnic. Concemitent, se aplică de 3 ori pe zi un unguent obţinut din suc de gălbenele (4-6 g) amestecat cu unt nesărat (630 g) (H. Pumpe)
În caz de erupţii şi furuncule se aplică ceai sau suc de plantă şi de flori.
Pomada şi tinctura sunt utilizate extern, având efect cicatrizant şi cauterizant asupra supuraţiilor, negilor etc.
Varicele sunt ameliorate de 2-3 aplicaţii zilnice cu unguentul mai sus amintit.
Lichiorul de calendula este un balsam pentru răni şi un antihemoragic.
Negii dispar treptat dacă se aplică pe ei flori sau frunze frecate cu sare.
Părintele Kneipp consideră calendula o plantă de prim rang în tratarea supuraţiilor, mai ales a celor care nu cedează uşor la diverse tratamente sau a celor suprainfectate. Este o plantă cicatrizantă, dar şi cauterizantă. Curăţă plaga de substanţe nocive şi impurităţi.
Tot părintele Kneipp recomandă filimica în tratarea induraţiilor, stazelor uterine, iar tinctura în tratarea rănilor.
Amestecate cu flori de arnică, florile de gălbenele se folosesc adesea în loc de şofran.
În unele regiuni, petalele pisate sunt folosite drept condiment şi colorant pentru produse de panificaţie.
Tot cu petale pisate de gălbenele se asezonează unele ceaiuri pentru a avea o culoare mai vie, mai apetisantă.




Din cartea "Sănătate din farmacie Domnului" scrisă de Maria Treben:
" Exista diferite varietati: cu capitulele florale pline, cu staminele deschise sau inchise la culoare. Ele sunt similare in puterea lor de vindecare. Daca dimineata dupa ora 7 capitulele lor florale sunt inchise, inseamna ca in acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerata inca din secolele trecute drept barometru. In medicina populara aceasta planta se culege si se utilizeaza cu flori, tulpina si frunze cu tot. Trebuie adunata insa pe soare stralucitor, caci atunci puterile ei tamaduitoare ating apogeul. Filimica poate fi luata proaspata din gradina pina tirziu in toamna, atita timp cit n-a fost napadita de rugina (mana).
Filimica se aseamana puternic cu arnica, fiindu-i insa superioara in putere curativa. Arnica n-are voie sa fie administrata intern decit sub supraveghere medicala, intrucit este posibil ca ceaiul mai degraba sa dauneze bolnavilor de inima decit sa le foloseasca, pe cind ceaiul de filimica poate fi consumat fara a dauna.

Fiind o planta depurativa, ea constituie pentru noi un ajutor pretios in icterul infectios. Baut zilnic a 1-2 cesti de ceai de filimica face minuni. Filimica are efect de curatire, stimuleaza circulatia singelui si grabeste vindecarea ranilor.
„Un om a intrat cu mina intr-un fierastrau circular si durerile de pe urma ranii nu au incetat nici dupa iesirea din spital. Auzind acestea l-am sfatuit sa apeleze la alifia de filimica. A fost entuziasmat de efectul pomezi si mi-a comunicat ca durerile care-i pricinuisera multe nopti nedormite au trecut in scurt timp. De atunci, sotia lui planteaza iarasi filimica in gradina.
Aflindu-ma intr-o vizita in Muhlviertel, gazda mi-a aratat picioarele ei pline de varice. Am luat filimica din gradina si am preparat alifia. Ramasitele i le-am aplicat imediat pe gambe (resturile pot fi folosite de 4-5 ori). Pe urma, femeia a intins zilnic alifia, cu o grozime cit muchia cutitului, pe o bucata de pinza pe care si-a legat-o de gambe. Veti fi uimiti auzind ca patru saptamini mai tarziu, cind m-a vizitat la Grieskirchen, varicele disparusera. Ambele picioare aveau iarasi o piele frumoasa, neteda. O calugarita mi-a relatat ca sfatuise o femeie batrina pe care o remarcase pe strada din cauza varicelor deosebit de mari sa se trateze cu alifie de filimica. A fost surprinsa cind aceas femie i-a aratat, o luna mai tirziu, in culmea fericirii, picioarele. Toate varicele disparusera si pielea isi recapatase netezimea”.
Alifia aceasta ajuta foarte rapid si in flebite, ulcere varicoase care nu se vindeca, fistule, degeraturi si arsuri. Alifia si resturile de pe urma prepararii ei se folosesc la leziunile ulceroase ale sânului, chiar daca sunt maligne (cancer mamar).
Unei cunostinte a trebuit, deodata, sa i se extirpe sinul. In timp ce se afla inca in spital si toti ne faceam griji in legatura cu starea ei, i-am pregatit alifie de filimica. Cu aceasta alifie si-a uns mai tarziu uriasa rana ramasa de pe urma operatiei, drept care marimea ranii s-a redus mult. Cicatricele ei au dovedit la consultul post operator o vindecare atit de frumoase in comparatie cu cele ale altor paciente, incit n-a mai fost necesara decti partial radioterapia.
Alfia de dilimica este de mare ajutor si atunci cand piciorul este napadit de ciuperci. Multe scrisori mi-au confirmat acest lucru, chiar in cazurile in care dadusera gres toate metodele incercate pina atunci. Si infuzia de filimica proaspata poate fi folosita cu succes in aceasta boala. Daca o astfel de micoza a cuprins zona vaginului, trebuie facute spalaturi sau bai de sezut. Se iau 50 grame de filimici uscate sau de 2 ori cite 2 miini pline de filimici proaspete pentru fiecare baie de sezut. O femeie din Stuttgart mi-a scris ca sotul ei suferise de o ciuperca la picior. Ce nu incercasera! Baile, alifiile si pudra nu dadusera nici un rezultat. Atunci au incercat cu afifie de filimica. Dupa opt zile, locurile deschise s-au vindecat si asa au ramas. Nu-i minunat? Pe linga alifie ar trebui preparata si o tinctura de filimica (a se cauta reteta la „Moduri de folosire”). Aceasta tinctura, diluata cu apa fiarta, este foarte potrivita la compresele preparate pentru rani, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ba chiar pentru ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru rani deschise din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese si pustule.
Nu numai preotul Kneipp s-a zbatut pentru a impune filimica drept un mijloc fizioterapeutic de vindecare a ulceratiilor canceroase, ci si medici cunoscuti ca dr. Stager, dr. Bohn, dr. Halenser si altii. Dr. Bohn citeaza aceasta planta ca fiind cel mai important mijloc curativ in bolile canceroase, atunci cind nu se mai poate interveni pe cale chirurgicala si recomandata sa se bea ceai de filimica o perioade mai lunga de timp. Sucul proaspat stors al filimicii poate fi folosit cu mare succes chiar in cancerul pielii. Hemangiomul uns vreme indelungata de citeva ori pe zi cu suc proaspat de filimica poate fi facut sa dispara, la fel si semnele din nastere (sub forma de pata colorata) sau keratoza senila (petele de batrinete). Si petele aspre de natura conceroasa de pe piele pot fi astfel indepartate. Recent, medicul si cercetatorul american, dr. Drwey, a atras atentia asupra punerii curative unice a filimicii la cancer; a putut consemna reusite tamaduitoare foarte bune,
Ceaiul de filimica se administeaza intern si in boli gastro-intestinale, in crampe si ulcere stomacale, in inflamatii ale colonului, hidropizie si hematurie. El reprezinta, de asemenea, un mare ajutor in viroze si infectii bacteriene. Ca efect minunat are folosirea ceaiului proaspat de filimica reiese dintr-o declaratie, facuta de un medic; „O fetita de doi ani si jumatate se cam imbolnavise dupa repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea diaree cronica, slabise, se constatasera o scadere evidenta a vederii si tot felul de greutati de nutritie. La un consult clinic se determinase in cele din urma ca are avea paratifos, motiv pentru care fata era tinuta sub observatie medicala. Dupa o folosire de o saptamina a ceaiului din flori proaspete de filimica si administrarea unui numar mic de medicamente homeopatice, copilul s-a refacut in mare masura. Rezultatul analizei facute imediat si repetete de 3 ori a materiilor fecale, in vederea depistarii agentilor patogeni ai tifosului, a fost pentru pima data negativ”.
Deoarece filimica da rezultate bune in icterul infectios, este un leac excelent si in bolile de ficat. Florile, frunzele si tulpina sunt oparite cu apa clocotita, iar ceaiul se bea neindulcit. La bolile enumerate mai sus se pot bea 3-4 cesti pe zi, aproximativ 1 lingura la fiecare sfert de ora. Se obtine un mijloc vermifug daca se prepara un ceai din ¼ litru de apa si 1 lingura plina de fluri de filimica. Sucul tulpinilor proaspete indeparteaza verucile (negii) si scabia (riia); daca infuzia se fierbe si locurle atinse sunt imbaiate in ea, atunci se vindeca eczemele si inflamatiile ganglionilor. Ceaiul, consumat zilnic, are efect depurativ. Persoanelor care folosesc ochelari si care fac cite o baie de ochi cu ceai caldut li se intareste vederea. Spalaturile cu infuzie de filimica si coada calului, amestecate in parti egale, ajuta la ulceratii si tumori canceroase, la picioarele cu ulcer varicos, in osteoporoza, in abecesele coapsei si in ranile urite, purulente, care nu vor sa se vindece. Sa ia 1 lingura cu virf din acest amestec pentru ½ litru de apa. Pentru a reliefa performantele unice ale ceaiului de filimica iata citeva rezultate concludente: O asistenta medicala care suferea deja de opt ani de o inflamatie a colonului isi luase ora la un medic specialist. A fost sfatuita, sa ia ceai de filimica. Pe parcursul a patru zile a baut, incetul cu incetul, cite doua cesti cu ceai de filimica. Nici nu i-a venit sa creada cind dupa aceasta folosire scurta tot raul i-a disparut.
– O calugarita mi-a povestit ca suferea de diaree puternica. Desi a baut ceai de musetel, nu s-a simtit nici o ameliorare. Abia cind a recurs la ceaiul de filimicaa fost inalturat raul in timpul cel mai sucrt.
– O alta calugarita din Bavaria se chinuia deja de 15 ani cu o ciuperca la picior si avea deseori si flebite. A reusit sa ajunga, ince din urma, prin uzul alifiei de filimica, la o vindecare a pricioarelor.
– Florile de filimica, 2 lingurite rase la 1 ceasca de apa, sunt un laxativ usor.
– Crustele din nas se pot vindeca usor cu o alifie de filimica. Observatie: Daca cineva nu suporta untura de porc poate folosi la prepararea alifiei si grasime vegetala de calitate. Pentru a obtine o pomada mai alifioasa, se toarna in ea cit este calda putin ulei."





Forme farmaceutice
Sucul proaspat: Frunzele, tulpinile, florile se spala si, ude, se pun in centrifuga de sucuri. Sucul obtinut se pune intr-o sticluta la frigider si se foloseste pentru badijonaj in caz de prurit intens, de scabie (raie). Se utilizeaza cu succes in cancerul pielii. Cu ajutorul alifiei pot fi eliminate cu usurinta si crustele din nas. Oriunde se aplica compresa cu aperitiv suedez, se da in prealabil cu alifia de galbenele. In cazul tumorilor, se poate aplica alifie in strat gros. Infectiile fungice in zona genitala, cu prurit intens (mancarime), se trateaza cu baia cu decoct din planta proaspata: 5 linguri planta uscata sau 2 pumni plini cu planta proaspata pentru baie, cu durata de 10 minute. Plantele se pot folosi de 3-4 ori.

Infuzia: 2 linguriţe cu vârf de floare uscată la 300 ml apă clocotită. Din infuzie se bea călduţ ceaiul de 3 ori în decursul unei zile înainte cu o jumătate de oră de masă. O infuzie mai concentrată se prepară din 4 linguri de flori la 200 ml apă din care se beau 3 linguri pe zi.

Ripperger recomnada un decoct din 1 lingură de flori de calendula la o ceasca de apa.

SUC PROASPAT: 1-2 linguri in apa indulcita sau in apa de anason

Tinctură: se poate obţine din florile proaspăt culese care se introduc într-un recipient de sticlă de circa 1 litru, peste care se toarnă alcool până se acoperă florile. Vasul se asează în apropierea unei surse de caldură sau la soare unde trebuie să stea timp de 2 săptămâni. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi câte 30 picături de tinctură în puţină apă.

Alifie: se încălzeşte 100 g de untură de porc nesărată / margarină / unt, peste care se pun 20 g de flori proaspete tăiate mărunt, se lasă să se încălzească bine la foc mic până ce face spume. Se amestecă încet cu o lingură de lemn timp de 10 minute apoi se dă tigaia la o parte şi se lasă să stea aşa până a doua zi (12 ore) când se încălzeşte din nou amestecul şi se filtrează printr-un tifon, într-un borcan, în care se stoarce şi rezidul rezultat din prăjirea plantei. Se aplică alifia, în straturi subţiri în zonele cu arsuri şi degerături. Alifia se intrebuinteaza in : contuzii, entorse, varice, flebite, ulcere varicoase, hemoroizi, plagi zdrobite, cicatrice post-operatorii, tumori, adenopatii, fistule, degeraturi, aesuri, ganglioni mariti, ulceratii la san, chiar daca acestea sunt maligne.

Spalaturi vaginale - in infectii cu Trichomonas vaginalis, si ca cicatrizant si antiinflamator in tratamentul plagilor, arsurilor, degeraturilor si al ulceratiilor. Se pune 1 lingura cu varf de planta la jumatate litru apa fiarta, se infuzeaza 2 minute (acoperit): se foloseste usor caldut (38 grade C)

Băile de şezut: 30 g de flori proaspat culese sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de sezut se lasă să stea în apă rece timp de 24 ore. După acest timp se fierb timp de 10 minute în apa în care au stat şi se adaugă în apa de baie din cada până la nivelul de 25-30 cm, atât cât să ne acopere şoldurile. Băile de şezut vor dura timp de 10-15 minute şi se fac de două ori pe zi timp de 12 zile.

Perna de flori: se realizează foarte simplu din flori culese şi puse la uscat undeva lă umbră timp de 24 ore, după care se introduc într-un săculeţ pe care îl aplicăm pe abdomen în cazul durerilor ulceroase, pe mijloc în cazul durerilor renale, dar mai ales pe faţă pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Niciun comentariu: