Suplimentul nutritiv biologic activ
ICAN
Producător: Laboratoarele biofarmaceutice din TIANJING China
tianshi@tiens.ro, tianshiROM@yahoo.com
tel 0741340740 / 0722588084
In cartea chinezeasca “Planta salvatoare de vieti in caz de seceta” se scria ca planta Ginostema se folosea pentru inlaturarea proceselor inflamatorii, scaderea temperaturii inalte, in cazul otravirilor, la fel si pentru tratarea hepatitei infectioase; in anii secetosi, fara recolta, Ginostema se folosea ca hrana.
Planta Ginostema cu cinci frunze (Gynostema pentafilium) este o liana care creste in padurile muntilor Chinei. Studierea Ginostemei a inceput in anii 70 de catre savantii japonezi, care au constatat ca substantele extrase din aceasta planta - saponine, sunt la fel de active ca cele ale Ginsengului, numai ca continutul de saponine in Ginostema este de 4 ori mai mare decat in Ginseng. Daca in Ginseng sunt aproape 20 de saponine, in Ginostema sunt 84. Se stie ca saponinele sunt compusi organici naturali (glicozide), care participa in parte la sinteza hormonilor. Ca rezultat al multiplelor cercetari, in acelasi timp in China s-a dovedit ca Ginostema poate avea un efect pronuntat de insanatosire in cazul imbolnavirilor sistemului cardiovascular, bolilor oncologice, SIDA, la fel si in situatiile de stress. Cu sustinerea Comitetului de Stiinta al Statului Chinezesc, Ginostema a primit o pretuire inalta din punct de vedere al calitatii, o inalta apreciere a primit si din partea Organizatiei Mondiale de Mentinere a Sanatatii.
Suplimentul bioactiv ICAN este preparat de catre Corporatia TIANSHI pe baza celor mai noi tehnologii. Planta aceasta contine saponine, beta-caroten, acid ascorbic, vegetale biologic active cu calitati de adaptare si antioxidare. Saponina este extrasa din frunzele Ginostemei care creste in padurile din zonele muntoase in care tot timpul sunt in ceata. Saponina are capacitate de adaptare la fel ca si Ginsengul.
Saponina Ginostemei in secolul XXI poate sa devina principala substanta activa prin folosirea careia se vor putea vindeca boli ca: boala vaselor sanguine, diabet, bolile de stress, bolile canceroase, SIDA .
COMPONENTE DE BAZA:
• Caroten ( provitamina A) – 88 %
• Saponine din Ginostema cu cinci frunze – 7,5 %
• Vitamina C 2%
• Pentafilin - 2,5 %
CALITATILE DE BAZA :
• Activeaza procesele de schimb din organism, coboara nivelul de lipide (grasimi) si al zaharului din sange, preintampina acumularea grasimilor, dezvoltarea ateroscelozei, mareste activitatea si viteza sintezei proteinelor, accelereaza regenerarea celulelor ficatului, impiedica dezvoltarea ulcerului
• Fiind un puternic antioxidant, preintampina dezvoltarea procesului cancerigen, ajuta la restabilirea celulelor deja acaparate de cancer. Este prescris pentru stoparea si inhibarea bolilor cancerigene.
• Ficatului, plamanilor, colului uterin, la fel si melanomei (procesul de inhibitie merge de la 20% si ajunge pana la 80%)
• Saponinele Icanului detin calitatea de a se alipi de radicalii liberi si de a-i scoate din organism, asigurand activitatea normala a celulelor, prelungirea vietii celulelor.
• Mareste nivelul imunitar, ajutand la marirea numarului de limfocite din sange.
• Luand parte la schimbul de substante si la formarea reactiilor, reflexelor de acomodare a organismului, asigura homeostaza - stabilitatea mediului interior al organismului.
• La fel ca Ginsengul, dar mult mai eficient, mareste functia organelor genitale, inclusiv potenta la barbati, tonifica rinichii
• Marind elasticitatea capilarelor, imbunatateste microcirculatia tesuturilor miocardului si creierului , la fel, micsorand trombocitogeneza, preintampina trombogeneza.
• Mareste imunitatea organismului contra imbolnavirii si oboselii. Saponina poate sa regleze automat starea de insomnie si starea de oboseala, deoarece contine o mare cantitate si doua tipuri de componenti activi: Rb si Rg. Ca rezultat, normalizeaza somnul, indeparteaza durerile, armonizeaza starea psihica. Ajuta la marirea celulelor limfatice. Prelungeste cosiderabil viata celulelor si mareste cantitatea celulelor genetice, normalizeaza activitatea celulelor tuturor organelor si tesuturilor, preintampina aparitia parului sur.
• Tonifica organismul, mareste rezistenta, stabilitatea fata de stresuri de orice fel si fata de schimbarea conditiilor meteorologice.
• Ajuta la eliminarea substantelor nocive din organism, a produsului intoxicatiei cancerigene, toxinele microbiene si virotice, preparatelor medicamentoase, la fel si alte toxine, inclusiv radionucleizii.
• Are calitate de actiune bactericida , inclusiv in cavitatea bucala, inlaturand mirosul neplacut din gura, protejeaza si intareste dintii.
• Imbunatateste ventilatia plamanilor, afluxul de oxigen in plamani, mareste rezistenta in conditiile de insuficienta de oxigen.
• Protejeaza de iradierea radioactiva, este un filtru natural al razelor ultraviolete.
• Imbunatateste microcirculatia celulelor cortexului cerebral.
UTILIZARE:
1. Ca mijloc de tonifiere generala.
2. Ca mijloc de distrugerea si stoparea bolilor canceroase.
3. Inlaturarea durerii si al stresului.
4. Efect calmant.
5. Micsorarea, scaderea nivelului de grasimi in sange.
6. Saturarea puternica a tesuturilor organismului cu oxigen.
7. Marirea functiilor organelor sexuale.
8. Incetinirea procesului de imbatranire.
9. Scaderea nivelului de zahar in sange.
10. Regenerarea celulelor ficatului.
11. Marirea elasticitatii vaselor capilare.
12. Ca antioxidant foarte puternic (tiopolifenolul).
CONTRAINDICATII:
Contraindicatii absolute nu are.
Se va folosi cu atentie de catre oamenii cu tensiune arteriala inalta.
Nu se recomanda a se folosi dupa ora 16 00 , in special in cazul dereglarii somnului.
MOD DE UTILIZARE:
• Inainte de a folosi Icanul, se recomanda ca timp de 10-14 zile sa se foloseasca Biocalciu, Cordiceps si Chitosan simultan pentru eliminarea rezidurilor si substantelor toxice din organism, in special pentru persoanele care depasesc varsta de 60 de ani.
• De inceput ingerarea de la o capsula o data/zi timp de 5 zile, pe urma cate 2 capsule /zi timp de 5 zile, pe urma cate 3 capsule/zi
• Tratamentul dureaza o luna
FORMA DE PREZENTARE: 150 capsule, a 400 mg/ cutie
marți, 25 decembrie 2007
luni, 24 decembrie 2007
SMILE WITH ME 19
Într-o bună zi, unui tăietor de lemne îi căzu securea în apă. Omul se puse
pe jelit pentru că-şi pierduse singurul lucru cu care putea să-şi câştige
existenţa.
Văzând acestea, zâna cea bună apare lângă apă şi-l întreabă care este cauza
disperării sale. Omul îi explică situaţia şi zâna plonjează în râu şi revine cu o secure din aur masiv.
- Aceasta e securea ta, omule? îl întreabă ea.
- Nu, răspunse tăietorul de lemne.
Zâna intră din nou în apă şi se întoarce cu o secure numai din argint.
- Aceasta e securea ta? întreabă ea din nou.
- Nu, răspunde din nou tăietorul de lemne.
A treia oara zâna revine cu o secure de fier.
- Asta e securea ta?
- Da, asta e, îi răspunse de data aceasta tăietorul de lemne.
Zâna, mişcată de onestitatea omului, îi face cadou toate trei securile şi
tăietorul de lemne se întoarce fericit acasă.
Câteva zile mai târziu acelaşi tăietor de lemne se plimba pe malul râului cu nevasta sa.
Dintr-odată aceasta cade în apă. Cum omul se puse iarăşi pe plâns, zâna apăru din nou întrebându-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a căzut în apă, îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
Atunci zâna sare în apă şi apare cu Penelope Cruz în braţe.
- Asta este nevasta ta? întreabă ea.
- DA! urla omul.
Atunci zâna, furioasă, îl luă la bani mărunţi:
- Îndrăzneşti să mă minţi?!! Ar trebui să te blestem pentru vecie!!
Atunci tăietorul de lemne începe s-o implore:
- Te rog, iartă-mă! Dar cum altfel puteam să răspund?! Dacă spuneam "nu" la
Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Şi dacă
şi atunci aş fi spus "nu", a treia oara mi-o aduceai pe nevastă-mea. Şi dacă de data aceea aş fi spus "da", mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei. Acesta este motivul pentru care am răspuns cu "da" de prima dată.
Morala: Bărbaţii mint numai din motive perfect oneste şi logice ÎNTOTDEAUNA!
Un bărbat zbura cu un balon cu aer cald şi, la un moment dat, şi-a dat seama că s-a rătăcit.
A coborât până aproape de pământ şi a zărit o femeie pe o pajişte.
Apropiindu-se de ea, el i-a strigat:
- Fii amabilă, poţi să mă ajuţi? Am promis unui prieten că mă întâlnesc cu el, dar nu mai ştiu unde mă aflu.
Femeia i-a răspuns:
- Te afli într-un balon cu aer cald, la vreo 10 metri înălţime. Te găseşti între 40 şi 41 grade latitudine nord, şi între 59 şi 60 de grade longitudine vest.
- Ei, probabil eşti ingineră de profesie! spuse omul din balon.
- Aşa este, răspunse femeia, dar de unde ştii?
- Păi, tot ce mi-ai spus este corect din punct de vedere tehnic, dar tot n-am idee ce-aş putea face cu informaţiile de la tine şi sunt tot în ceaţă. Să fiu sincer, nu m-ai ajutat deloc. Ba chiar pot spune că m-ai ţinut pe loc degeaba.
Atunci femeia i-a răspuns:
- Dar tu trebuie să fii şef sau chiar director!
- Aşa este, răspunse bărbatul, dar de unde ştii?
- Păi nu ştii unde te afli şi nici încotro te îndrepţi. Te-ai ridicat la înălţime profitând de o flamă care a încins situaţia. Ai făcut o promisiune pe care nu ştii cum ai să ţi-o ţii şi te aştepţi ca oamenii de sub tine să-ţi rezolve problema. Adevărul este că te afli exact în locul unde te aflai când am început discuţia, acum 1 minut, dar brusc constaţi acum că asta este din vina mea!!!
Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi.
Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?
- Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sunt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie, tot aşa, trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii "Scurburii", Strâmtoarea "Fosfor" şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întreabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, dar să zicem că ieşi şi tu cu o fată. Şi cum vă ţineţi voi aşa, de mână, ea te întreabă ce înălţime are vârful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, dar până te întorci tu să-i spui că are 8848 m. s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, dar care are laptop!
Medicul desenează o linie şi apoi îl întreabă pe nebun:
- Ce vă sugerează aceasta?
- Femei goale...
Mai desenează un cerc şi iar:
- Dar aceasta ce vă sugerează?
- Femei goale...
Mai desenează un pătrat:
- Ce vă sugerează aceasta?
- Femei goale...
Psihiatrul lasă jos creionul din mână şi zice:
- Văd că aveţi o idee fixă cu femei goale:
- Eu am o idee fixă? Dar cine a desenat aici toate obscenităţile acestea?
La spitalul de nebuni, un glumeţ pescuia de zor cu un băţ şi o sfoară într-un lighean cu apă.
La un moment dat, văzându-l, un doctor îl întreabă:
- Merge pescuitul? Ai prins ceva?
- Da, tu eşti primul, doctore.
Doi sultani stau de vorbă:
- Auzi, dar tu cum alegi seara dintre cele treizeci de concubine ale tale, cu care să te culci?
- Eh, simplu, arunc peste ele o găleată cu apă rece şi o aleg pe cea din care iese cel mai mult abur!
pe jelit pentru că-şi pierduse singurul lucru cu care putea să-şi câştige
existenţa.
Văzând acestea, zâna cea bună apare lângă apă şi-l întreabă care este cauza
disperării sale. Omul îi explică situaţia şi zâna plonjează în râu şi revine cu o secure din aur masiv.
- Aceasta e securea ta, omule? îl întreabă ea.
- Nu, răspunse tăietorul de lemne.
Zâna intră din nou în apă şi se întoarce cu o secure numai din argint.
- Aceasta e securea ta? întreabă ea din nou.
- Nu, răspunde din nou tăietorul de lemne.
A treia oara zâna revine cu o secure de fier.
- Asta e securea ta?
- Da, asta e, îi răspunse de data aceasta tăietorul de lemne.
Zâna, mişcată de onestitatea omului, îi face cadou toate trei securile şi
tăietorul de lemne se întoarce fericit acasă.
Câteva zile mai târziu acelaşi tăietor de lemne se plimba pe malul râului cu nevasta sa.
Dintr-odată aceasta cade în apă. Cum omul se puse iarăşi pe plâns, zâna apăru din nou întrebându-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a căzut în apă, îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
Atunci zâna sare în apă şi apare cu Penelope Cruz în braţe.
- Asta este nevasta ta? întreabă ea.
- DA! urla omul.
Atunci zâna, furioasă, îl luă la bani mărunţi:
- Îndrăzneşti să mă minţi?!! Ar trebui să te blestem pentru vecie!!
Atunci tăietorul de lemne începe s-o implore:
- Te rog, iartă-mă! Dar cum altfel puteam să răspund?! Dacă spuneam "nu" la
Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Şi dacă
şi atunci aş fi spus "nu", a treia oara mi-o aduceai pe nevastă-mea. Şi dacă de data aceea aş fi spus "da", mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei. Acesta este motivul pentru care am răspuns cu "da" de prima dată.
Morala: Bărbaţii mint numai din motive perfect oneste şi logice ÎNTOTDEAUNA!
Un bărbat zbura cu un balon cu aer cald şi, la un moment dat, şi-a dat seama că s-a rătăcit.
A coborât până aproape de pământ şi a zărit o femeie pe o pajişte.
Apropiindu-se de ea, el i-a strigat:
- Fii amabilă, poţi să mă ajuţi? Am promis unui prieten că mă întâlnesc cu el, dar nu mai ştiu unde mă aflu.
Femeia i-a răspuns:
- Te afli într-un balon cu aer cald, la vreo 10 metri înălţime. Te găseşti între 40 şi 41 grade latitudine nord, şi între 59 şi 60 de grade longitudine vest.
- Ei, probabil eşti ingineră de profesie! spuse omul din balon.
- Aşa este, răspunse femeia, dar de unde ştii?
- Păi, tot ce mi-ai spus este corect din punct de vedere tehnic, dar tot n-am idee ce-aş putea face cu informaţiile de la tine şi sunt tot în ceaţă. Să fiu sincer, nu m-ai ajutat deloc. Ba chiar pot spune că m-ai ţinut pe loc degeaba.
Atunci femeia i-a răspuns:
- Dar tu trebuie să fii şef sau chiar director!
- Aşa este, răspunse bărbatul, dar de unde ştii?
- Păi nu ştii unde te afli şi nici încotro te îndrepţi. Te-ai ridicat la înălţime profitând de o flamă care a încins situaţia. Ai făcut o promisiune pe care nu ştii cum ai să ţi-o ţii şi te aştepţi ca oamenii de sub tine să-ţi rezolve problema. Adevărul este că te afli exact în locul unde te aflai când am început discuţia, acum 1 minut, dar brusc constaţi acum că asta este din vina mea!!!
Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi.
Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?
- Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sunt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie, tot aşa, trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii "Scurburii", Strâmtoarea "Fosfor" şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întreabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, dar să zicem că ieşi şi tu cu o fată. Şi cum vă ţineţi voi aşa, de mână, ea te întreabă ce înălţime are vârful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, dar până te întorci tu să-i spui că are 8848 m. s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, dar care are laptop!
Medicul desenează o linie şi apoi îl întreabă pe nebun:
- Ce vă sugerează aceasta?
- Femei goale...
Mai desenează un cerc şi iar:
- Dar aceasta ce vă sugerează?
- Femei goale...
Mai desenează un pătrat:
- Ce vă sugerează aceasta?
- Femei goale...
Psihiatrul lasă jos creionul din mână şi zice:
- Văd că aveţi o idee fixă cu femei goale:
- Eu am o idee fixă? Dar cine a desenat aici toate obscenităţile acestea?
La spitalul de nebuni, un glumeţ pescuia de zor cu un băţ şi o sfoară într-un lighean cu apă.
La un moment dat, văzându-l, un doctor îl întreabă:
- Merge pescuitul? Ai prins ceva?
- Da, tu eşti primul, doctore.
Doi sultani stau de vorbă:
- Auzi, dar tu cum alegi seara dintre cele treizeci de concubine ale tale, cu care să te culci?
- Eh, simplu, arunc peste ele o găleată cu apă rece şi o aleg pe cea din care iese cel mai mult abur!
MAGIC NUMBERS 19
Prietenul meu, Baltazar este din Bucureşti. El şi-a sărbătorit mereu ziua de naştere în capitală, mai puţin când a împlinit:
17 ani era la Timişoara => (17, Timiş)
18 ani era la Arad => (18, Arad)
35 ani era la Constanţa => (35, Constanţa)
...............................................................
Nu mă credeţi? Întrebaţi-l pe el!
Sau răspundeţi la întrebarea:
Ce proprietate au toate numerele naturale, mai puţin:
17, 18, 35, 47, 55, 69, 81 ?
SOLUŢIA PROBLEMEI
Soluţia se obţine, matematic vorbind, prin compunerea a două funcţii.
Notez mulţimile:
A={17, 18, 35, 47, 55, 69, 81}
B={Clor, Argon, Brom, Argint, Cesiu, Tuliu, Taliu}
C={Călăraşi, Arad, Brăila, Argeş, Caraş Severin, Timiş, Tulcea}
Definesc funcţiile:
f : A→B, care asociază fiecărui nr. din A un element chimic din B; exemplu f(17)=Clor.
g : B→C, care asociază fiecărui element chimic din B un judeţ din C; exemplu g(Clor)=Călăraşi
Compun cele două funcţii şi obţin h : A→C, h=gof, adică h(x)=(gof)(x)=g(f(x));
exemplu g(f(17))=g(Clor)=Călăraşi => (17, Călăraşi).
Ideea constă în stabilirea unei corespondenţe între simboluri ale judeţelor (notaţie folosită pentru maşini, de exemplu) şi simboluri ale elementelor din tabelul chimic al lui Mendeleev. Aici există 7 elemente ale căror notaţii coincid cu simboluri de judeţe din România.
Numerele lor în tabel coincid cu cele date în enunţul problemei. Astfel:
17 Clor Cl Călăraşi
18 Argon Ar Arad
35 Brom Br Brăila
47 Argint Ag Argeş;
55 Cesiu Cs Caraş-Severin
69 Tuliu Tm Timişoara
81 Taliu Tl Tulcea
17 ani era la Timişoara => (17, Timiş)
18 ani era la Arad => (18, Arad)
35 ani era la Constanţa => (35, Constanţa)
...............................................................
Nu mă credeţi? Întrebaţi-l pe el!
Sau răspundeţi la întrebarea:
Ce proprietate au toate numerele naturale, mai puţin:
17, 18, 35, 47, 55, 69, 81 ?
SOLUŢIA PROBLEMEI
Soluţia se obţine, matematic vorbind, prin compunerea a două funcţii.
Notez mulţimile:
A={17, 18, 35, 47, 55, 69, 81}
B={Clor, Argon, Brom, Argint, Cesiu, Tuliu, Taliu}
C={Călăraşi, Arad, Brăila, Argeş, Caraş Severin, Timiş, Tulcea}
Definesc funcţiile:
f : A→B, care asociază fiecărui nr. din A un element chimic din B; exemplu f(17)=Clor.
g : B→C, care asociază fiecărui element chimic din B un judeţ din C; exemplu g(Clor)=Călăraşi
Compun cele două funcţii şi obţin h : A→C, h=gof, adică h(x)=(gof)(x)=g(f(x));
exemplu g(f(17))=g(Clor)=Călăraşi => (17, Călăraşi).
Ideea constă în stabilirea unei corespondenţe între simboluri ale judeţelor (notaţie folosită pentru maşini, de exemplu) şi simboluri ale elementelor din tabelul chimic al lui Mendeleev. Aici există 7 elemente ale căror notaţii coincid cu simboluri de judeţe din România.
Numerele lor în tabel coincid cu cele date în enunţul problemei. Astfel:
17 Clor Cl Călăraşi
18 Argon Ar Arad
35 Brom Br Brăila
47 Argint Ag Argeş;
55 Cesiu Cs Caraş-Severin
69 Tuliu Tm Timişoara
81 Taliu Tl Tulcea
MAGIC WORDS 19.3
POVESTE DE CRĂCIUN
A fost odată un îngeraş, un mami şi un tati de îngeraş. Toţi trei locuiau într-o casă simplă şi mult prea plină, o casă ce nu-i puteau spune ”acasă”, o casă unde doar sunt uniţi şi sunt o familie.
E seara şi e frig afară.. se aude cum bate vântul şi fulgi de nea rătăcitori încearcă să-şi găsească fiecare locul pe pământul umed.
Înăuntru e aşa de cald… e cald şi bine, încât îţi păstrezi cu greu ochii deschişi, iar zecile de luminiţe sunt prea greu de urmărit…
Se aleargă la nesfârşit prin pomul ce miroase a verde crud şi îţi vine să adormi… Îngeraşul e aşa de încântat de aceste lumini încât încearcă să le prindă cu mânuţele lui mici … nu reuşeşte…
Tati încearcă să-i explice cum se face că totul e aşa de luminos, însă nu-i chip să se înţeleagă cei doi.
Mami şopteşte uşor:
- Cine-i mic şi bea lăptic??? Hai în pătuţ şi să îl lăsăm pe Moş Crăciun să aducă daruri la îngeraş.
Pleoapele au devenit aşa de grele după un timp încât îngeraşul nici nu a apucat să îşi privească mămica cum plângea încetişor de bucurie.
Tati din uşă o aştepta să meargă împreună s scrie Moşului.
Fiecare şi-a aşternut dorinţele şi visele în acele bucăţi mici de hârtie… pe care mai apoi le-au lăsat să le ia vântul.
Ce puteau mai mult să-şi dorească decât o casă a lor .. şi în acea casă o cameră unde scumpul lor îngeraş să îşi construiască universul copilăriei… o cameră numai a lui. O dorinţă mult prea greu de pus sub pomul cel împodobit… o dorinţă mult prea mare de înghesuit sub crengile verzi. Dar Moş Crăciun face minuni în seara de Ajun…
O lumină străbate fereastra şi intră direct sub pleoapele îngeraşului. Mami îl încurajează, îl sărută şi îl însoţeşte în camera cea mare unde şade pomul împodobit.
O mulţime de jucării colorate şi atrăgătoare se aflau în locul “camerei”, sub pom, şi chipul îngeraşului prevestea o bucurie fără margini, când cadourile se vor desface.
Mami şi tati aşezaţi pe canapeaua moale priveau imensitatea de brad care trona în living-ul spaţios. Copilul era în genunchi lângă cadouri şi desfăcea uşor şi puţin obosit fiecare cutie. După priviri era deja obişnuit cu ceea ce urma să deschidă… sigur era un avion cu telecomandă… deja avea camera plină cu jucării complicate şi prea neinteresante… Cu cine să se joace…? Cu cine să vorbească…? Mama şi tatăl erau prea obosiţi de fiecare dată… O să-şi pună câteva filmuleţe şi aşa o să treacă şi ziua aceasta… Oricum făcea ce dorea el… şi asta până se va lăsa întunericul. Iar când va veni mama lui să-l vadă dacă e gata de culcare o să plece repede pentru că lumina e stinsă…
“Dormi, îngeraş?“ spuse mami. Avea lacrimi în ochi când îl privea cum dormea.
Zâmbi uşor de fericire şi îşi întoarse capul către tati: “Ai văzut că iar a adormit înainte să…” dar se opri imediat cum zări şi pe tati cum doarme în linişte.
Privi ceasul din perete. Mai era un sfert de oră până la miezul nopţii…
“Ar trebui să scriu scrisoarea către Moş Crăciun”, îşi spuse mami…Dădu să se ridice din pat… ”Dar mai bine nu…nu-i aşa, Doamne ?“ şi întoarse privirea către fereastră. Privi cerul plin cu stele… “Ce pot să-mi doresc mai mult pe lume decât sănătate pentru familia mea? Oare nu este acesta darul cel mai preţios din viaţă?”
Se aşeză la loc în pat şi înainte să adoarmă îşi privi uşor şi pe rând băieţii… Închise ochii … “Sănătate, Doamne…Amin”.
A fost odată un îngeraş, un mami şi un tati de îngeraş. Toţi trei locuiau într-o casă simplă şi mult prea plină, o casă ce nu-i puteau spune ”acasă”, o casă unde doar sunt uniţi şi sunt o familie.
E seara şi e frig afară.. se aude cum bate vântul şi fulgi de nea rătăcitori încearcă să-şi găsească fiecare locul pe pământul umed.
Înăuntru e aşa de cald… e cald şi bine, încât îţi păstrezi cu greu ochii deschişi, iar zecile de luminiţe sunt prea greu de urmărit…
Se aleargă la nesfârşit prin pomul ce miroase a verde crud şi îţi vine să adormi… Îngeraşul e aşa de încântat de aceste lumini încât încearcă să le prindă cu mânuţele lui mici … nu reuşeşte…
Tati încearcă să-i explice cum se face că totul e aşa de luminos, însă nu-i chip să se înţeleagă cei doi.
Mami şopteşte uşor:
- Cine-i mic şi bea lăptic??? Hai în pătuţ şi să îl lăsăm pe Moş Crăciun să aducă daruri la îngeraş.
Pleoapele au devenit aşa de grele după un timp încât îngeraşul nici nu a apucat să îşi privească mămica cum plângea încetişor de bucurie.
Tati din uşă o aştepta să meargă împreună s scrie Moşului.
Fiecare şi-a aşternut dorinţele şi visele în acele bucăţi mici de hârtie… pe care mai apoi le-au lăsat să le ia vântul.
Ce puteau mai mult să-şi dorească decât o casă a lor .. şi în acea casă o cameră unde scumpul lor îngeraş să îşi construiască universul copilăriei… o cameră numai a lui. O dorinţă mult prea greu de pus sub pomul cel împodobit… o dorinţă mult prea mare de înghesuit sub crengile verzi. Dar Moş Crăciun face minuni în seara de Ajun…
O lumină străbate fereastra şi intră direct sub pleoapele îngeraşului. Mami îl încurajează, îl sărută şi îl însoţeşte în camera cea mare unde şade pomul împodobit.
O mulţime de jucării colorate şi atrăgătoare se aflau în locul “camerei”, sub pom, şi chipul îngeraşului prevestea o bucurie fără margini, când cadourile se vor desface.
Mami şi tati aşezaţi pe canapeaua moale priveau imensitatea de brad care trona în living-ul spaţios. Copilul era în genunchi lângă cadouri şi desfăcea uşor şi puţin obosit fiecare cutie. După priviri era deja obişnuit cu ceea ce urma să deschidă… sigur era un avion cu telecomandă… deja avea camera plină cu jucării complicate şi prea neinteresante… Cu cine să se joace…? Cu cine să vorbească…? Mama şi tatăl erau prea obosiţi de fiecare dată… O să-şi pună câteva filmuleţe şi aşa o să treacă şi ziua aceasta… Oricum făcea ce dorea el… şi asta până se va lăsa întunericul. Iar când va veni mama lui să-l vadă dacă e gata de culcare o să plece repede pentru că lumina e stinsă…
“Dormi, îngeraş?“ spuse mami. Avea lacrimi în ochi când îl privea cum dormea.
Zâmbi uşor de fericire şi îşi întoarse capul către tati: “Ai văzut că iar a adormit înainte să…” dar se opri imediat cum zări şi pe tati cum doarme în linişte.
Privi ceasul din perete. Mai era un sfert de oră până la miezul nopţii…
“Ar trebui să scriu scrisoarea către Moş Crăciun”, îşi spuse mami…Dădu să se ridice din pat… ”Dar mai bine nu…nu-i aşa, Doamne ?“ şi întoarse privirea către fereastră. Privi cerul plin cu stele… “Ce pot să-mi doresc mai mult pe lume decât sănătate pentru familia mea? Oare nu este acesta darul cel mai preţios din viaţă?”
Se aşeză la loc în pat şi înainte să adoarmă îşi privi uşor şi pe rând băieţii… Închise ochii … “Sănătate, Doamne…Amin”.
MAGIC POEM
COLINDE, COLINDE
de Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur' copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
de Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur' copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Şi-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
MAGIC POEM
Scrisoarea unui copil către Moş Crăciun
de G. Pasculescu-Orlea
Moş Crăciune,
În atâţia ani de-a rândul,
Mi-ai citit în taină gândul.
Şi, în noaptea de Crăciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!...
Uite, ce te rog acum:
Să te-abaţi puţin din drum
Şi, din sacul fermecat,
Parte bună să le faci
Şi copiilor săraci.
Şi mai fă-le-o bucurie:
Scapă-i, zău, de sărăcie!
Pâine să le pui pe masă,
Veselie dă-le-n casă...
Apoi, te-aş ruga fierbinte,
Adu-ţi şi de mine aminte:
De mai ai vreo jucărie,
Poţi să mi-o aduci şi mie.
de G. Pasculescu-Orlea
Moş Crăciune,
În atâţia ani de-a rândul,
Mi-ai citit în taină gândul.
Şi, în noaptea de Crăciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!...
Uite, ce te rog acum:
Să te-abaţi puţin din drum
Şi, din sacul fermecat,
Parte bună să le faci
Şi copiilor săraci.
Şi mai fă-le-o bucurie:
Scapă-i, zău, de sărăcie!
Pâine să le pui pe masă,
Veselie dă-le-n casă...
Apoi, te-aş ruga fierbinte,
Adu-ţi şi de mine aminte:
De mai ai vreo jucărie,
Poţi să mi-o aduci şi mie.
Oameni care au invins boala - Mihaela Udrea
"Nu frica invinge boala, ci curajul si dorinta de a trai"
Articol realizat de Mihaela Udrea pe site-ul www.eva.ro
"Am cunoscut speranta si cred in ea,
Mereu e langa tine, aievea, pretutindeni
Sa o iei cu tine, sa o porti in suflet si gand
Mereu spunand, speranta e implinire, de vise ganduri ce te apasa
E bucurie daca o ai, esti omul implinit de tot de ce-i bun
Cand tu nu stii de rau sau bine, atunci ea vine
Speranta de vrei sa o ai
Ea e cu tine."
Am avut prilejul sa o cunosc telefonic pe Dumitra Vechiu din Focşani, cea care a avut rabdarea si curajul sa isi aduca aminte de momenele tragice prin care a trecut in lupta sa cu cancerul la san. Are 42 de ani ai in urma cu trei ani a fost diagnosticata cu cancer mamar. Tot ea este si autoarea versurilor "traite" de la inceputul articolului.
"Totul a inceput in ianuarie 2004 cand mi-am palpat sanii pur si simplu, si cu stupoare am constat o schimbare in structura sanului stang. Era vorba de un nodul mic, inofensiv aparent, nu ma durea, doar atunci cand ridicam o gretuate", asa incepe povestea Dumitrei.
"Mi se transmiteau mici intepaturi. Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu mine, dar m-am gandit ca daca ignor senzatia imi trece. Am incercat singura sa ma ingrijesc. Mi-am pus comprese cu apa rece, ma masam, exact ceea ce nu trebuia facut de fapt. In timp, din zi in zi, intepaturile erau din ce in ce mai profunde."
"Din pacate pentru ca nu stiam nimic despre oncologie, despre cancer, am incercat sa ignor. Am trecut 5 luni de la primele semne, in care am evitat sa stiu ce se intampla cu corpul meu. Am decis sa ma programez la un medic ginecolog pentru ca indoiala si nici intepaturile nu imi dadeau pace."
"Am mers la un ginecolog in Focsani, care din prima clipa mi-a spus despre ce este vorba si mi-a sugerat sa merg de urgenta la Institutul Oncologic din Bucuresti. Expresia de pe fata lui nu arata tocmai a buna. L-am intrebat de ce tocmai in Bucuresti si nu aici in Focsani? Atunci mi-a explicat ca pentru siguranta mea este bine sa merg sa ma vada un medic oncolog specialist. M-a sfatuit sa nu mai trag de timp. Eram bulversata, pur si simplu nu intelegeam ce se intampla cu mine."
"M-am hotarat si am plecat la Bucuresti, dar nu direct la Institut. Aflasem intre timp de fundatia Renasterea. Ma gandeam in sinea mea ca mai bine sa merg intai aici si dupa la Institut, poate nu e ceva grav. Nu stiam insa ca medicii de la institut consultau si acolo. Ulterior am aflat asta."
"Am facut o mamografie, dupa care am mers cu filmul la medicul care era de serviciu, care ulterior a devenit chirurgul meu. M-a consultat dupa care mi-a spus sa vin neaparat la Institutul Fundeni. L-am intrebat daca este ceva grav, cu toate ca expresia care o avea pe fata spunea totul."
"Mi-a raspuns sincer. Mi-a spus ca ma asteapta a doua zi la Institut la etajul 5. M-am conformat. Parca venisem de pe alta planeta, eram complet aeriana, nu mai avusesem niciodata contact cu spitalul de aceea mi se parea totul straniu. A doua dimineata la ora 7 eram deja in fata cabinetului. Aveam emotii. Doctorul mi-a zis ca sa confirmam diagnosticul si sa eliminam toate dubiile, ca ar fi bine sa fac o punctie. Am intrat in cabinet si eram curioasa de ceea ce mi se intampla. Am intrebat daca doare ce urmeaza sa imi faca pentru ca nu stiam ce inseamna punctie. Mi s-a spus ca nu, ca urmeaza sa foloseasca un ac foarte subtire."
"Am suportat usor intepatura, in schimb cand am iesit din cabinet, mi s-au inmuiat picioarele. Nu mai simteam bratul stang, partea unde aveam nodulul. Nu mai puteam sa articulez niciun sunet. Mi se parea ca respir si ca vorbesc prin locul minuscul pe unde intrase acul. Eram foarte speriata pentru faptul ca imi era foarte rau. Am reusit sa imi revin abia dupa o jumatate de ora."
"Din acel moment am simtit ca viata mea s-a schimbat. Oricat m-as fi straduit sa gandesc ca va fi bine, ceva imi spunea ca numai sunt eu. Am primit rezultatul in aceeasi zi si am aflat ca tumoarea pe care o aveam era maligna."
"Eram total cuprinsa se teama, dar nu aveam nicio scapare asa ca a trebuit sa lupt cu toata fiinta mea. Cu acel intrus, pentru ca eu asa am numit tumoarea. Asa am considerat-o pana la extirpare. La aflarea rezultatului medicul mi-a spus ca nu ma poate opera si m-a trimis la chimiotearapeut. A fost ingrozitor. Imi este greu sa exprim in cuvinte starea pe care am avut-o atunci. Am fost prevenita ca imi va cadea parul insa nu mi-am imaginat insa cat de grele sunt celelate efecte. Daca cu caderea parului m-am impacat, cu greata continua, starile de tremur alternate cu febra, durerile de cap, a fost groaznic. Acum as vrea sa cred ca a fost un vis urat care nu imi apartine."
"Ajunsesem la 46 de kilograme din 52. Parca faceam parte dintr-un film SF. Spun asta pentru ca asta gandeam, din exterior iti este greu sa intelegi. Daca nu as fi trait acesta experienta pe viu nu as fi inteles ce inseamna sa fii diagnosticata cu cancer."
"Dupa 4 luni de chimioterapie, nu se intamplase nimic, boala avansa in loc sa dea inapoi. Ganglionul ajunsese la 5,5 cm. Mi s-a recomandat sa fac in continuare 25 de sedinte de radioterapie ca sa se poate interveni chirurgical. Am stat internata in spital, in jur de o luna si jumatate. Timpul a trecut cu repeziciune … abia acum imi dau seama ca este vorba despre mine."
Pentru ca stiu ca in astfel de situatii numai familia iti este aproape, am intrebat- o pe Dumitra cine i-a fost alaturi in toata aceasta perioada. Imi povesteste despre sot, zambind. Imi spune ca in momentele acelea era mai speriat decat ea. Nu uita sa ii mentioneze de la medicul ginecolog, medicul chirurg, mediul terapeut, chimioterapeut, radioterapeut la psiholog.
"M-au ajutat foarte mult intalnirile cu psihologul. Mi-a dat curaj, putere sa merg mai departe, m-a invatat sa gandesc ca totul este trecator, dar numai sa am o gandire pozitiva despre mine. In ceea ce ma priveste pe mine chiar a functionat. Boala poate fi invinsa cu ajutorul mintii. Acest indemn l-am primit de la medicul psiholog. La cateva sedinte m-a intrebat daca finalul ar fi cel nedorit, daca nu as avea nicio scapare? La care eu i-am raspuns: eu cred ca ceea ce te ajuta sa traiesti este gandul ca ai putea sa mori."
"Din iunie 2004 pana 24 ianuarie 2005 am trecut prin chimioterapie si radioterapie. Pe 24 ianuarie 2005, m-am internat pentru operatie iar in urmatoarea zi m-a si operat. Totul a trecut foarte repede, nici nu mi-am dat seama ca trebuie sa merg la operatie, ca m-am operat deja. Dupa anestezie primul lucru pe care l-am intrebat a fost daca operatia a fost o reusita. Medicul mi-a spus ca da, dar din nefericire a fost nevoit sa imi extirpe sanul cu tumoarea, pentru siguranta mea. Am zis ca nu conteaza, nu vreau decat sa ma fac bine."
O ascultam si imi dadeam seama ca vorbesc cu una dintre cele mai curajoase femei de pe fata pamantului. Cate dintre femei ar supora gandul ca i-ar putea fi extirpat un san? Multe il vad ca pe un handicap. Pentru Dumitra in momentul acela acest lucru conta cel mai putin. "Mi-am dat seama ca nu frica invinge boala, ci curajul si dorinta de a trai. Dupa operatie am mai facut alte sedinte de chimioterapie deoarece din zece ganglioni care mi-au fost scosi de sub axila, dupa examinare mi-au fost gasiti alti 4. Au mai urma ale 4 sedinte de chimioterapie".
In 2006, pe 8 august chiar de ziua ei, Dumitra a mai trecut printr-o operatie. Stie ca a fost una preventiva si mai stie ca acum este bine. Dupa operatie a urmat o perioada grea pentru Dumitra. A fost obligata sa se pensioneze pe caz de boala. Imi povesteste ca de multe ori a trait sentimental ca a fost data la o parte. Oamenii se purtau altfel fata de ea. Imi povesteste cum mama nepotilor de care acum are grjia, a desenat-o impreuna cu sora ei, fara un san. S-a oprit din povestit pentru ca inevitabil lacrimile si-au facut loc. Incerc sa o incurajez, desi simt ca vorbele mele nu prea isi au rostul.
Ce a facut-o sa mearga mai departe a fost fiul ei, Adrian. Si pentru ca nu era de ajuns mai are grija si de doi nepoti pe care mama lor i-a parasit. Are grija in acelasi timp si de parinti care sunt in varsta si bolnavi. "Un an si jumatate am stat in concediu medical. Nu suportam ideea sa stau acasa. Am gasit un anunt in care se cautau Reprezentanti pentru produse Avon. Fiind Reprezentant pot sa particip si sa ajut la strangerea de fonduri pentru campania Avon impotriva cancerului la san, "1 din 8 femei". Tot profitul strans din vanzarea "produselor roz" este donat integral si exclusiv pentru lupta impotriva cancerului la san din Romania. De fapt, anul acesta am reprezentat campania la evenimentele organizate in Romania, Cehia si SUA pentru a reaminti in permanenta ca, dincolo de cifre si statistici, vorbim despre oameni, destine.”
"Am avut ocazia sa merg la New York in cadrul unui training despre cum pot ajuta si alte femei sa invete din experienta mea. Aici am participat alaturi de 4000 de persoane la un mars de doua zile impotriva cancerului la san. Am avut ocazia sa intalnesc femei din mai mult de 50 de tari. Toate eram supravietuitoare, toate invinsesem cancerul la san. Cred ca este foarte important sa participam de cate ori avem ocazia mai ales la evenimentele organizate in Romania in sprijinul acestei campanii, fiindca numai prin prezenta si solidaritate noastra, alaturi de alte mii de de femei, putem spune societatii civile si autoritatilor ca nu pot ignora aceasta problema care afecteaza femeile de pretutindeni."
Nu are niciun interes in a-si face publica suferinta. Vrea doar sa traga un semnal de alarma asupra incidentei pe care o are acesta teribila boala. "Este foarte greu sa iti faci publica suferinta. Eu am sa o fac pentru toate femeile. Ar fi nedrept. Asta pentru ca as fi vrut sa am mult mai multa grija de mine si sa pun santatea mea inaintea grijilor de zi cu zi. Sa fii mers la medic, daca nu din prima zi, din prima saptamana."
"Vreau ca povestea mea sa fie un semnal de alarma pentru toate femeile. Traind pe viu acesta experienta neplacuta am invatat mult mai bine ce insemana realitatea. Am aflat ca daca este diagnosticat la timp, cancerul la san poate fi tratat, iar sansele de supravietuire sunt maxime. Eu nu stiam aceste lucuri, pentru ca daca le stiam probabil ca as fi mers mai devreme la medic."
"Le recomand tuturor femeilor sa merga periodic la control. Nu trebuie sa le fie frica. Numai asa pot afla cu siguranta ca esti bine. Mi-as fi dorit ca in momentul in care am descoperit acel nodul inofensiv sa fii stiut ce am de facut. Eu nu am avut ocazia sa invat raul din experienta altei femei."
"Tot ce trebuie sa faci este sa ai incredere in tine. Trebuie sa incerci sa lasi la o parte tot ceea ce te framanta, sa nu lasi grijile si problemele sa te domine. Eu am reusit sa depasasesc de cele mai multe ori aceste momente, retragandu-ma in lumea mea. Spun asta pentru ca am o lume numai a mea, lumea poeziei, unde m-am retras de fiecare data cand am simtit greu."
Spera doar ca de fiecare daca cand merge la control sa auda un singur lucru: Ca este bine, de fiecare data. Vrea ca din experienta ei sa invete si alte cateva mii de femei care sa constientizeze ca lupta impotriva cancerului la san poate avea si un final nefericit. Una din 8 femei risca sa fie diagnosticata cu cancer. In Romania, mai mult de 6500 de femei afla in fiecare an ca sunt bolnave de cancer la san. Insa, descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat. Asa s-a incheiat discutia mea cu o supravietuitoare, careia i-am promis in gand ca am sa merg si eu la medic.
"Nu stiu ce simti privind pe cerul in suferinta
De ai putinta, o vorba buna de ii spui
E alinare
Inlaturi umbra de care e cuprins
Ii dai sperante sa nu fie invins".
Articol realizat de Mihaela Udrea pe site-ul www.eva.ro
"Am cunoscut speranta si cred in ea,
Mereu e langa tine, aievea, pretutindeni
Sa o iei cu tine, sa o porti in suflet si gand
Mereu spunand, speranta e implinire, de vise ganduri ce te apasa
E bucurie daca o ai, esti omul implinit de tot de ce-i bun
Cand tu nu stii de rau sau bine, atunci ea vine
Speranta de vrei sa o ai
Ea e cu tine."
Am avut prilejul sa o cunosc telefonic pe Dumitra Vechiu din Focşani, cea care a avut rabdarea si curajul sa isi aduca aminte de momenele tragice prin care a trecut in lupta sa cu cancerul la san. Are 42 de ani ai in urma cu trei ani a fost diagnosticata cu cancer mamar. Tot ea este si autoarea versurilor "traite" de la inceputul articolului.
"Totul a inceput in ianuarie 2004 cand mi-am palpat sanii pur si simplu, si cu stupoare am constat o schimbare in structura sanului stang. Era vorba de un nodul mic, inofensiv aparent, nu ma durea, doar atunci cand ridicam o gretuate", asa incepe povestea Dumitrei.
"Mi se transmiteau mici intepaturi. Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu mine, dar m-am gandit ca daca ignor senzatia imi trece. Am incercat singura sa ma ingrijesc. Mi-am pus comprese cu apa rece, ma masam, exact ceea ce nu trebuia facut de fapt. In timp, din zi in zi, intepaturile erau din ce in ce mai profunde."
"Din pacate pentru ca nu stiam nimic despre oncologie, despre cancer, am incercat sa ignor. Am trecut 5 luni de la primele semne, in care am evitat sa stiu ce se intampla cu corpul meu. Am decis sa ma programez la un medic ginecolog pentru ca indoiala si nici intepaturile nu imi dadeau pace."
"Am mers la un ginecolog in Focsani, care din prima clipa mi-a spus despre ce este vorba si mi-a sugerat sa merg de urgenta la Institutul Oncologic din Bucuresti. Expresia de pe fata lui nu arata tocmai a buna. L-am intrebat de ce tocmai in Bucuresti si nu aici in Focsani? Atunci mi-a explicat ca pentru siguranta mea este bine sa merg sa ma vada un medic oncolog specialist. M-a sfatuit sa nu mai trag de timp. Eram bulversata, pur si simplu nu intelegeam ce se intampla cu mine."
"M-am hotarat si am plecat la Bucuresti, dar nu direct la Institut. Aflasem intre timp de fundatia Renasterea. Ma gandeam in sinea mea ca mai bine sa merg intai aici si dupa la Institut, poate nu e ceva grav. Nu stiam insa ca medicii de la institut consultau si acolo. Ulterior am aflat asta."
"Am facut o mamografie, dupa care am mers cu filmul la medicul care era de serviciu, care ulterior a devenit chirurgul meu. M-a consultat dupa care mi-a spus sa vin neaparat la Institutul Fundeni. L-am intrebat daca este ceva grav, cu toate ca expresia care o avea pe fata spunea totul."
"Mi-a raspuns sincer. Mi-a spus ca ma asteapta a doua zi la Institut la etajul 5. M-am conformat. Parca venisem de pe alta planeta, eram complet aeriana, nu mai avusesem niciodata contact cu spitalul de aceea mi se parea totul straniu. A doua dimineata la ora 7 eram deja in fata cabinetului. Aveam emotii. Doctorul mi-a zis ca sa confirmam diagnosticul si sa eliminam toate dubiile, ca ar fi bine sa fac o punctie. Am intrat in cabinet si eram curioasa de ceea ce mi se intampla. Am intrebat daca doare ce urmeaza sa imi faca pentru ca nu stiam ce inseamna punctie. Mi s-a spus ca nu, ca urmeaza sa foloseasca un ac foarte subtire."
"Am suportat usor intepatura, in schimb cand am iesit din cabinet, mi s-au inmuiat picioarele. Nu mai simteam bratul stang, partea unde aveam nodulul. Nu mai puteam sa articulez niciun sunet. Mi se parea ca respir si ca vorbesc prin locul minuscul pe unde intrase acul. Eram foarte speriata pentru faptul ca imi era foarte rau. Am reusit sa imi revin abia dupa o jumatate de ora."
"Din acel moment am simtit ca viata mea s-a schimbat. Oricat m-as fi straduit sa gandesc ca va fi bine, ceva imi spunea ca numai sunt eu. Am primit rezultatul in aceeasi zi si am aflat ca tumoarea pe care o aveam era maligna."
"Eram total cuprinsa se teama, dar nu aveam nicio scapare asa ca a trebuit sa lupt cu toata fiinta mea. Cu acel intrus, pentru ca eu asa am numit tumoarea. Asa am considerat-o pana la extirpare. La aflarea rezultatului medicul mi-a spus ca nu ma poate opera si m-a trimis la chimiotearapeut. A fost ingrozitor. Imi este greu sa exprim in cuvinte starea pe care am avut-o atunci. Am fost prevenita ca imi va cadea parul insa nu mi-am imaginat insa cat de grele sunt celelate efecte. Daca cu caderea parului m-am impacat, cu greata continua, starile de tremur alternate cu febra, durerile de cap, a fost groaznic. Acum as vrea sa cred ca a fost un vis urat care nu imi apartine."
"Ajunsesem la 46 de kilograme din 52. Parca faceam parte dintr-un film SF. Spun asta pentru ca asta gandeam, din exterior iti este greu sa intelegi. Daca nu as fi trait acesta experienta pe viu nu as fi inteles ce inseamna sa fii diagnosticata cu cancer."
"Dupa 4 luni de chimioterapie, nu se intamplase nimic, boala avansa in loc sa dea inapoi. Ganglionul ajunsese la 5,5 cm. Mi s-a recomandat sa fac in continuare 25 de sedinte de radioterapie ca sa se poate interveni chirurgical. Am stat internata in spital, in jur de o luna si jumatate. Timpul a trecut cu repeziciune … abia acum imi dau seama ca este vorba despre mine."
Pentru ca stiu ca in astfel de situatii numai familia iti este aproape, am intrebat- o pe Dumitra cine i-a fost alaturi in toata aceasta perioada. Imi povesteste despre sot, zambind. Imi spune ca in momentele acelea era mai speriat decat ea. Nu uita sa ii mentioneze de la medicul ginecolog, medicul chirurg, mediul terapeut, chimioterapeut, radioterapeut la psiholog.
"M-au ajutat foarte mult intalnirile cu psihologul. Mi-a dat curaj, putere sa merg mai departe, m-a invatat sa gandesc ca totul este trecator, dar numai sa am o gandire pozitiva despre mine. In ceea ce ma priveste pe mine chiar a functionat. Boala poate fi invinsa cu ajutorul mintii. Acest indemn l-am primit de la medicul psiholog. La cateva sedinte m-a intrebat daca finalul ar fi cel nedorit, daca nu as avea nicio scapare? La care eu i-am raspuns: eu cred ca ceea ce te ajuta sa traiesti este gandul ca ai putea sa mori."
"Din iunie 2004 pana 24 ianuarie 2005 am trecut prin chimioterapie si radioterapie. Pe 24 ianuarie 2005, m-am internat pentru operatie iar in urmatoarea zi m-a si operat. Totul a trecut foarte repede, nici nu mi-am dat seama ca trebuie sa merg la operatie, ca m-am operat deja. Dupa anestezie primul lucru pe care l-am intrebat a fost daca operatia a fost o reusita. Medicul mi-a spus ca da, dar din nefericire a fost nevoit sa imi extirpe sanul cu tumoarea, pentru siguranta mea. Am zis ca nu conteaza, nu vreau decat sa ma fac bine."
O ascultam si imi dadeam seama ca vorbesc cu una dintre cele mai curajoase femei de pe fata pamantului. Cate dintre femei ar supora gandul ca i-ar putea fi extirpat un san? Multe il vad ca pe un handicap. Pentru Dumitra in momentul acela acest lucru conta cel mai putin. "Mi-am dat seama ca nu frica invinge boala, ci curajul si dorinta de a trai. Dupa operatie am mai facut alte sedinte de chimioterapie deoarece din zece ganglioni care mi-au fost scosi de sub axila, dupa examinare mi-au fost gasiti alti 4. Au mai urma ale 4 sedinte de chimioterapie".
In 2006, pe 8 august chiar de ziua ei, Dumitra a mai trecut printr-o operatie. Stie ca a fost una preventiva si mai stie ca acum este bine. Dupa operatie a urmat o perioada grea pentru Dumitra. A fost obligata sa se pensioneze pe caz de boala. Imi povesteste ca de multe ori a trait sentimental ca a fost data la o parte. Oamenii se purtau altfel fata de ea. Imi povesteste cum mama nepotilor de care acum are grjia, a desenat-o impreuna cu sora ei, fara un san. S-a oprit din povestit pentru ca inevitabil lacrimile si-au facut loc. Incerc sa o incurajez, desi simt ca vorbele mele nu prea isi au rostul.
Ce a facut-o sa mearga mai departe a fost fiul ei, Adrian. Si pentru ca nu era de ajuns mai are grija si de doi nepoti pe care mama lor i-a parasit. Are grija in acelasi timp si de parinti care sunt in varsta si bolnavi. "Un an si jumatate am stat in concediu medical. Nu suportam ideea sa stau acasa. Am gasit un anunt in care se cautau Reprezentanti pentru produse Avon. Fiind Reprezentant pot sa particip si sa ajut la strangerea de fonduri pentru campania Avon impotriva cancerului la san, "1 din 8 femei". Tot profitul strans din vanzarea "produselor roz" este donat integral si exclusiv pentru lupta impotriva cancerului la san din Romania. De fapt, anul acesta am reprezentat campania la evenimentele organizate in Romania, Cehia si SUA pentru a reaminti in permanenta ca, dincolo de cifre si statistici, vorbim despre oameni, destine.”
"Am avut ocazia sa merg la New York in cadrul unui training despre cum pot ajuta si alte femei sa invete din experienta mea. Aici am participat alaturi de 4000 de persoane la un mars de doua zile impotriva cancerului la san. Am avut ocazia sa intalnesc femei din mai mult de 50 de tari. Toate eram supravietuitoare, toate invinsesem cancerul la san. Cred ca este foarte important sa participam de cate ori avem ocazia mai ales la evenimentele organizate in Romania in sprijinul acestei campanii, fiindca numai prin prezenta si solidaritate noastra, alaturi de alte mii de de femei, putem spune societatii civile si autoritatilor ca nu pot ignora aceasta problema care afecteaza femeile de pretutindeni."
Nu are niciun interes in a-si face publica suferinta. Vrea doar sa traga un semnal de alarma asupra incidentei pe care o are acesta teribila boala. "Este foarte greu sa iti faci publica suferinta. Eu am sa o fac pentru toate femeile. Ar fi nedrept. Asta pentru ca as fi vrut sa am mult mai multa grija de mine si sa pun santatea mea inaintea grijilor de zi cu zi. Sa fii mers la medic, daca nu din prima zi, din prima saptamana."
"Vreau ca povestea mea sa fie un semnal de alarma pentru toate femeile. Traind pe viu acesta experienta neplacuta am invatat mult mai bine ce insemana realitatea. Am aflat ca daca este diagnosticat la timp, cancerul la san poate fi tratat, iar sansele de supravietuire sunt maxime. Eu nu stiam aceste lucuri, pentru ca daca le stiam probabil ca as fi mers mai devreme la medic."
"Le recomand tuturor femeilor sa merga periodic la control. Nu trebuie sa le fie frica. Numai asa pot afla cu siguranta ca esti bine. Mi-as fi dorit ca in momentul in care am descoperit acel nodul inofensiv sa fii stiut ce am de facut. Eu nu am avut ocazia sa invat raul din experienta altei femei."
"Tot ce trebuie sa faci este sa ai incredere in tine. Trebuie sa incerci sa lasi la o parte tot ceea ce te framanta, sa nu lasi grijile si problemele sa te domine. Eu am reusit sa depasasesc de cele mai multe ori aceste momente, retragandu-ma in lumea mea. Spun asta pentru ca am o lume numai a mea, lumea poeziei, unde m-am retras de fiecare data cand am simtit greu."
Spera doar ca de fiecare daca cand merge la control sa auda un singur lucru: Ca este bine, de fiecare data. Vrea ca din experienta ei sa invete si alte cateva mii de femei care sa constientizeze ca lupta impotriva cancerului la san poate avea si un final nefericit. Una din 8 femei risca sa fie diagnosticata cu cancer. In Romania, mai mult de 6500 de femei afla in fiecare an ca sunt bolnave de cancer la san. Insa, descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat. Asa s-a incheiat discutia mea cu o supravietuitoare, careia i-am promis in gand ca am sa merg si eu la medic.
"Nu stiu ce simti privind pe cerul in suferinta
De ai putinta, o vorba buna de ii spui
E alinare
Inlaturi umbra de care e cuprins
Ii dai sperante sa nu fie invins".
LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK
LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK
Dr. Yollok este vestit la ora actuală in America. In anul 1991 a fost
promovat pentru acordarea premiului Nobel.
Ceea ce o să aflaţi din aceasta broşura vă poate schimba total părerile despre
medicina actuală si astfel va poate schimba radical soarta, la fel si celor apropiaţi.
Textul e tradus in limba romana si tipărit de pe fonograma.
Sunt foarte bucuros ca ne-am întâlnit astăzi.
Eu am crescut la o ferma, la sud de Saint–Louis. In anii 50 am inceput cu creşterea vitelor pentru carne. Daca sunteţi in domeniu in ceea ce priveşte creşterea si inmultirea bovinelor, atunci, probabil stiti ca singura cale de a castiga bani la tara este de a cultiva singuri hrana. Noi tocam porumbul, boabele si faina la moara si adăugam in acest conţinut vitamine si minerale. Aşa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni aceste vite puteau fi expuse la piaţa si vândute. Noi efectuam o selecţie păstrând cele mai mari cornute. Si ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi insine, va imaginaţi, nu foloseam nici un fel de minerale si vitamine, insa eram tineri si doream sa trăim pana la vârsta de 100 de ani fara nici un fel de boli si neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult si l-am întrebat pe taica-meu :”Tata, spune-mi de ce nu faci si pentru noi acelaşi lucru pe care-l faci pentru vite ?”. Atunci tata m-a făcut sa gândesc corect, spunându-mi:”Mai bine taci; tu trebuie sa pretuiesti faptul ca zilnic mănânci produse proaspete de la ferma, sper ca intelegi acest lucru? „ Eu desigur n-am mai întrebat nimic pentru ca nu voiam sa mă lipsesc de prânz sau de masa de seara. Mai târziu am intrat la Şcoala Agricola si primind un nivel stiintific, o diploma, m-am specializat in domeniul zootehniei, culturilor de câmp si a solului. Ulterior am plecat pentru 2 ani in Africa. Acolo mi-am realizat visul din copilărie de a lucra cu Maur Parkins. Mulţi dintre voi il tineti minte după cartea sa. Este un om extraordinar. După 2 ani am primit o telegrama si o invitaţie de a lucra la Gradina Zoologica din Saint–Louis. Institutul Naţional al Sanatatii a oferit Grădinii Zoologice o suma in valoare de 78000 $ si ei aveau nevoie de un veterinar care sa facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturala. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit sa fac autopsii la animalele care mureau nu numai in aceasta gradina zoologica ci si in grădinile zoologice din Brukuds, Chicago, New-York etc. Sub răspunderea mea era nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturala, ci si sa găsesc si sa urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60 nimeni nu ştia nimic sigur despre problemele ecologice si despre catastrofe.
Urmărind cauzele deceselor oamenilor si ale animalelor eu am efectuat 17.500 autopsii si am ajuns la următoarea concluzie :”Fiecare om sau animal decedat pe cale naturala a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficientei substanţelor nutritive”.
Rezultatele analizelor chimice si biochimice cu exactitate documentara (informativa) arătau ca moartea pe cale naturala este cauzata de alimentaţia incorecta, si acest lucru ne-a uimit atât de mult incat m-am întors la istorioara cu vitele.
Am scris 75 de articole si teze, 8 manuale in colaborare cu mai mulţi autori si o carte singur. Cartea a fost vânduta cu 140 $ studenţilor de la medicina. Mi-am tipărit tezele in 1700 de ziare si reviste, am participat la câteva emisiuni TV, etc. Dar in aceasta perioada lucrările mele referitoare la nutriţie ii interesa pe foarte putini. Ce-mi rămânea de făcut?
Am fost nevoit sa mă întorc la invatatura si sa devin medic, iar acest lucru mi-a permis sa folosesc toate cunostintele despre nutriţie acumulate si din sfera veterinara. Si acum, nu-i de mirare, totul a început sa funcţioneze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon si mă ocupam cu practica medicala clasica.
Astăzi vreau sa va împartasesc si dvs. cunostintele capatate, deductiile si rezultatele la care am ajuns in aceşti 10-12 ani si, daca luaţi din aceasta lecţie măcar 10% din ceea ce o sa citiţi, o sa va puteţi păzi de multe neplăceri, suferinţe, o sa economisiţi o grămada de bani si o sa va prelungiţi cu mulţi ani viata. Voi n-o sa reusiti acest lucru, adică n-o sa castigati aceşti ani suplimentari, n-o sa atingeţi potenţialul dvs. genetic fara nici o straduinta din partea dvs.
Acum vreau sa va spun ceva foarte important:
POTENTIALUL GENETIC AL LONGEVITATII VIETII ESTE DE 120 -140 DE ANI.
In momentul actual putem enumera doar 5 naţii, reprezentanţii cărora trăiesc pana la vârsta de 120-140 de ani: in Orient, in Tibet si in China de Sud. Aceşti oameni au fost enumeraţi inca in anul 1964 de către Djemson Hilton care a scris cartea „Orizontul pierdut”. Cel mai bătrân om, conform datelor acelei carti (deşi nu neg ideia unei exagerări), era doctorul Li din China, născut in Tibet. La vârsta de 150 de ani a primit de la conducerea Chinei un act care adeverea faptul ca avea acea vârsta si ca s-a născut in anul 1677. Când a împlinit vârsta de 200 de ani el a primit al doilea Certificat. Acest act adevereşte faptul ca el a decedat la vârsta de 256 de ani, in anul 1933, despre acest lucru scriindu-se in „New-York Times” si „London Times” unde totul era foarte bine argumentat si demonstrat prin acte.
In Pakistanul oriental locuia un grup de oameni care erau numiţi Bogazi. Aceşti oameni erau vestiţi prin longevitatea vieţii lor. Ei trăiau 120-140 ani.
In anul 1973, in numărul din ianuarie al revistei „National Geographic” s-a tipărit un articol aparte despre oamenii care au trăit peste 100 de ani. Aceste materiale erau insotite de fotografii extraordinare prin calitatea cărora era vestita acea vârsta. Din acea multitudine de fotografii am memorat 3 din ele. Pe una din ele era ilustrata o femeie de 136 de ani. Ea şedea in fotoliu si fuma o ţigara cubaneza, bea vodca si lua parte la o petrecere. Se distra de minune fara a fi legata la pat intr-unul din acele aziluri pentru bătrâni unde trebuia sa platesti 2000$ din contul tău bancar. Ea se bucura de viata la cei 136 de ani. In alta fotografie erau ilustrate doua cupluri sărbătorind 100 si respectiv 115 ani de la casatorie. Pe a treia fotografie era arătat un bărbat care culegea ceai in munţii Armeniei ascultând un mic aparat de radio. Conform mărturiei lui si ale inscrisurilor datelor de naştere ale copiilor lui, el avea vârsta de 167 de ani – fiind cel mai bătrân om de pe planeta in acea perioada.
In emisfera de sud indienii sunt recunoscuţi prin longevitatea oamenilor săi fiind vestiţi printre oamenii Ecuatorului care au locuit in Anzi, la sud-est de Peru, la fel sunt vestite si teritoriile Titi-Kaka si Maciu-Piciu. Reprezentanţii celui mai vechi trib Titi-Kaka trăiesc 120 de ani.
Margaret Pich, de origine americana din statul Virginia, este înscrisa in cartea recordurilor „GUINESS BOOK” ca fiind cea mai bătrâna americanca. Ea a decedat la vârsta de 115 ani din cauza alimentaţiei insuficiente. Mai exact ea a murit in urma unei căderi. Care din voi îmi va spune din ce cauza putea ea sa moara? Corect, din cauza osteoporozei. Femeia a murit din cauza deficientei de calciu in organism. Ea nu era bolnava de vreo boala cardiovasculara si nici de cancer si nici de diabet. Ea a murit la 3 saptamani după cădere deoarece in organismul ei nu era suficient calciu. Fiica ei ne-a spus un lucru foarte interesant: înainte sa moara M. Pich avea o insistenta atracţie fata de dulciuri. Aceasta boala este cunoscuta sub numele de Panica. Despre acest lucru vom vorbi un pic mai târziu. Dar de obicei daca va rasfatati prea mult cu ciocolata sau dulciuri, aceasta înseamnă ca organismului dvs. nu-i ajunge Cromul si Vanadiul. In una din tarile lumii a treia, in Nigeria, conducătorul tribului Baule a decedat la vârsta de 126 de ani. La înmormântare una din soţiile sale se lauda ca, atunci când i-a murit soţul, el avea toţi dinţii la locul lor si toţi erau dinţii proprii, nici unul nefiind schimbat iar aceasta a fost posibil datorita faptului ca si celelalte organe isi îndeplineau funcţiile in limitele normale.
Un bărbat din Siria a decedat la vârsta de 133 de ani in iulie 1993. El a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book” nu datorita vârstei si nici pentru ca la vârsta de 80 de ani s-a casatorit pentru a patra oara, ci pentru ca incepand cu acea varsta a devenit tata a 9 copii. Daca o sa calculaţi ca pentru fiecare copil e nevoie de 9 luni plus un an pentru alăptare si inca un an pana la urmatoarea sarcina, o sa rezulte ca acest barbat a devenit tata si după vârsta de 100 de ani. Acesta a fost motivul pentru care a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book”.
Aşa ca sa nu va scadă moralul baieti deoarece mai este o speranţa !
IAR ACUM PUTINA STIINTA !
In noiembrie 1993, in Arizona, s-a efectuat un experiment foarte interesant. Trei cupluri au petrecut 3 ani in izolare unde se hrăneau cu alimente si hrana sănătoasa, inspirau aer curat si beau apa curata fara impuritati. Când s-a încheiat experimentul, au fost examinaţi de medicii gerontologi din Universitatea Californiana din Los Angeles. Toate datele analizelor sângelui si a altor funcţii vitale ale organismului au fost introduse in computerul Universitatii din Los Angeles. Prognoza computerului a fost următoarea: daca aceşti oameni ar continua sa trăiască in acest regim, atunci ei ar putea trai pana la vârsta de 165 de ani. Si toate acestea demonstrează ca sa traiesti 120-140 de ani e posibil. Astăzi longevitatea medie a oamenilor este de 75,5 ani iar longevitatea medie a unui magistru sau medic este de doar 58 de ani. Aşa ca, daca doriţi sa castigati de la viata inca 20 de ani (statistic vorbind), nu intraţi la facultatea de medicina.
Sunt doua lucruri esenţiale care trebuie urmărite pentru a face parte dintre longevivi. Daca intr-adevăr doriţi sa ajungeţi pana la vârsta de 100-140 de ani este foarte important sa:
- In primul rând trebuie sa va feriţi de pericole, sa nu calcati pe „grenade”, adică sa va feriţi de pericolele pentru care nu merita sa riscaţi. Desigur, daca jucaţi ruleta ruseasca, fumaţi, beţi, va avantati spre mijlocul autostrăzii cu mare viteza in timpul orei de vârf, atunci puţine şanse aveţi sa ajungeţi la vârsta de 120 de ani. Toate acestea suna hazliu caci nici nu va imaginaţi ca mii de oameni mor din aceasta cauza anual. Si eu vreau ca voi sa va ganditi asupra acestui lucru. Cu alte cuvinte, daca aveţi ocazia sa preintampinati boala, in special aceea incurabila, trebuie neapărat sa va folosiţi de ea.
- In al doilea rând voi trebuie sa faceţi numai acele lucruri care va fac bine. Organismului dvs. le sunt necesare 90 suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de baza si proteine si 3 acizi graşi. In total 90 suplimente in dieta zilnica. In caz contrar, in organismul dvs, vor apărea bolile cauzate de insuficienta acestora. Astăzi despre aceste lucruri scrie in ziare, se vorbeşte la TV si la posturile de radio. Medicii discuta permanent cu noi despre aceste lucruri numai ca nu datorita obligaţiei profesionale ca medic. Sa nu credeţi ca medicii sunt aceia care cer revistelor sa publice aceste materiale, nu. Acest lucru se întâmpla deoarece aceasta informaţie contribuie la vânzarea revistelor.
Articolul meu preferat a apărut in revista „Times” in data de 06.04.1992 si daca nu l-aţi citit va recomand insistent sa faceţi rost de acest articol din orice biblioteca, sa faceţi câteva xerox-uri si sa le atarnati pe uşi, pe frigider si la baie. In acest atotcuprinzător reportaj se spune ca vitaminele sunt in stare sa stagneze cancerul, bolile cardiovasculare si acţiunea distrugătoare – imbatranirea. In acest articol de 6 pagini este doar o singura fraza negativa spusa de medicul căruia autorul reportajului i-a adresat următoarea întrebare: ”Ce părere aveţi despre vitamine si minerale, ca suplimente alimentare pentru hrana noastră ?” Si iată ce răspunde acest medic: „Folosirea vitaminelor nu aduce nici un folos”- părerea medicului Victor Huby- profesor al Scoliii de Medicina Manksinai, „...toate vitaminele si mineralele ca suplimente fac doar ca urina noastră sa fie mai scumpa” Daca am traduce aceste cuvinte pe intelesul tuturor atunci rezulta ca noi mergem afara (urinam) dolari, adică cheltuim dolarii fara nici un folos. Si daca aceasta s-a publicat înseamnă ca este ceva. Dar iată ce aş vrea sa spun referitor la acest lucru după ce am efectuat 17.500 de autopsii la 14.500 de diferite animale din toata lumea si la 3000 de oameni care intotdeuna doreau sa fie sanatosi, personal avand copii si nepoţi: „Daca nu investeşti in tine însuti minerale si vitamine atunci vei investi in bunăstarea oamenilor din domeniul medicinei”
Eu sunt ferm convins de faptul ca noi contribuim la imbogatirea medicilor. In perioada dintre anul 1776 si cel de-al doilea război mondial, SUA a cheltuit aproape 8 miliarde $ pentru menţinerea sanatatii, pentru cercetările stiintifice din domeniul sanatatii. Acum insa pentru studiile in domeniul sanatatii se cheltuiesc 1,2 miliarde $ anual si tot nu e suficient. Si fiecare vrea ca asistenta medicala sa fie gratuita.
Eu vreau sa va spun ca daca noi am folosi in gospodăriile agricole, mai concret in fermele pentru creşterea si inmultirea animalelor, sistemul din medicina de tip uman, piftelele dvs. va vor costa 275 $ pentru 0,5 kg de piftele, iar daca dvs. va veţi folosi de sistemul gospodăriilor agricole care la noi foloseşte in zootehnie asigurarea unei familii de 5 persoane ar fi de 10 $ pe luna. Aşadar puteţi sa faceţi alegerea. Eu sunt sigur ca, deoarece noi contribuim la imbogatirea medicilor prin intermediul asigurărilor, taxelor guvernamentale, la fel si ei noua ne datorează cate ceva. Ei ar trebui sa ne trimită măcar scrisori cu caracter informaţional despre rezultatele ultimelor cercetări (descoperiri) medicale. Măcar unul dintre dvs. prezenţi aici in sala a primit vreodată o asemenea informaţie de la medicul sau? Nu. Interesant, nu-i aşa? Insa eu am o cantitate mare de informaţii pe care ati putea s-o primiti. Vreau s-o împart cu dvs.
Prima informaţie: ULCERUL GASTRIC. Unii dintre dvs. au auzit ca ulcerul gastric este cauzat de stress, insa cu 50 de ani in urma noi medicii veterinari ştiam ca ulcerul gastric la porci apare din cauza bacteriilor.
Noi nu ne putem permite o operaţie costisitoare la stomacul porcului si chiar daca ne-am fi permis atunci cotletele dvs. de porc v-ar fi costat 275 $ / 0,5 kg. Cu ajutorul medicamentului bizmar noi am putut preîntâmpina si trata ulcerul gastric la porci fara nici o implicaţie chirurgicala.
Noi aşa am si făcut si tratamentul ne costa aproximativ 5$ pentru un porc. Este o tratare cu ajutorul bizmarului, a altor minerale si tetraciclinei. Instituţiile naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri si ca poate fi tratat. Insa cercetătorii de medicina de obicei spuneau „ne arata un rezultat promitator care ar putea fi benefic”, iar acum institutele naţionale folosesc anume cuvântul „tratare” fara subantelesuri. Ei spun „tratata” prin metoda combinării mineralului bizmar si tetraciclinei. Celor care nu ştiu ce inseamna bizmar e suficient sa intre in orice magazin alimentar sau farmacie si sa cumpere cu 2 $ o sticluţa cu un conţinut de culoare roz. Acest produs se numeşte Peptobizmar. Aşadar folosind mineralul denumit mai sus puteţi trata ulcerul gastric. Si iarasi aveţi in fata o alegere: sa va trataţi cu 5 $ sau permiteţi sa va taie. Alegerea va aparţine.
In continuare, care-i a doua cauza a mortalitatii la americani? Da, este o boala inspaimantatoare: CANCERUL
In septembrie 1933 la Institutul Naţional Oncologic al Scolii de Medicina din Boston in urma urmăririlor bolnavilor de cancer s-a înaintat o declaraţie despre descoperirea dietei antimicotice. Deducerile au rezultat pe baza cercetarilor care se efectuează in CHINA. Ca regiune de cercetare a fost aleasa provincia chineza Xinai deoarece acolo s-a înregistrat cel mai înalt nivel de îmbolnăviri de cancer. Timp de 5 ani au fost cercetaţi 29.000 de oameni. Li se administrau vitamine si minerale in doze de doua ori mai mari decât normele recomandate la americani, adică, daca doza zilnica recomandata de Vitamina C era de 60 mg, bolnavii primeau 120 mg.
Alan Poll - omul căruia i s-au acordat 2 premii Nobel, spunea ca, daca vreţi sa preintampinati bolile cancerigene cu ajutorul Vitaminei C, atunci trebuie sa folosiţi 100 mg zilnic. Si iată rezultatele: Medicii care se opuneau acestei idei nu erau de acord cu Allan Poll sunt deja pe lumea cealaltă (sa le fie tarana uşoara!), iar Alan Poll traieste si petrece. El are 96 de ani, lucrează cate 14 ore/zi, 7 zile/saptamana, locuieşte la o ferma in California si preda la Universitatea californiana din San Francisco. Dvs. va ramane sa alegeţi: sa ascultaţi de sfatul medicilor decedaţi sau sa tineti cont de părerea dr. Poll. Aşadar e normal sa primeşti Vitamina C in cantitate dubla, Vitamina A in cantitate dubla. Nu se întâmpla nimic rău. La fel de important e sa primeşti si Zinc, Riboflavina, Molibden, Calciu, etc.
Insa o grupa de substanţe este extrem de importanta: Vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul. Aceste 3 elemente trebuie primite in doza dubla zilnic. Daca prin aceasta o sa aveţi numai 50 % beneficii, deja e bine. In grupul pacienţilor cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul timp de 5 ani mortalitatea in toate cazurile a scăzut cu 10%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi care erau condamnaţi la moarte au supravieţuit, iar in situatia bolnavilor de cancer care urmau sa moara si au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supravieţuit.
In provincia Xinai predominau bolile de cancer stomacal si al tractului digestiv. Dintre bolnavii care au luat parte la experiment au supravieţuit 21 de oameni din 100.
Si in acest caz medicul dvs trebuia sa va trimită aceasta informaţie, daca nu dorea sa-si asume răspunderea atunci putea măcar sa va informeze ca sa puteţi alege singuri. Din acest motiv un asemenea comportament fata de pacienţi mi se pare pur si simplu ridicol, iar pe de alta parte este o dovada a indiferentei din partea lor.
In continuare ARTRITA
Din septembrie 1993 in Institutul de medicina Harward si in Spitalul din Boston s-au efectuat tratamente cu proteine de găina asupra bolnavilor cu articulaţiile tumefiate in urma artritei. Erau selectaţi bolnavii cei a caror stare nu se imbunatatea in urma tratamentului medicamentos. Acestor bolnavi li se administrau injecţii de aspirina, mezotrixida, prednisolon, cortizon, diferite metode ale fizioterapiei. Unicul lucru care rămânea de făcut era intervenţia chirurgicala pentru înlocuirea articulaţiei. Atunci eu am spus ”Asculta-mă un pic, aceşti oameni au suportat dureri atât de mult timp si daca ei vor fi de acord sa sufere inca 90 de zile, doar 3 luni, eu voi face un mic experiment care ar putea sa-i ajute” Au fost de acord 29 de oameni. Aceşti 29 de oameni pentru care toate posibilitatile au fost epuizate, au fost supuşi următorului tratament: li se dădea in fiecare dimineaţa cate o linguriţa plina cu cartilaj de găina, maruntit, amestecat cu suc de portocale.
Toţi pacienţii erau sub urmărirea Scolii de medicina Harward. După 10 zile toate durerile si simptomele au dispărut; după 30 de zile ei isi permiteau deja cate ceva, iar după 3 luni funcţiile articulaţiilor s-au restabilit total.
Iar acum o sa radeţi un pic. Partea comica este legata de părerile doctorului care efectua aceste cercetări in şcoala de medicina din Harward. El a numit cartilajul de găina medicament deoarece o anumita premisa ajuta la tratarea bolii si ar trebui sa fie prescris de către medici.
Se putea observa cu ochiul liber ca creierul lui începea sa numere obsedant „….300 $ capsula si doar 25 de pacienţi ….” s.a.m.d.
Dar daca nu aveţi chef sa va complicaţi cu toate astea puteţi merge la farmacie sa cumparati direct produsul pe baza de cartilaj. Femeile cunosc foarte bine acest produs. Este folosit pentru întărirea unghiilor si a parului. Componentul de baza este cartilajul de vita, care la rândul sau este substanţa care imbunatateste si intareste considerabil cartilajul si oasele. Preparatul este compus din cartilajul si ligamentele cornutelor si daca dvs. o sa folosiţi cate o jumătate de linguriţa zilnic cu suc de portocale in corelaţie cu MINERALE COLOIDALE, pai sa stiti ca data viitoare când voi veni aici, veti urca pe scara si veti incepe sa mă pupaţi si sa ma strangeti in braţe, daca cumva va veti mai aminti de artrita.
Cine dintre voi a auzit de boala ALZHEIMER ? (dementa senila – cu pierderea memoriei). Acum toţi ştim de ea dar când eu eram copil aceasta boala pur si simplu nu exista.
Insa acum este una din bolile răspândite care apare la 1 om din 2. Datele sunt suficient de inspaimantatoare. Cum sa depistam si sa tratam boala Alzheimer in stadiu incipient la animale?
Imaginaţi-va ce pierderi ar avea fermierii daca scroafa ar uita de ce s-a apropiat de troaca? Din acest motiv in zootehnie de aceasta problema au început sa se ocupe inca cu 50 de ani in urma. Iar acest lucru il făceau cu ajutorul dozelor mari de vitamina E. Voi trebuia sa primiţi o scrisoare de la medicul dvs. in iulie 1992, deoarece Şcoala Californiana de Cercetare Stiintifica a Universitatii San Diego a inaintat un anunţ in 1992 precum ca vitamina E incetineste pierderea memoriei in cazul bolii Alzheimer. Si in aceasta problema ei au rămas cu 50 de ani in urma fata de medicina veterinara.
Poate de aceea ar fi mai bine sa mergeţi la un veterinar.
Iar acum spuneţi-mi va rog, cine dintre dvs. a avut aşa o problema neplăcuta ca PIETRELE LA RINICHI ? Da, iată ca vad câteva mâini ridicate. Bine. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine din calciul din „produsele care le foloseşti in alimentaţie”. De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. Cu 100 de ani in urma noi ştiam deja ca pentru a preîntâmpina apariţia pietrelor la rinichi la animalele domestice era necesar sa le dam cat mai mult calciu, magneziu si bor. Taurii, berbecii, bovinele pentru lapte au o astfel de anatomie ca atunci când se îmbolnăvesc de aceasta boala mor imediat. Insa la noi când apar pietrele la rinichi iţi vine sa mori de durere.
Noi ştim cum sa preîntâmpinam aceasta boala. Voi trebuia sa primiţi de la medicul dvs. o scrisoare inca din anul 1993 si in acea scrisoare trebuie sa se vorbească despre faptul ca, CALCIUL MICSOREAZA RISCUL DE FORMARE A PIETRELOR LA RINICHI.
Au fost studiaţi aproape 4000 de pacienţi, impartiti in 5 categorii. In grupul care primeau cea mai mare cantitate de calciu nu s-a înregistrat nici un caz de pietre la rinichi. Mai tineti minte, eu va spuneam ca medicii trăiesc pana la 58 de ani, iar noi oamenii de rând (pacienţii) pana la 75,5. Deci grupul de oameni profesionisti care va spun cum sa traiti si susţin ca voi nu trebuie sa folosiţi sare, cofeina, sa nu mancati unt, ci margarina, sa nu faceţi diferite prostii, mor la vârsta de 58 de ani, in timp ce oamenii in varsta de 120-140 de ani isi pun in cana de ceai o bucata de piatra de sare si beau cate 4 căni zilnic, adică folosesc cate 4 bucati de sare/zi, prepara mâncarea in unt topit in loc de ulei de măsline si trăiesc pana la 120 de ani. Oare voi o sa-i credeţi pe cei care trăiesc pana la 58 de ani? E alegerea voastră!
Si cu atât mai mult eu ii respect pe unii dintre ei. Intre aceşti oameni e doctorul Stupre Cartred. El are 38 de ani, este medic de familie si se ocupa de problema ANEVRISMULUI. Aceasta e tumefierea arterei slăbite din cauza pierderii elasticitatii ţesutului. In anul 1957 noi am aflat ca motivul aparitiei anevrismului este insuficienta de Cupru in organism. Noi atunci lucram asupra proiectului unde urmăream 200 mii de curci. Acestora li se dădea o raţie speciala in care erau incluse 90 de substanţe nutritive, in primele 13 saptamani murind exact jumătate. Mărind de 2 ori doza de Cupru in raţia alimentara, fermierii au crescut 500 mii de curci si nici una nu a murit din cauza anevrismului. Acest experiment a fost efectuat pe cobai pisici, câini, porci si alte animale. Si noi am ajuns la concluzia ca deficienta de cupru este motivul aparitiei acestei boli.
CHELIA TIMPURIE este primul simptom al faptului ca aveţi INSUFICIENTA DE CUPRU IN ORGANISM. Pielea devine mai ridata deoarece se dereglează elasticitatea ţesuturilor. Apar cearcăne la ochi, linii pe fata si incepeti sa semanati cu o pruna uscata. In afara de aceasta exista inca o problema cum ar fi DILATAREA VARICOASA A VENELOR, acest fapt datorindu-se dereglarii elasticitatii ţesuturilor, tot organismul începand sa atârne pe mâini, piept, burta, obraji. Si voi mergeţi la cosmetician ajungând la operaţie plastica. De fapt mai practic si mai sigur ar fi sa primiţi minerale coloidale.
Iar acum o sa va fac cunostinta cu un alt medic – Martin Carter. El a decedat la varsta de 57 de ani. El a primit titlul de vraci in Şcoala de medicina Harward si titlul de doctor in medicina in Yale. Când i-au făcut autopsia s-a dovedit ca moartea i-a fost cauzata de anevrismul aortei, el murind din cauza unui deficit de cupru. Si acesta avea urina nu prea „scumpa”.
Iată un alt exemplu: Un avocat foarte vestit din Detroit, Elen Djoree a murit la 44 de ani. Ea frecventa unul din cele mai moderne cluburi sportive (stiti acum toate femeile doresc sa aibă oasele cele mai rezistente cu puţine cheltuieli). Cu toate acestea ea tot a decedat din cauza anevrismului. După rezultatul autopsiei, simptomele aduceau aminte de paralizii sau hemoragii. Cauza acesteia este tot deficitul de Cupru. Si ea avea urina „ieftina”.
Sora este una din cele mai vestite personalitati ale medicinei din Boston. Cartile lui conţin diete pentru scăderea in greutate. El a scris aceste carti pentru cei in vârsta de 20 de ani si mai mici, insa el a murit la vârsta de 40 de ani. Aţi dori oare sa urmaţi exemplul si dieta acestui om? El a murit la vârsta de 40 de ani din cauza CARDIOMIOPATIEI, boala aparuta datorita deficitului de Seleniu. Unii fermieri vin pur si simplu la magazinul unde se vinde hrana pentru animale si cumpăra Seleniu injectabil sau pastile pentru animale ca sa preîntâmpine aceasta boala. Doctorul Stuart Burker, omul care a scris 5 carti despre produsele alimentare, a murit la vârsta de 40 de ani din cauza deficitului de Seleniu din hrana sa. Si el avea urina „ieftina”. Credeti-ma, voi puteţi sa preintampinati cardiomiopatia doar cu 10 cenţi/zi si daca nu stiti acest lucru sunteţi pur si simplu nişte prostuţi. Ce fel de oameni sunteţi voi daca nu doriti sa primiţi seleniu de 10 cenţi/zi ca sa va salvaţi propria viata?
Mulţi dintre voi poate o cunosc pe aceasta doamna ce se numeste Iheil Clark, in vârsta de 47 de ani, ea fiind cardiologul general al ţinutului Saint Louise. Ia ghiciţi din ce cauza a murit? A murit de la un atac cardiomiopatic. Si voi, cu siguranţa, aţi văzut nu o data, cum vacile care dau lapte pierd intens o cantitate mare de calciu, ling pietrele, oasele, se străduiesc sa rumege lucrurile străine, acoperişul grajdurilor. Aceasta se numeşte Panica. Unui fermier bun ii e necesar sa asigure raţia animalelor cu minerale, in caz contrar, ele pot sa mănânce întregul grajd. La oameni acest fenomen se intalneste des. Femeile gravide se diferenteaza, cum ştim cu toţii, prin aceea ca ele tot timpul doresc ceva. Inghiontindu-si soţii ele spun: ”Trezeşte-te, vreau inghetata cu castravete murat”. Acest fapt se întâmpla deoarece pruncul ia din organismul mamei mineralele de care el are nevoie.
Un mic sfat: uitaţi-va la mâinile dvs. si daca o sa vedeti pe ele pete de culoare roz aceasta denota deficitul timpuriu de seleniu. In cazul dereglării incepeti sa primiţi seleniu COLOIDAL timp de 6 luni. Totul va disparea. In acest timp de 6 luni o sa scapati definitiv de aceasta afecţiune. Daca petele vor disparea de pe exteriorul pielii înseamnă ca vor disparea si de pe organele interioare, creier, inima, ficat si rinichi.
Dar la care dintre voi este COBORAT NIVELUL DE ZAHAR din sânge cu aproximativ 10%?. Probabil aţi avut ocazia sa vedeţi copii care sunt innebuniti dupa dulciuri. Deficitul de crom si vanadiu duce la conţinutul scăzut de zahar in sânge. Daca nu vom acorda atenţie acestui fapt, atunci vor exista toate premisele pentru a se dezvolta boala cunoscuta de toţi sub numele de DIABET. In ceea ce priveşte deficitul de minerale din organism acesta se manifesta intr-un sir de cazuri (inclusiv de chelie la barbati) chiar la mulţi dintre cei prezenţi datorita deficitului de Plumb. Iar daca nu suplimentaţi acest deficit atunci începe sa cedeze timpanul urechii.
Urmează deficitul de Bor in organism. Femeile trebuie sa respecte si sa cunoască Borul. El ajuta la menţinerea in oase a calciului utilizat, preintimpina OSTEOPOROZA. Borul ajuta la secreţia estrogenului, iar barbatilor la prelucrarea testosteronului. Daca nu utilizaţi o cantitate suficienta de Bor, voi doamnelor veti suferi foarte mult in timpul MENOPAUZEI, suportând toate consecinţele neplăcute ale acestei perioade. Iar barbatii in cazul neajunsului de testosteron, in genere, vor da de dracu’ deoarece ii paste IMPOTENTA TIMPURIE.
Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin PIERDEREA SIMTULUI OLFACTIV si SIMTULUI GUSTATIV, când barbatilor nu le place hrana preparata de soţie si se plang ca nu-i simt gustul: „Cum, eu am petrecut toata ziua la bucătărie ca sa prepar un prânz delicios si nici măcar nu mă saruti pentru asta?”, „Interesant, eu am intrat in bucătărie si nu am simţit nimic”. Aceasta se produce datorita insuficientei de Zinc.
In experimentele de laborator asupra animalelor s-a dovedit ca sunt necesare aproximativ 7 minerale pentru mărirea de 2 ori a longevitatii lor. Mai tineti minte ca eu va spuneam ca noi avem nevoie de 90 de elemente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi si 3 acizi graşi? Noi avem un noroc extraordinar deoarece plantele au capacitatea de a produce aminoacizii, vitaminele si acizii graşi de care avem nevoie. Plantele sunt in stare sa facă acest lucru. Noi trebuie sa folosim in hrana noastră 15-20 de componenţi de provenienţa vegetala zilnic, in proporţii echilibrate, corecte, pentru ca sa primim aceste 90 de elemente. Teoretic e posibil, insa majoritatea americanilor nu fac acest lucru. Americanul mediu socoate ca daca el a mâncat putini cartofi in forma de cips-uri, el a umplut norma leguminoasa zilnica. E necesar sa facem acest lucru corect. Aşadar neluand in seama faptul ca e posibil teoretic, practic, putini dintre noi primesc cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi in corelaţia necesara, in dieta noastră. Si de aceea, daca va e scumpa viata aşa cum e a mea pentru mine, a copiilor, a nepoţilor si voi trebuie, singuri, sa aveţi grija sa primiţi cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi. In caz contrar, daca nu veti face acest lucru, eu nu garantez ca veti trai pana la 120-140 de ani.
O alta istorie o constituie MINERALELE. Cu acestea e o istorie tragica deoarece vegetaţia deja nu mai conţine minerale sub nici o forma. Ele nu mai sunt de găsit in sol si nici in plante. Noi am pregătit pentru dvs. o copie a actului Senatului SUA, actul 264 din cea de-a doua serie al celui de-al 74-lea Congres. In el se spune ca, conţinutul de minerale in solul fermelor noastre este total sărăcit si de aceea roadele strânse de pe câmp, fie ele cereale, legume, fructe, nuci, etc., nu conţin minerale. Oamenii care nu folosesc aceste produse, capata automat bolile legate de insuficienta mineralelor si unica metoda de a preîntâmpina si trata- este aceea de a folosi in hrana suplimentele minerale. Aceasta se spune in actele semnate de Congresul SUA in anul 1936. S-a schimbat oare situaţia de astăzi spre bine? Nu. Nu e mai bine. Din păcate e mai grav. Iar cauza este in aceea ca fermierii imbogatesc solul numai cu natriu, fosfor si calciu. Trei componenţi in diferite corelaţii si echilibre. Si nimeni nu-l va obliga pe fermier sa adauge acolo 60 de minerale deoarece de ele nu depinde cantitatea roadei. De aceea, de fiecare data, când strângem roada, adică plantele care absorb din sol mineralele, din mulţi „founds” la fiecare acru vor lipsi aceste minerale din sol. Si daca voi puneţi înapoi 3 minerale dar luaţi 60 situaţia ne aduce aminte de contul dvs. din banca când puneţi lunar in cont 3 $ si luaţi 60 $. Va puteţi imagina ce se va intampla cu contul dvs.!
Eu va pot spune ca sănătatea voastră si a noastră este pe marginea prăpastiei, catastrofei, deoarece nu mai sunt minerale in solul nostru si de aceea: noi împreuna si fiecare in parte e răspunzător de sănătatea sa si de utilizarea mineralelor.
De multe ori sunt întrebat : „Dar ce făceau oamenii acum 1000 de ani când neavand ingrasaminte cu toate acestea trăiau mai mulţi ani? Si ce părere aveti despre egipteni, chinezi si hinduşi? Ei trăiau in jurul celor mai mari fluvii: Nil, Gange, Fluviul Galben (China) care practic se revărsa anual si inunda totul in jur. Si ghiciţi ce se întâmpla de fiecare data in timpul inundaţiilor? Apa aducea mal si nisip din munţi pe distante de mii de mile iar oamenii se rugau la Dumnezeu mulţumindu-le pentru inundaţii.
Regele Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare s-a casatorit cu o fetita de 12 ani, regina Cleopatra. Ea nici pe departe nu era o Elizabeth Taylor folosind cosmetica si ţoale scumpe. Era o creatura cu sanii plaţi, slaba, care nu se evidenţia prin sexualitate, senzualitate. De ce oare regele s-a casatorit cu ea? Deoarece in ţinuturile ei erau cele mai bune pământuri pentru cereale. Toţi ştiau ca soluri mai bune pentru cereale nu se găseau nicăieri in afara de Egipt, iar armata gigantica in frunte cu Alexandru cel Mare aveau de gând sa cucerească lumea. Era nevoie de faina extraordinara calitativ pentru ca soldaţii sa poată parcurge 20 de ore, sa lupte 6 ore si sa castige. Daca ei ar fi folosit cereale din soluri sărace in minerale, ei n-ar fi rezistat nici măcar 20 de minute si ar fi strigat :”Mama, ia-mă acasă!” Ei ştiau ca Egiptul este cel mai bun loc unde se pot găsi culturi de cereale. Inundaţiile asigurau solul cu minerale extraordinare si toate culturile mondiale au dat lumii aceasta arta si tehnologii care provin din aceste locuri. Ei mânuiau cu un mare potenţial mental datorita faptului ca hrana pe care o cultivau era bogata in conţinutul mineralelor .
Acum o sa fac următorul lucru: am sa iau câteva minerale. Doar câteva, ca voi sa aveţi idee despre aceasta, dar ceea ce spun se refera la toate mineralele, fara excepţie. Haide sa luam cel mai răspândit mineral: CALCIUL. Deficitul de calciu este cauza a 147 de boli diferite. Uneori aceste boli sunt denumite după numele oamenilor. Exemplu: Bill Spolzi – se intampla atunci când o parte a fetei dvs. se strâmba. Aceasta nu-i paralizie. Este doar pareza nervului facial. Aceasta stare este cauzata de deficitul Calciului in organism.
OSTEOPOROZA este boala care ocupa locul 10 ca mortalitate la populaţia in vârsta, aceasta boala fiind foarte costisitoare. Operaţia pentru înlocuirea colului femural sau articulaţiei coxo-femurala costa 35.000 $ si daca este nevoie pentru ambele solduri, atunci costul ajunge la 70.000 $. Este bine daca aveţi asigurare si nu va costa nimic.
Margaret Pich din Redford care a decedat la vârsta de 115 ani, daca tineti minte, a murit din cauza complicaţiei care a apărut in urma căderii. Animalele, din cate ştiu eu, nu au osteoporoza. Exemplu: aveţi in cireada 100 de vaci si in acest an nu aveţi nici un vitelus ca sa acoperiţi toate cheltuielile curente. Va deranjează acest lucru deoarece trebuie sa platiti pentru repararea gardului s.a.m.d. Nu aveţi vitelus ca vânzându-l sa primiţi bani gheata pentru a va acoperi cheltuielile. Sunaţi veterinarul si-i spuneţi: ”Ce se întâmpla? N-ar fi cazul sa scap de aceste vaci?”. Vine veterinarul si cercetează vacile si va informează ca vacile nu sunt de vina. Ulterior controlează taurul si trage o concluzie: „Problema e clara, taurul are osteoporoza. Cu aceasta articulaţie coxofemurala ii este complicat sa „discute” cu vacile”. Dar ca sa preîntâmpinam aceasta boala periculoasa trebuie sa-i dam fiecărui vitelus născut calciu de 10 cenţi zilnic si el niciodată n-o sa aibă osteoporoza.
Pentru profilaxia PARADONTOZEI si INFLAMAREA GINGIILOR dentiştii paradontologi va sfătuiesc sa spalati dinţii după fiecare masa.
Ca veterinar prin mâinile mele treceau sute de mii de animale, şoareci, şobolani, iepuri, câini, oi, porci, cai, lei, tigri, ursi. Ei nu suferă de bolile gingiilor, ei nu folosesc pasta de dinţi. Au câteodată un miros neplăcut al respiraţiei dar gingiile erau sănătoase. Cauza faptului ca in zootehnie noi nu ne întâlnim cu bolile gingiilor este aceeaşi: nu au deficit de Calciu.
In continuare, problema ARTRITEI. Daca mai tineti minte, noi am vorbit deja despre cartilajul de găina si gelatina. Artrita este cauzata in proportie de 85% de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
Artrita, osteoartrita, lumbago, reumatismul obişnuit – toate sunt cauzate de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
In continuare - HIPERTENSIUNEA ARTERIALA. Primul lucru care ni se recomanda de medici este sa scădem conţinutul de sare din dieta noastră. Toţi ştiu acest lucru deoarece tot timpul ne baga in cap aşa ceva. Dar sa ne amintim de vite. Primul lucru pe care-l face fermierul este sa introducă in hrana animalelor o bucata de sare. Nici un fermier n-o sa fie asigurat economic daca n-o sa adauge o bucata de sare in hrana animalelor domestice. El o sa moara pur si simplu când o sa vadă conturile de la veterinar, o sa-si iasă din minţi. Iar noua ni se propune sa credem ca acea cantitate de sare pe care o primim in pâinea de grâu, in salata, ne e suficienta. Nici in asta sa nu credeţi.
Va amintiţi medicul care a trăit pana la 58 de ani, va spunea „sa nu mancati sare, sa nu consumaţi unt”, iar acei care au trăit pana la 120 de ani foloseau si sarea si untul. Incercati sa faceţi alegerea.
Eu am luat un grup de control de 5000 de oameni cu hipertensiune si am dublat utilizarea de calciu zilnic, iar după 6 saptamani am oprit experimentul deoarece la 85 % din acest grup tensiunea s-a normalizat doar prin dublarea Calciului.
Când aceşti pacienţi care se tratau la medic, veneau la control, medicul spunea: „O, la dvs. tensiunea arteriala e in limita normala. Ce aţi făcut?” „Eu am participat la un experiment: am primit calciu in doze duble”- ii răspundea pacientul.
Următoarea problema: CONVULSIILE, SPASMUL. Va treziţi la miezul nopţii si nu puteţi sa miscati piciorul. Noi toţi am trecut prin aşa ceva. De obicei este deficitul de calciu.
In continuare urmează SINDROMUL POSTMENSTRUAL, o stare fizico-emoţionala, pe care o numim esterioctomie. In Institutul San Diego din California s-a propus sa se dubleze raţia zilnica de calciu si 85 % din simptomele emoţionale si fizice au dispărut de parca nici n-au fost.
Si ultima: DURERI IN REGIUNEA LOMBARA - 85 % din americani suferă de dureri in regiunea lombara, netinand cont de faptul ca lucrează in fata computerului, încarcă maşinile sau conduc autocarele. Este o mare tragedie americana. De fapt durerea lombara este osteoporoza vertebrelor, neavand nici o importanta daca are vreo problema cu discurile coloanei. Daca discul nu are pe ce sa se tina, vertebra se micsoreaza, distrugându-se. Mai ales daca aveţi deficit de calciu si cupru.
Ultimul lucru despre care vreau sa va vorbesc este DIABETUL.
Aceasta problema e ştiuta de fiecare. Este a treia cauza a mortalitatii populaţiei in vârsta in SUA. Aceasta boala da complicaţii serioase - orbire, dereglarea activitatii renale, bolile cardiovasculare de diferite nivele, ceea ce la rândul sau este o cauza a mortalitatii intre americani. Daca suferiţi de diabet longevitatea vieţii in medie este mai mica decât la acei care care nu au diabet.
In anul 1957 noi am aflat in domeniul veterinar ca diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul mineralelor. Aceste date au fost publicate in revista oficiala de prezentare a stiintei in instituţiile naţionale de sănătate unde se spunea: ”Diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul cromului si vanadiului”. Doar Vanadiul, conform datelor Universitatii Vancouver ale Scolii medicinale British Columbian e in stare sa înlocuiască insulina la diabeticii in vârsta. Sigur ca ele nu pot sa înlocuiască deodată insulina. Pentru mulţi oameni, procesul tine 4-6 luni, adică este un proces in etape, in timpul căruia trebuie administrata o cantitate de Crom si Vanadiu adecvata.
Eu personal am văzut cum lucrează acest proces asupra a sute si sute de pacienţi.
Ar fi perfect daca as reuşi sa va conving sa primiţi aceste minerale singuri si sa nu va bazaţi pe faptul ca ele vor intra in organism prin produsele alimentare, cu atât mai mult sa depindeţi de ceea ce este scris pe cutie, pachet sau recipient.
Exista 3 tipuri de minerale pe care ar trebui sa le cunoasteti:
1. MINERALE METALICE – sunt acele minerale care sunt prelucrate din categoria pietrelor. Ele se asimilează doar 8-12 %, iar când ajungeţi la vârsta de 25 – 40 de ani, asimilarea lor scade pana la 3-5 %. Este foarte rău daca voi primiţi ceva de genul calciu lactic in pastile, cate 1000 mg. Mulţi oameni folosind cate 2 tablete/zi vin la mine si îmi spun : „Doctore, eu am consumat mult calciu. Eu am auzit la emisiunea de la radio despre artrite si am consumat cate 2000 mg calciu zilnic, dar nu m-a ajutat cu nimic, chiar s-a complicat boala” Atunci il întreb: „Specificati-mi ce fel de calciu ati primit?” Imi răspunde: ”Gluconolactat de calciu sau calciu gluconic” Tocmai aici este greşeala deoarece doar 250 mg din acest calciu este calciu metalic, iar celelalte 750 mg sunt lactoza si zahar lactic. Si daca luam in considerare ca organismul dvs. asimilează doar 10 % din aceasta cantitate, deci 10 % din 250 mg inseamna 25 mg, iar daca ingeraţi 2 tablete voi primiţi nu 2000 mg ci 50 mg. Rezulta ca pentru a primi cantitatea necesara de calciu trebuie sa consumaţi 90 de tablete zilnic, cate 30 de tablete la fiecare masa. Si nu uitaţi si de celelalte 59 de minerale.
2. In anii 60 in gospodăriile producătorilor alimentari au început sa se folosească MINERALE CHELATIZATE. Aceste minerale sunt minerale metalice chelatizate cu aminoacizi, proteine sau enzime, care înglobează atomul metalic. Acest tip de minerale chelatizate au o putere mai mare de absorbţie, pana la 40 %. Acum, din aceasta cauza, producătorii alimentari s-au aruncat la aceasta idee.
3. A treia forma de minerale, sunt MINERALE COLOIDALE. Ele au cea mai înalta asimilare. Cred ca observaţi ca absorbţia ne interesează cel mai mult. Mineralele coloidale se asimilează in proporţie de 98 %, ceea ce depaseste de 2,5 ori asimilarea mineralelor chelatizate si de 10 ori mai mult decât cele metalice. Mineralele coloidale se găsesc numai in stare lichida si in particule foarte mici, de 7000 de ori mai mici decât globulele roşii (eritrocitele). Fiecare particula de mineral e încărcata cu sarcina negativa, iar invelisul pereţilor intestinului e încărcat pozitiv, formându-se astfel un câmp electromagnetic care concentrează aceste minerale in jurul pereţilor intestinului. Toate împreuna dau acel procent de 98 % de asimilare.
Plantele joaca un rol foarte interesant in formarea mineralelor coloidale. Ele transforma in ţesuturile lor mineralele metalice in minerale coloidale. Folosind aceste plante, noi aducem aceste minerale in organismul nostru si le folosim (asimilam). Dar aşa cum in sol nu sunt minerale metalice, plantele noastre, roadele noastre nu au in conţinutul lor o cantitate suficienta de minerale.
Toţi longevivii care au trait 120 –140 de ani au multe lucruri in comun intre ei. Ei toti trăiesc la altitudine de 8000 – 14.000 founds deasupra nivelului apei. Ei au anual doar doua dimineţi de precipitaţii si practic nu ploua, nu ninge de loc. Sunt regiuni foarte uscate. Cum fac ei rost de apa potabila si pentru irigatii? De la zăpezile din munţi care se topesc. Apa care curge de sub aceşti gheţari nu e la fel de curata si transparenta ca o apa arteziana. Daca umplem un pahar si ne uitam la la ea aceasta are o culoare alb-gălbuie sau alb albăstruie. Ea conţine de la 60 pana la 72 de minerale.
Raul Titi-Kaka este supranumit „laptele gheţarilor”. Locuitorii folosesc aceasta apa numai ca apa potabila, primind 8-12 % din capacitatea de asimilare a mineralelor. Dar ceea ce este mai important este faptul ca ei iriga solul cu aceasta apa an de an, recolta după recolta, generaţie după generaţie si nu au diabet, boli cardiovasculare, hipertensiune, artrita, osteoporoza, cancer, cataracta, glaucom, copii nou nascuti cu malformaţii, nu au închisori, nu au narcomani, nu au impozite, nu au medici si ei trăiesc 120-140 de ani fara boli. Ce credeţi despre importanta acestor minerale?
DE FIECARE DATA CAND INTR-O ZI NU PRIMITI ACESTE MINERALE VOI VA SCURTATI VIATA CU CATEVA ORE SI CHIAR CU CATEVA ZILE !!!!!!
Dr. Yollok este vestit la ora actuală in America. In anul 1991 a fost
promovat pentru acordarea premiului Nobel.
Ceea ce o să aflaţi din aceasta broşura vă poate schimba total părerile despre
medicina actuală si astfel va poate schimba radical soarta, la fel si celor apropiaţi.
Textul e tradus in limba romana si tipărit de pe fonograma.
Sunt foarte bucuros ca ne-am întâlnit astăzi.
Eu am crescut la o ferma, la sud de Saint–Louis. In anii 50 am inceput cu creşterea vitelor pentru carne. Daca sunteţi in domeniu in ceea ce priveşte creşterea si inmultirea bovinelor, atunci, probabil stiti ca singura cale de a castiga bani la tara este de a cultiva singuri hrana. Noi tocam porumbul, boabele si faina la moara si adăugam in acest conţinut vitamine si minerale. Aşa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni aceste vite puteau fi expuse la piaţa si vândute. Noi efectuam o selecţie păstrând cele mai mari cornute. Si ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi insine, va imaginaţi, nu foloseam nici un fel de minerale si vitamine, insa eram tineri si doream sa trăim pana la vârsta de 100 de ani fara nici un fel de boli si neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult si l-am întrebat pe taica-meu :”Tata, spune-mi de ce nu faci si pentru noi acelaşi lucru pe care-l faci pentru vite ?”. Atunci tata m-a făcut sa gândesc corect, spunându-mi:”Mai bine taci; tu trebuie sa pretuiesti faptul ca zilnic mănânci produse proaspete de la ferma, sper ca intelegi acest lucru? „ Eu desigur n-am mai întrebat nimic pentru ca nu voiam sa mă lipsesc de prânz sau de masa de seara. Mai târziu am intrat la Şcoala Agricola si primind un nivel stiintific, o diploma, m-am specializat in domeniul zootehniei, culturilor de câmp si a solului. Ulterior am plecat pentru 2 ani in Africa. Acolo mi-am realizat visul din copilărie de a lucra cu Maur Parkins. Mulţi dintre voi il tineti minte după cartea sa. Este un om extraordinar. După 2 ani am primit o telegrama si o invitaţie de a lucra la Gradina Zoologica din Saint–Louis. Institutul Naţional al Sanatatii a oferit Grădinii Zoologice o suma in valoare de 78000 $ si ei aveau nevoie de un veterinar care sa facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturala. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit sa fac autopsii la animalele care mureau nu numai in aceasta gradina zoologica ci si in grădinile zoologice din Brukuds, Chicago, New-York etc. Sub răspunderea mea era nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturala, ci si sa găsesc si sa urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60 nimeni nu ştia nimic sigur despre problemele ecologice si despre catastrofe.
Urmărind cauzele deceselor oamenilor si ale animalelor eu am efectuat 17.500 autopsii si am ajuns la următoarea concluzie :”Fiecare om sau animal decedat pe cale naturala a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficientei substanţelor nutritive”.
Rezultatele analizelor chimice si biochimice cu exactitate documentara (informativa) arătau ca moartea pe cale naturala este cauzata de alimentaţia incorecta, si acest lucru ne-a uimit atât de mult incat m-am întors la istorioara cu vitele.
Am scris 75 de articole si teze, 8 manuale in colaborare cu mai mulţi autori si o carte singur. Cartea a fost vânduta cu 140 $ studenţilor de la medicina. Mi-am tipărit tezele in 1700 de ziare si reviste, am participat la câteva emisiuni TV, etc. Dar in aceasta perioada lucrările mele referitoare la nutriţie ii interesa pe foarte putini. Ce-mi rămânea de făcut?
Am fost nevoit sa mă întorc la invatatura si sa devin medic, iar acest lucru mi-a permis sa folosesc toate cunostintele despre nutriţie acumulate si din sfera veterinara. Si acum, nu-i de mirare, totul a început sa funcţioneze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon si mă ocupam cu practica medicala clasica.
Astăzi vreau sa va împartasesc si dvs. cunostintele capatate, deductiile si rezultatele la care am ajuns in aceşti 10-12 ani si, daca luaţi din aceasta lecţie măcar 10% din ceea ce o sa citiţi, o sa va puteţi păzi de multe neplăceri, suferinţe, o sa economisiţi o grămada de bani si o sa va prelungiţi cu mulţi ani viata. Voi n-o sa reusiti acest lucru, adică n-o sa castigati aceşti ani suplimentari, n-o sa atingeţi potenţialul dvs. genetic fara nici o straduinta din partea dvs.
Acum vreau sa va spun ceva foarte important:
POTENTIALUL GENETIC AL LONGEVITATII VIETII ESTE DE 120 -140 DE ANI.
In momentul actual putem enumera doar 5 naţii, reprezentanţii cărora trăiesc pana la vârsta de 120-140 de ani: in Orient, in Tibet si in China de Sud. Aceşti oameni au fost enumeraţi inca in anul 1964 de către Djemson Hilton care a scris cartea „Orizontul pierdut”. Cel mai bătrân om, conform datelor acelei carti (deşi nu neg ideia unei exagerări), era doctorul Li din China, născut in Tibet. La vârsta de 150 de ani a primit de la conducerea Chinei un act care adeverea faptul ca avea acea vârsta si ca s-a născut in anul 1677. Când a împlinit vârsta de 200 de ani el a primit al doilea Certificat. Acest act adevereşte faptul ca el a decedat la vârsta de 256 de ani, in anul 1933, despre acest lucru scriindu-se in „New-York Times” si „London Times” unde totul era foarte bine argumentat si demonstrat prin acte.
In Pakistanul oriental locuia un grup de oameni care erau numiţi Bogazi. Aceşti oameni erau vestiţi prin longevitatea vieţii lor. Ei trăiau 120-140 ani.
In anul 1973, in numărul din ianuarie al revistei „National Geographic” s-a tipărit un articol aparte despre oamenii care au trăit peste 100 de ani. Aceste materiale erau insotite de fotografii extraordinare prin calitatea cărora era vestita acea vârsta. Din acea multitudine de fotografii am memorat 3 din ele. Pe una din ele era ilustrata o femeie de 136 de ani. Ea şedea in fotoliu si fuma o ţigara cubaneza, bea vodca si lua parte la o petrecere. Se distra de minune fara a fi legata la pat intr-unul din acele aziluri pentru bătrâni unde trebuia sa platesti 2000$ din contul tău bancar. Ea se bucura de viata la cei 136 de ani. In alta fotografie erau ilustrate doua cupluri sărbătorind 100 si respectiv 115 ani de la casatorie. Pe a treia fotografie era arătat un bărbat care culegea ceai in munţii Armeniei ascultând un mic aparat de radio. Conform mărturiei lui si ale inscrisurilor datelor de naştere ale copiilor lui, el avea vârsta de 167 de ani – fiind cel mai bătrân om de pe planeta in acea perioada.
In emisfera de sud indienii sunt recunoscuţi prin longevitatea oamenilor săi fiind vestiţi printre oamenii Ecuatorului care au locuit in Anzi, la sud-est de Peru, la fel sunt vestite si teritoriile Titi-Kaka si Maciu-Piciu. Reprezentanţii celui mai vechi trib Titi-Kaka trăiesc 120 de ani.
Margaret Pich, de origine americana din statul Virginia, este înscrisa in cartea recordurilor „GUINESS BOOK” ca fiind cea mai bătrâna americanca. Ea a decedat la vârsta de 115 ani din cauza alimentaţiei insuficiente. Mai exact ea a murit in urma unei căderi. Care din voi îmi va spune din ce cauza putea ea sa moara? Corect, din cauza osteoporozei. Femeia a murit din cauza deficientei de calciu in organism. Ea nu era bolnava de vreo boala cardiovasculara si nici de cancer si nici de diabet. Ea a murit la 3 saptamani după cădere deoarece in organismul ei nu era suficient calciu. Fiica ei ne-a spus un lucru foarte interesant: înainte sa moara M. Pich avea o insistenta atracţie fata de dulciuri. Aceasta boala este cunoscuta sub numele de Panica. Despre acest lucru vom vorbi un pic mai târziu. Dar de obicei daca va rasfatati prea mult cu ciocolata sau dulciuri, aceasta înseamnă ca organismului dvs. nu-i ajunge Cromul si Vanadiul. In una din tarile lumii a treia, in Nigeria, conducătorul tribului Baule a decedat la vârsta de 126 de ani. La înmormântare una din soţiile sale se lauda ca, atunci când i-a murit soţul, el avea toţi dinţii la locul lor si toţi erau dinţii proprii, nici unul nefiind schimbat iar aceasta a fost posibil datorita faptului ca si celelalte organe isi îndeplineau funcţiile in limitele normale.
Un bărbat din Siria a decedat la vârsta de 133 de ani in iulie 1993. El a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book” nu datorita vârstei si nici pentru ca la vârsta de 80 de ani s-a casatorit pentru a patra oara, ci pentru ca incepand cu acea varsta a devenit tata a 9 copii. Daca o sa calculaţi ca pentru fiecare copil e nevoie de 9 luni plus un an pentru alăptare si inca un an pana la urmatoarea sarcina, o sa rezulte ca acest barbat a devenit tata si după vârsta de 100 de ani. Acesta a fost motivul pentru care a fost înscris in cartea recordurilor „Guiness Book”.
Aşa ca sa nu va scadă moralul baieti deoarece mai este o speranţa !
IAR ACUM PUTINA STIINTA !
In noiembrie 1993, in Arizona, s-a efectuat un experiment foarte interesant. Trei cupluri au petrecut 3 ani in izolare unde se hrăneau cu alimente si hrana sănătoasa, inspirau aer curat si beau apa curata fara impuritati. Când s-a încheiat experimentul, au fost examinaţi de medicii gerontologi din Universitatea Californiana din Los Angeles. Toate datele analizelor sângelui si a altor funcţii vitale ale organismului au fost introduse in computerul Universitatii din Los Angeles. Prognoza computerului a fost următoarea: daca aceşti oameni ar continua sa trăiască in acest regim, atunci ei ar putea trai pana la vârsta de 165 de ani. Si toate acestea demonstrează ca sa traiesti 120-140 de ani e posibil. Astăzi longevitatea medie a oamenilor este de 75,5 ani iar longevitatea medie a unui magistru sau medic este de doar 58 de ani. Aşa ca, daca doriţi sa castigati de la viata inca 20 de ani (statistic vorbind), nu intraţi la facultatea de medicina.
Sunt doua lucruri esenţiale care trebuie urmărite pentru a face parte dintre longevivi. Daca intr-adevăr doriţi sa ajungeţi pana la vârsta de 100-140 de ani este foarte important sa:
- In primul rând trebuie sa va feriţi de pericole, sa nu calcati pe „grenade”, adică sa va feriţi de pericolele pentru care nu merita sa riscaţi. Desigur, daca jucaţi ruleta ruseasca, fumaţi, beţi, va avantati spre mijlocul autostrăzii cu mare viteza in timpul orei de vârf, atunci puţine şanse aveţi sa ajungeţi la vârsta de 120 de ani. Toate acestea suna hazliu caci nici nu va imaginaţi ca mii de oameni mor din aceasta cauza anual. Si eu vreau ca voi sa va ganditi asupra acestui lucru. Cu alte cuvinte, daca aveţi ocazia sa preintampinati boala, in special aceea incurabila, trebuie neapărat sa va folosiţi de ea.
- In al doilea rând voi trebuie sa faceţi numai acele lucruri care va fac bine. Organismului dvs. le sunt necesare 90 suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de baza si proteine si 3 acizi graşi. In total 90 suplimente in dieta zilnica. In caz contrar, in organismul dvs, vor apărea bolile cauzate de insuficienta acestora. Astăzi despre aceste lucruri scrie in ziare, se vorbeşte la TV si la posturile de radio. Medicii discuta permanent cu noi despre aceste lucruri numai ca nu datorita obligaţiei profesionale ca medic. Sa nu credeţi ca medicii sunt aceia care cer revistelor sa publice aceste materiale, nu. Acest lucru se întâmpla deoarece aceasta informaţie contribuie la vânzarea revistelor.
Articolul meu preferat a apărut in revista „Times” in data de 06.04.1992 si daca nu l-aţi citit va recomand insistent sa faceţi rost de acest articol din orice biblioteca, sa faceţi câteva xerox-uri si sa le atarnati pe uşi, pe frigider si la baie. In acest atotcuprinzător reportaj se spune ca vitaminele sunt in stare sa stagneze cancerul, bolile cardiovasculare si acţiunea distrugătoare – imbatranirea. In acest articol de 6 pagini este doar o singura fraza negativa spusa de medicul căruia autorul reportajului i-a adresat următoarea întrebare: ”Ce părere aveţi despre vitamine si minerale, ca suplimente alimentare pentru hrana noastră ?” Si iată ce răspunde acest medic: „Folosirea vitaminelor nu aduce nici un folos”- părerea medicului Victor Huby- profesor al Scoliii de Medicina Manksinai, „...toate vitaminele si mineralele ca suplimente fac doar ca urina noastră sa fie mai scumpa” Daca am traduce aceste cuvinte pe intelesul tuturor atunci rezulta ca noi mergem afara (urinam) dolari, adică cheltuim dolarii fara nici un folos. Si daca aceasta s-a publicat înseamnă ca este ceva. Dar iată ce aş vrea sa spun referitor la acest lucru după ce am efectuat 17.500 de autopsii la 14.500 de diferite animale din toata lumea si la 3000 de oameni care intotdeuna doreau sa fie sanatosi, personal avand copii si nepoţi: „Daca nu investeşti in tine însuti minerale si vitamine atunci vei investi in bunăstarea oamenilor din domeniul medicinei”
Eu sunt ferm convins de faptul ca noi contribuim la imbogatirea medicilor. In perioada dintre anul 1776 si cel de-al doilea război mondial, SUA a cheltuit aproape 8 miliarde $ pentru menţinerea sanatatii, pentru cercetările stiintifice din domeniul sanatatii. Acum insa pentru studiile in domeniul sanatatii se cheltuiesc 1,2 miliarde $ anual si tot nu e suficient. Si fiecare vrea ca asistenta medicala sa fie gratuita.
Eu vreau sa va spun ca daca noi am folosi in gospodăriile agricole, mai concret in fermele pentru creşterea si inmultirea animalelor, sistemul din medicina de tip uman, piftelele dvs. va vor costa 275 $ pentru 0,5 kg de piftele, iar daca dvs. va veţi folosi de sistemul gospodăriilor agricole care la noi foloseşte in zootehnie asigurarea unei familii de 5 persoane ar fi de 10 $ pe luna. Aşadar puteţi sa faceţi alegerea. Eu sunt sigur ca, deoarece noi contribuim la imbogatirea medicilor prin intermediul asigurărilor, taxelor guvernamentale, la fel si ei noua ne datorează cate ceva. Ei ar trebui sa ne trimită măcar scrisori cu caracter informaţional despre rezultatele ultimelor cercetări (descoperiri) medicale. Măcar unul dintre dvs. prezenţi aici in sala a primit vreodată o asemenea informaţie de la medicul sau? Nu. Interesant, nu-i aşa? Insa eu am o cantitate mare de informaţii pe care ati putea s-o primiti. Vreau s-o împart cu dvs.
Prima informaţie: ULCERUL GASTRIC. Unii dintre dvs. au auzit ca ulcerul gastric este cauzat de stress, insa cu 50 de ani in urma noi medicii veterinari ştiam ca ulcerul gastric la porci apare din cauza bacteriilor.
Noi nu ne putem permite o operaţie costisitoare la stomacul porcului si chiar daca ne-am fi permis atunci cotletele dvs. de porc v-ar fi costat 275 $ / 0,5 kg. Cu ajutorul medicamentului bizmar noi am putut preîntâmpina si trata ulcerul gastric la porci fara nici o implicaţie chirurgicala.
Noi aşa am si făcut si tratamentul ne costa aproximativ 5$ pentru un porc. Este o tratare cu ajutorul bizmarului, a altor minerale si tetraciclinei. Instituţiile naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri si ca poate fi tratat. Insa cercetătorii de medicina de obicei spuneau „ne arata un rezultat promitator care ar putea fi benefic”, iar acum institutele naţionale folosesc anume cuvântul „tratare” fara subantelesuri. Ei spun „tratata” prin metoda combinării mineralului bizmar si tetraciclinei. Celor care nu ştiu ce inseamna bizmar e suficient sa intre in orice magazin alimentar sau farmacie si sa cumpere cu 2 $ o sticluţa cu un conţinut de culoare roz. Acest produs se numeşte Peptobizmar. Aşadar folosind mineralul denumit mai sus puteţi trata ulcerul gastric. Si iarasi aveţi in fata o alegere: sa va trataţi cu 5 $ sau permiteţi sa va taie. Alegerea va aparţine.
In continuare, care-i a doua cauza a mortalitatii la americani? Da, este o boala inspaimantatoare: CANCERUL
In septembrie 1933 la Institutul Naţional Oncologic al Scolii de Medicina din Boston in urma urmăririlor bolnavilor de cancer s-a înaintat o declaraţie despre descoperirea dietei antimicotice. Deducerile au rezultat pe baza cercetarilor care se efectuează in CHINA. Ca regiune de cercetare a fost aleasa provincia chineza Xinai deoarece acolo s-a înregistrat cel mai înalt nivel de îmbolnăviri de cancer. Timp de 5 ani au fost cercetaţi 29.000 de oameni. Li se administrau vitamine si minerale in doze de doua ori mai mari decât normele recomandate la americani, adică, daca doza zilnica recomandata de Vitamina C era de 60 mg, bolnavii primeau 120 mg.
Alan Poll - omul căruia i s-au acordat 2 premii Nobel, spunea ca, daca vreţi sa preintampinati bolile cancerigene cu ajutorul Vitaminei C, atunci trebuie sa folosiţi 100 mg zilnic. Si iată rezultatele: Medicii care se opuneau acestei idei nu erau de acord cu Allan Poll sunt deja pe lumea cealaltă (sa le fie tarana uşoara!), iar Alan Poll traieste si petrece. El are 96 de ani, lucrează cate 14 ore/zi, 7 zile/saptamana, locuieşte la o ferma in California si preda la Universitatea californiana din San Francisco. Dvs. va ramane sa alegeţi: sa ascultaţi de sfatul medicilor decedaţi sau sa tineti cont de părerea dr. Poll. Aşadar e normal sa primeşti Vitamina C in cantitate dubla, Vitamina A in cantitate dubla. Nu se întâmpla nimic rău. La fel de important e sa primeşti si Zinc, Riboflavina, Molibden, Calciu, etc.
Insa o grupa de substanţe este extrem de importanta: Vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul. Aceste 3 elemente trebuie primite in doza dubla zilnic. Daca prin aceasta o sa aveţi numai 50 % beneficii, deja e bine. In grupul pacienţilor cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul si Seleniul timp de 5 ani mortalitatea in toate cazurile a scăzut cu 10%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi care erau condamnaţi la moarte au supravieţuit, iar in situatia bolnavilor de cancer care urmau sa moara si au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supravieţuit.
In provincia Xinai predominau bolile de cancer stomacal si al tractului digestiv. Dintre bolnavii care au luat parte la experiment au supravieţuit 21 de oameni din 100.
Si in acest caz medicul dvs trebuia sa va trimită aceasta informaţie, daca nu dorea sa-si asume răspunderea atunci putea măcar sa va informeze ca sa puteţi alege singuri. Din acest motiv un asemenea comportament fata de pacienţi mi se pare pur si simplu ridicol, iar pe de alta parte este o dovada a indiferentei din partea lor.
In continuare ARTRITA
Din septembrie 1993 in Institutul de medicina Harward si in Spitalul din Boston s-au efectuat tratamente cu proteine de găina asupra bolnavilor cu articulaţiile tumefiate in urma artritei. Erau selectaţi bolnavii cei a caror stare nu se imbunatatea in urma tratamentului medicamentos. Acestor bolnavi li se administrau injecţii de aspirina, mezotrixida, prednisolon, cortizon, diferite metode ale fizioterapiei. Unicul lucru care rămânea de făcut era intervenţia chirurgicala pentru înlocuirea articulaţiei. Atunci eu am spus ”Asculta-mă un pic, aceşti oameni au suportat dureri atât de mult timp si daca ei vor fi de acord sa sufere inca 90 de zile, doar 3 luni, eu voi face un mic experiment care ar putea sa-i ajute” Au fost de acord 29 de oameni. Aceşti 29 de oameni pentru care toate posibilitatile au fost epuizate, au fost supuşi următorului tratament: li se dădea in fiecare dimineaţa cate o linguriţa plina cu cartilaj de găina, maruntit, amestecat cu suc de portocale.
Toţi pacienţii erau sub urmărirea Scolii de medicina Harward. După 10 zile toate durerile si simptomele au dispărut; după 30 de zile ei isi permiteau deja cate ceva, iar după 3 luni funcţiile articulaţiilor s-au restabilit total.
Iar acum o sa radeţi un pic. Partea comica este legata de părerile doctorului care efectua aceste cercetări in şcoala de medicina din Harward. El a numit cartilajul de găina medicament deoarece o anumita premisa ajuta la tratarea bolii si ar trebui sa fie prescris de către medici.
Se putea observa cu ochiul liber ca creierul lui începea sa numere obsedant „….300 $ capsula si doar 25 de pacienţi ….” s.a.m.d.
Dar daca nu aveţi chef sa va complicaţi cu toate astea puteţi merge la farmacie sa cumparati direct produsul pe baza de cartilaj. Femeile cunosc foarte bine acest produs. Este folosit pentru întărirea unghiilor si a parului. Componentul de baza este cartilajul de vita, care la rândul sau este substanţa care imbunatateste si intareste considerabil cartilajul si oasele. Preparatul este compus din cartilajul si ligamentele cornutelor si daca dvs. o sa folosiţi cate o jumătate de linguriţa zilnic cu suc de portocale in corelaţie cu MINERALE COLOIDALE, pai sa stiti ca data viitoare când voi veni aici, veti urca pe scara si veti incepe sa mă pupaţi si sa ma strangeti in braţe, daca cumva va veti mai aminti de artrita.
Cine dintre voi a auzit de boala ALZHEIMER ? (dementa senila – cu pierderea memoriei). Acum toţi ştim de ea dar când eu eram copil aceasta boala pur si simplu nu exista.
Insa acum este una din bolile răspândite care apare la 1 om din 2. Datele sunt suficient de inspaimantatoare. Cum sa depistam si sa tratam boala Alzheimer in stadiu incipient la animale?
Imaginaţi-va ce pierderi ar avea fermierii daca scroafa ar uita de ce s-a apropiat de troaca? Din acest motiv in zootehnie de aceasta problema au început sa se ocupe inca cu 50 de ani in urma. Iar acest lucru il făceau cu ajutorul dozelor mari de vitamina E. Voi trebuia sa primiţi o scrisoare de la medicul dvs. in iulie 1992, deoarece Şcoala Californiana de Cercetare Stiintifica a Universitatii San Diego a inaintat un anunţ in 1992 precum ca vitamina E incetineste pierderea memoriei in cazul bolii Alzheimer. Si in aceasta problema ei au rămas cu 50 de ani in urma fata de medicina veterinara.
Poate de aceea ar fi mai bine sa mergeţi la un veterinar.
Iar acum spuneţi-mi va rog, cine dintre dvs. a avut aşa o problema neplăcuta ca PIETRELE LA RINICHI ? Da, iată ca vad câteva mâini ridicate. Bine. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine din calciul din „produsele care le foloseşti in alimentaţie”. De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. Cu 100 de ani in urma noi ştiam deja ca pentru a preîntâmpina apariţia pietrelor la rinichi la animalele domestice era necesar sa le dam cat mai mult calciu, magneziu si bor. Taurii, berbecii, bovinele pentru lapte au o astfel de anatomie ca atunci când se îmbolnăvesc de aceasta boala mor imediat. Insa la noi când apar pietrele la rinichi iţi vine sa mori de durere.
Noi ştim cum sa preîntâmpinam aceasta boala. Voi trebuia sa primiţi de la medicul dvs. o scrisoare inca din anul 1993 si in acea scrisoare trebuie sa se vorbească despre faptul ca, CALCIUL MICSOREAZA RISCUL DE FORMARE A PIETRELOR LA RINICHI.
Au fost studiaţi aproape 4000 de pacienţi, impartiti in 5 categorii. In grupul care primeau cea mai mare cantitate de calciu nu s-a înregistrat nici un caz de pietre la rinichi. Mai tineti minte, eu va spuneam ca medicii trăiesc pana la 58 de ani, iar noi oamenii de rând (pacienţii) pana la 75,5. Deci grupul de oameni profesionisti care va spun cum sa traiti si susţin ca voi nu trebuie sa folosiţi sare, cofeina, sa nu mancati unt, ci margarina, sa nu faceţi diferite prostii, mor la vârsta de 58 de ani, in timp ce oamenii in varsta de 120-140 de ani isi pun in cana de ceai o bucata de piatra de sare si beau cate 4 căni zilnic, adică folosesc cate 4 bucati de sare/zi, prepara mâncarea in unt topit in loc de ulei de măsline si trăiesc pana la 120 de ani. Oare voi o sa-i credeţi pe cei care trăiesc pana la 58 de ani? E alegerea voastră!
Si cu atât mai mult eu ii respect pe unii dintre ei. Intre aceşti oameni e doctorul Stupre Cartred. El are 38 de ani, este medic de familie si se ocupa de problema ANEVRISMULUI. Aceasta e tumefierea arterei slăbite din cauza pierderii elasticitatii ţesutului. In anul 1957 noi am aflat ca motivul aparitiei anevrismului este insuficienta de Cupru in organism. Noi atunci lucram asupra proiectului unde urmăream 200 mii de curci. Acestora li se dădea o raţie speciala in care erau incluse 90 de substanţe nutritive, in primele 13 saptamani murind exact jumătate. Mărind de 2 ori doza de Cupru in raţia alimentara, fermierii au crescut 500 mii de curci si nici una nu a murit din cauza anevrismului. Acest experiment a fost efectuat pe cobai pisici, câini, porci si alte animale. Si noi am ajuns la concluzia ca deficienta de cupru este motivul aparitiei acestei boli.
CHELIA TIMPURIE este primul simptom al faptului ca aveţi INSUFICIENTA DE CUPRU IN ORGANISM. Pielea devine mai ridata deoarece se dereglează elasticitatea ţesuturilor. Apar cearcăne la ochi, linii pe fata si incepeti sa semanati cu o pruna uscata. In afara de aceasta exista inca o problema cum ar fi DILATAREA VARICOASA A VENELOR, acest fapt datorindu-se dereglarii elasticitatii ţesuturilor, tot organismul începand sa atârne pe mâini, piept, burta, obraji. Si voi mergeţi la cosmetician ajungând la operaţie plastica. De fapt mai practic si mai sigur ar fi sa primiţi minerale coloidale.
Iar acum o sa va fac cunostinta cu un alt medic – Martin Carter. El a decedat la varsta de 57 de ani. El a primit titlul de vraci in Şcoala de medicina Harward si titlul de doctor in medicina in Yale. Când i-au făcut autopsia s-a dovedit ca moartea i-a fost cauzata de anevrismul aortei, el murind din cauza unui deficit de cupru. Si acesta avea urina nu prea „scumpa”.
Iată un alt exemplu: Un avocat foarte vestit din Detroit, Elen Djoree a murit la 44 de ani. Ea frecventa unul din cele mai moderne cluburi sportive (stiti acum toate femeile doresc sa aibă oasele cele mai rezistente cu puţine cheltuieli). Cu toate acestea ea tot a decedat din cauza anevrismului. După rezultatul autopsiei, simptomele aduceau aminte de paralizii sau hemoragii. Cauza acesteia este tot deficitul de Cupru. Si ea avea urina „ieftina”.
Sora este una din cele mai vestite personalitati ale medicinei din Boston. Cartile lui conţin diete pentru scăderea in greutate. El a scris aceste carti pentru cei in vârsta de 20 de ani si mai mici, insa el a murit la vârsta de 40 de ani. Aţi dori oare sa urmaţi exemplul si dieta acestui om? El a murit la vârsta de 40 de ani din cauza CARDIOMIOPATIEI, boala aparuta datorita deficitului de Seleniu. Unii fermieri vin pur si simplu la magazinul unde se vinde hrana pentru animale si cumpăra Seleniu injectabil sau pastile pentru animale ca sa preîntâmpine aceasta boala. Doctorul Stuart Burker, omul care a scris 5 carti despre produsele alimentare, a murit la vârsta de 40 de ani din cauza deficitului de Seleniu din hrana sa. Si el avea urina „ieftina”. Credeti-ma, voi puteţi sa preintampinati cardiomiopatia doar cu 10 cenţi/zi si daca nu stiti acest lucru sunteţi pur si simplu nişte prostuţi. Ce fel de oameni sunteţi voi daca nu doriti sa primiţi seleniu de 10 cenţi/zi ca sa va salvaţi propria viata?
Mulţi dintre voi poate o cunosc pe aceasta doamna ce se numeste Iheil Clark, in vârsta de 47 de ani, ea fiind cardiologul general al ţinutului Saint Louise. Ia ghiciţi din ce cauza a murit? A murit de la un atac cardiomiopatic. Si voi, cu siguranţa, aţi văzut nu o data, cum vacile care dau lapte pierd intens o cantitate mare de calciu, ling pietrele, oasele, se străduiesc sa rumege lucrurile străine, acoperişul grajdurilor. Aceasta se numeşte Panica. Unui fermier bun ii e necesar sa asigure raţia animalelor cu minerale, in caz contrar, ele pot sa mănânce întregul grajd. La oameni acest fenomen se intalneste des. Femeile gravide se diferenteaza, cum ştim cu toţii, prin aceea ca ele tot timpul doresc ceva. Inghiontindu-si soţii ele spun: ”Trezeşte-te, vreau inghetata cu castravete murat”. Acest fapt se întâmpla deoarece pruncul ia din organismul mamei mineralele de care el are nevoie.
Un mic sfat: uitaţi-va la mâinile dvs. si daca o sa vedeti pe ele pete de culoare roz aceasta denota deficitul timpuriu de seleniu. In cazul dereglării incepeti sa primiţi seleniu COLOIDAL timp de 6 luni. Totul va disparea. In acest timp de 6 luni o sa scapati definitiv de aceasta afecţiune. Daca petele vor disparea de pe exteriorul pielii înseamnă ca vor disparea si de pe organele interioare, creier, inima, ficat si rinichi.
Dar la care dintre voi este COBORAT NIVELUL DE ZAHAR din sânge cu aproximativ 10%?. Probabil aţi avut ocazia sa vedeţi copii care sunt innebuniti dupa dulciuri. Deficitul de crom si vanadiu duce la conţinutul scăzut de zahar in sânge. Daca nu vom acorda atenţie acestui fapt, atunci vor exista toate premisele pentru a se dezvolta boala cunoscuta de toţi sub numele de DIABET. In ceea ce priveşte deficitul de minerale din organism acesta se manifesta intr-un sir de cazuri (inclusiv de chelie la barbati) chiar la mulţi dintre cei prezenţi datorita deficitului de Plumb. Iar daca nu suplimentaţi acest deficit atunci începe sa cedeze timpanul urechii.
Urmează deficitul de Bor in organism. Femeile trebuie sa respecte si sa cunoască Borul. El ajuta la menţinerea in oase a calciului utilizat, preintimpina OSTEOPOROZA. Borul ajuta la secreţia estrogenului, iar barbatilor la prelucrarea testosteronului. Daca nu utilizaţi o cantitate suficienta de Bor, voi doamnelor veti suferi foarte mult in timpul MENOPAUZEI, suportând toate consecinţele neplăcute ale acestei perioade. Iar barbatii in cazul neajunsului de testosteron, in genere, vor da de dracu’ deoarece ii paste IMPOTENTA TIMPURIE.
Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin PIERDEREA SIMTULUI OLFACTIV si SIMTULUI GUSTATIV, când barbatilor nu le place hrana preparata de soţie si se plang ca nu-i simt gustul: „Cum, eu am petrecut toata ziua la bucătărie ca sa prepar un prânz delicios si nici măcar nu mă saruti pentru asta?”, „Interesant, eu am intrat in bucătărie si nu am simţit nimic”. Aceasta se produce datorita insuficientei de Zinc.
In experimentele de laborator asupra animalelor s-a dovedit ca sunt necesare aproximativ 7 minerale pentru mărirea de 2 ori a longevitatii lor. Mai tineti minte ca eu va spuneam ca noi avem nevoie de 90 de elemente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi si 3 acizi graşi? Noi avem un noroc extraordinar deoarece plantele au capacitatea de a produce aminoacizii, vitaminele si acizii graşi de care avem nevoie. Plantele sunt in stare sa facă acest lucru. Noi trebuie sa folosim in hrana noastră 15-20 de componenţi de provenienţa vegetala zilnic, in proporţii echilibrate, corecte, pentru ca sa primim aceste 90 de elemente. Teoretic e posibil, insa majoritatea americanilor nu fac acest lucru. Americanul mediu socoate ca daca el a mâncat putini cartofi in forma de cips-uri, el a umplut norma leguminoasa zilnica. E necesar sa facem acest lucru corect. Aşadar neluand in seama faptul ca e posibil teoretic, practic, putini dintre noi primesc cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi in corelaţia necesara, in dieta noastră. Si de aceea, daca va e scumpa viata aşa cum e a mea pentru mine, a copiilor, a nepoţilor si voi trebuie, singuri, sa aveţi grija sa primiţi cantitatea necesara de vitamine, aminoacizi, acizi graşi. In caz contrar, daca nu veti face acest lucru, eu nu garantez ca veti trai pana la 120-140 de ani.
O alta istorie o constituie MINERALELE. Cu acestea e o istorie tragica deoarece vegetaţia deja nu mai conţine minerale sub nici o forma. Ele nu mai sunt de găsit in sol si nici in plante. Noi am pregătit pentru dvs. o copie a actului Senatului SUA, actul 264 din cea de-a doua serie al celui de-al 74-lea Congres. In el se spune ca, conţinutul de minerale in solul fermelor noastre este total sărăcit si de aceea roadele strânse de pe câmp, fie ele cereale, legume, fructe, nuci, etc., nu conţin minerale. Oamenii care nu folosesc aceste produse, capata automat bolile legate de insuficienta mineralelor si unica metoda de a preîntâmpina si trata- este aceea de a folosi in hrana suplimentele minerale. Aceasta se spune in actele semnate de Congresul SUA in anul 1936. S-a schimbat oare situaţia de astăzi spre bine? Nu. Nu e mai bine. Din păcate e mai grav. Iar cauza este in aceea ca fermierii imbogatesc solul numai cu natriu, fosfor si calciu. Trei componenţi in diferite corelaţii si echilibre. Si nimeni nu-l va obliga pe fermier sa adauge acolo 60 de minerale deoarece de ele nu depinde cantitatea roadei. De aceea, de fiecare data, când strângem roada, adică plantele care absorb din sol mineralele, din mulţi „founds” la fiecare acru vor lipsi aceste minerale din sol. Si daca voi puneţi înapoi 3 minerale dar luaţi 60 situaţia ne aduce aminte de contul dvs. din banca când puneţi lunar in cont 3 $ si luaţi 60 $. Va puteţi imagina ce se va intampla cu contul dvs.!
Eu va pot spune ca sănătatea voastră si a noastră este pe marginea prăpastiei, catastrofei, deoarece nu mai sunt minerale in solul nostru si de aceea: noi împreuna si fiecare in parte e răspunzător de sănătatea sa si de utilizarea mineralelor.
De multe ori sunt întrebat : „Dar ce făceau oamenii acum 1000 de ani când neavand ingrasaminte cu toate acestea trăiau mai mulţi ani? Si ce părere aveti despre egipteni, chinezi si hinduşi? Ei trăiau in jurul celor mai mari fluvii: Nil, Gange, Fluviul Galben (China) care practic se revărsa anual si inunda totul in jur. Si ghiciţi ce se întâmpla de fiecare data in timpul inundaţiilor? Apa aducea mal si nisip din munţi pe distante de mii de mile iar oamenii se rugau la Dumnezeu mulţumindu-le pentru inundaţii.
Regele Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare s-a casatorit cu o fetita de 12 ani, regina Cleopatra. Ea nici pe departe nu era o Elizabeth Taylor folosind cosmetica si ţoale scumpe. Era o creatura cu sanii plaţi, slaba, care nu se evidenţia prin sexualitate, senzualitate. De ce oare regele s-a casatorit cu ea? Deoarece in ţinuturile ei erau cele mai bune pământuri pentru cereale. Toţi ştiau ca soluri mai bune pentru cereale nu se găseau nicăieri in afara de Egipt, iar armata gigantica in frunte cu Alexandru cel Mare aveau de gând sa cucerească lumea. Era nevoie de faina extraordinara calitativ pentru ca soldaţii sa poată parcurge 20 de ore, sa lupte 6 ore si sa castige. Daca ei ar fi folosit cereale din soluri sărace in minerale, ei n-ar fi rezistat nici măcar 20 de minute si ar fi strigat :”Mama, ia-mă acasă!” Ei ştiau ca Egiptul este cel mai bun loc unde se pot găsi culturi de cereale. Inundaţiile asigurau solul cu minerale extraordinare si toate culturile mondiale au dat lumii aceasta arta si tehnologii care provin din aceste locuri. Ei mânuiau cu un mare potenţial mental datorita faptului ca hrana pe care o cultivau era bogata in conţinutul mineralelor .
Acum o sa fac următorul lucru: am sa iau câteva minerale. Doar câteva, ca voi sa aveţi idee despre aceasta, dar ceea ce spun se refera la toate mineralele, fara excepţie. Haide sa luam cel mai răspândit mineral: CALCIUL. Deficitul de calciu este cauza a 147 de boli diferite. Uneori aceste boli sunt denumite după numele oamenilor. Exemplu: Bill Spolzi – se intampla atunci când o parte a fetei dvs. se strâmba. Aceasta nu-i paralizie. Este doar pareza nervului facial. Aceasta stare este cauzata de deficitul Calciului in organism.
OSTEOPOROZA este boala care ocupa locul 10 ca mortalitate la populaţia in vârsta, aceasta boala fiind foarte costisitoare. Operaţia pentru înlocuirea colului femural sau articulaţiei coxo-femurala costa 35.000 $ si daca este nevoie pentru ambele solduri, atunci costul ajunge la 70.000 $. Este bine daca aveţi asigurare si nu va costa nimic.
Margaret Pich din Redford care a decedat la vârsta de 115 ani, daca tineti minte, a murit din cauza complicaţiei care a apărut in urma căderii. Animalele, din cate ştiu eu, nu au osteoporoza. Exemplu: aveţi in cireada 100 de vaci si in acest an nu aveţi nici un vitelus ca sa acoperiţi toate cheltuielile curente. Va deranjează acest lucru deoarece trebuie sa platiti pentru repararea gardului s.a.m.d. Nu aveţi vitelus ca vânzându-l sa primiţi bani gheata pentru a va acoperi cheltuielile. Sunaţi veterinarul si-i spuneţi: ”Ce se întâmpla? N-ar fi cazul sa scap de aceste vaci?”. Vine veterinarul si cercetează vacile si va informează ca vacile nu sunt de vina. Ulterior controlează taurul si trage o concluzie: „Problema e clara, taurul are osteoporoza. Cu aceasta articulaţie coxofemurala ii este complicat sa „discute” cu vacile”. Dar ca sa preîntâmpinam aceasta boala periculoasa trebuie sa-i dam fiecărui vitelus născut calciu de 10 cenţi zilnic si el niciodată n-o sa aibă osteoporoza.
Pentru profilaxia PARADONTOZEI si INFLAMAREA GINGIILOR dentiştii paradontologi va sfătuiesc sa spalati dinţii după fiecare masa.
Ca veterinar prin mâinile mele treceau sute de mii de animale, şoareci, şobolani, iepuri, câini, oi, porci, cai, lei, tigri, ursi. Ei nu suferă de bolile gingiilor, ei nu folosesc pasta de dinţi. Au câteodată un miros neplăcut al respiraţiei dar gingiile erau sănătoase. Cauza faptului ca in zootehnie noi nu ne întâlnim cu bolile gingiilor este aceeaşi: nu au deficit de Calciu.
In continuare, problema ARTRITEI. Daca mai tineti minte, noi am vorbit deja despre cartilajul de găina si gelatina. Artrita este cauzata in proportie de 85% de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
Artrita, osteoartrita, lumbago, reumatismul obişnuit – toate sunt cauzate de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
In continuare - HIPERTENSIUNEA ARTERIALA. Primul lucru care ni se recomanda de medici este sa scădem conţinutul de sare din dieta noastră. Toţi ştiu acest lucru deoarece tot timpul ne baga in cap aşa ceva. Dar sa ne amintim de vite. Primul lucru pe care-l face fermierul este sa introducă in hrana animalelor o bucata de sare. Nici un fermier n-o sa fie asigurat economic daca n-o sa adauge o bucata de sare in hrana animalelor domestice. El o sa moara pur si simplu când o sa vadă conturile de la veterinar, o sa-si iasă din minţi. Iar noua ni se propune sa credem ca acea cantitate de sare pe care o primim in pâinea de grâu, in salata, ne e suficienta. Nici in asta sa nu credeţi.
Va amintiţi medicul care a trăit pana la 58 de ani, va spunea „sa nu mancati sare, sa nu consumaţi unt”, iar acei care au trăit pana la 120 de ani foloseau si sarea si untul. Incercati sa faceţi alegerea.
Eu am luat un grup de control de 5000 de oameni cu hipertensiune si am dublat utilizarea de calciu zilnic, iar după 6 saptamani am oprit experimentul deoarece la 85 % din acest grup tensiunea s-a normalizat doar prin dublarea Calciului.
Când aceşti pacienţi care se tratau la medic, veneau la control, medicul spunea: „O, la dvs. tensiunea arteriala e in limita normala. Ce aţi făcut?” „Eu am participat la un experiment: am primit calciu in doze duble”- ii răspundea pacientul.
Următoarea problema: CONVULSIILE, SPASMUL. Va treziţi la miezul nopţii si nu puteţi sa miscati piciorul. Noi toţi am trecut prin aşa ceva. De obicei este deficitul de calciu.
In continuare urmează SINDROMUL POSTMENSTRUAL, o stare fizico-emoţionala, pe care o numim esterioctomie. In Institutul San Diego din California s-a propus sa se dubleze raţia zilnica de calciu si 85 % din simptomele emoţionale si fizice au dispărut de parca nici n-au fost.
Si ultima: DURERI IN REGIUNEA LOMBARA - 85 % din americani suferă de dureri in regiunea lombara, netinand cont de faptul ca lucrează in fata computerului, încarcă maşinile sau conduc autocarele. Este o mare tragedie americana. De fapt durerea lombara este osteoporoza vertebrelor, neavand nici o importanta daca are vreo problema cu discurile coloanei. Daca discul nu are pe ce sa se tina, vertebra se micsoreaza, distrugându-se. Mai ales daca aveţi deficit de calciu si cupru.
Ultimul lucru despre care vreau sa va vorbesc este DIABETUL.
Aceasta problema e ştiuta de fiecare. Este a treia cauza a mortalitatii populaţiei in vârsta in SUA. Aceasta boala da complicaţii serioase - orbire, dereglarea activitatii renale, bolile cardiovasculare de diferite nivele, ceea ce la rândul sau este o cauza a mortalitatii intre americani. Daca suferiţi de diabet longevitatea vieţii in medie este mai mica decât la acei care care nu au diabet.
In anul 1957 noi am aflat in domeniul veterinar ca diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul mineralelor. Aceste date au fost publicate in revista oficiala de prezentare a stiintei in instituţiile naţionale de sănătate unde se spunea: ”Diabetul poate fi preîntâmpinat si tratat cu ajutorul cromului si vanadiului”. Doar Vanadiul, conform datelor Universitatii Vancouver ale Scolii medicinale British Columbian e in stare sa înlocuiască insulina la diabeticii in vârsta. Sigur ca ele nu pot sa înlocuiască deodată insulina. Pentru mulţi oameni, procesul tine 4-6 luni, adică este un proces in etape, in timpul căruia trebuie administrata o cantitate de Crom si Vanadiu adecvata.
Eu personal am văzut cum lucrează acest proces asupra a sute si sute de pacienţi.
Ar fi perfect daca as reuşi sa va conving sa primiţi aceste minerale singuri si sa nu va bazaţi pe faptul ca ele vor intra in organism prin produsele alimentare, cu atât mai mult sa depindeţi de ceea ce este scris pe cutie, pachet sau recipient.
Exista 3 tipuri de minerale pe care ar trebui sa le cunoasteti:
1. MINERALE METALICE – sunt acele minerale care sunt prelucrate din categoria pietrelor. Ele se asimilează doar 8-12 %, iar când ajungeţi la vârsta de 25 – 40 de ani, asimilarea lor scade pana la 3-5 %. Este foarte rău daca voi primiţi ceva de genul calciu lactic in pastile, cate 1000 mg. Mulţi oameni folosind cate 2 tablete/zi vin la mine si îmi spun : „Doctore, eu am consumat mult calciu. Eu am auzit la emisiunea de la radio despre artrite si am consumat cate 2000 mg calciu zilnic, dar nu m-a ajutat cu nimic, chiar s-a complicat boala” Atunci il întreb: „Specificati-mi ce fel de calciu ati primit?” Imi răspunde: ”Gluconolactat de calciu sau calciu gluconic” Tocmai aici este greşeala deoarece doar 250 mg din acest calciu este calciu metalic, iar celelalte 750 mg sunt lactoza si zahar lactic. Si daca luam in considerare ca organismul dvs. asimilează doar 10 % din aceasta cantitate, deci 10 % din 250 mg inseamna 25 mg, iar daca ingeraţi 2 tablete voi primiţi nu 2000 mg ci 50 mg. Rezulta ca pentru a primi cantitatea necesara de calciu trebuie sa consumaţi 90 de tablete zilnic, cate 30 de tablete la fiecare masa. Si nu uitaţi si de celelalte 59 de minerale.
2. In anii 60 in gospodăriile producătorilor alimentari au început sa se folosească MINERALE CHELATIZATE. Aceste minerale sunt minerale metalice chelatizate cu aminoacizi, proteine sau enzime, care înglobează atomul metalic. Acest tip de minerale chelatizate au o putere mai mare de absorbţie, pana la 40 %. Acum, din aceasta cauza, producătorii alimentari s-au aruncat la aceasta idee.
3. A treia forma de minerale, sunt MINERALE COLOIDALE. Ele au cea mai înalta asimilare. Cred ca observaţi ca absorbţia ne interesează cel mai mult. Mineralele coloidale se asimilează in proporţie de 98 %, ceea ce depaseste de 2,5 ori asimilarea mineralelor chelatizate si de 10 ori mai mult decât cele metalice. Mineralele coloidale se găsesc numai in stare lichida si in particule foarte mici, de 7000 de ori mai mici decât globulele roşii (eritrocitele). Fiecare particula de mineral e încărcata cu sarcina negativa, iar invelisul pereţilor intestinului e încărcat pozitiv, formându-se astfel un câmp electromagnetic care concentrează aceste minerale in jurul pereţilor intestinului. Toate împreuna dau acel procent de 98 % de asimilare.
Plantele joaca un rol foarte interesant in formarea mineralelor coloidale. Ele transforma in ţesuturile lor mineralele metalice in minerale coloidale. Folosind aceste plante, noi aducem aceste minerale in organismul nostru si le folosim (asimilam). Dar aşa cum in sol nu sunt minerale metalice, plantele noastre, roadele noastre nu au in conţinutul lor o cantitate suficienta de minerale.
Toţi longevivii care au trait 120 –140 de ani au multe lucruri in comun intre ei. Ei toti trăiesc la altitudine de 8000 – 14.000 founds deasupra nivelului apei. Ei au anual doar doua dimineţi de precipitaţii si practic nu ploua, nu ninge de loc. Sunt regiuni foarte uscate. Cum fac ei rost de apa potabila si pentru irigatii? De la zăpezile din munţi care se topesc. Apa care curge de sub aceşti gheţari nu e la fel de curata si transparenta ca o apa arteziana. Daca umplem un pahar si ne uitam la la ea aceasta are o culoare alb-gălbuie sau alb albăstruie. Ea conţine de la 60 pana la 72 de minerale.
Raul Titi-Kaka este supranumit „laptele gheţarilor”. Locuitorii folosesc aceasta apa numai ca apa potabila, primind 8-12 % din capacitatea de asimilare a mineralelor. Dar ceea ce este mai important este faptul ca ei iriga solul cu aceasta apa an de an, recolta după recolta, generaţie după generaţie si nu au diabet, boli cardiovasculare, hipertensiune, artrita, osteoporoza, cancer, cataracta, glaucom, copii nou nascuti cu malformaţii, nu au închisori, nu au narcomani, nu au impozite, nu au medici si ei trăiesc 120-140 de ani fara boli. Ce credeţi despre importanta acestor minerale?
DE FIECARE DATA CAND INTR-O ZI NU PRIMITI ACESTE MINERALE VOI VA SCURTATI VIATA CU CATEVA ORE SI CHIAR CU CATEVA ZILE !!!!!!
duminică, 23 decembrie 2007
SMILE WITH ME 18
Hotărâre de Guvern Nr. 012345/2006
Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionări în raport cu populaţia activă, începând cu data de 01.01.2007, pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului .
Dacă nu se constată nici o modificare substanţială în Raportul pensionări-populaţie activă, începând cu 01.01.2008, prezenta hotărâre devine obligatorie.
Interviu.
Un tip merge la Minister să caute de lucru.
Cel care îi ia interviul îl întreabă:
- Ai făcut armata ?
- Da, răspunde omul. Am fost în Afganistan timp de 2 ani.
- Bun, aceasta îţi va aduce nişte puncte suplimentare, zice angajatorul.
- Ai fost rănit sau ceva de genul acesta ?
- Da, zice omul, o grenadă a căzut lângă mine şi mi-a smuls testiculele
- Foarte bine, zice angajatorul. Eşti angajat. Vino mâine dimineaţă pe la 10. Omul întreabă surprins:
- Dar dacă programul este de la 8 la 16, de ce trebuie să vin eu de la 10 ?
- Pai, zice angajatorul, aceasta e o slujbă la Minister. Primele două ore stăm degeaba şi ne scărpinăm la .... N-are rost să vii şi tu pentru asta...
Capricii
Dacă o pocneşti, se cheamă maltratarea soţiei.
Dacă te pocneşte ea, e autoapărare.
Dacă iei o decizie fără s-o întrebi eşti nesimţit.
Dacă ea ia o decizie fără să te consulte, e femeie emancipată.
Dacă îi ceri să facă ceva ce nu-i place, e dominare masculină.
Dacă te roagă ea, îţi face o favoare.
Dacă apreciezi formele unei femei şi lenjeria sumară eşti pervers. Dacă nu, eşti homo.
Dacă-i oferi flori, urmăreşti ceva. Daca nu urmăreşti, eşti fraier.
Dacă eşti mândru de realizările tale, eşti plin de tine. Dacă nu, eşti lipsit de ambiţie.
Dacă o doare capul, e obosită. Daca te doare pe tine, n-o mai iubeşti.
Daca vrei să faci dragoste prea des, eşti obsedat. Dacă nu, ai pe altcineva.
De aceea bărbaţii mor mai repede decât femeile...
La doctor
Un negru se duce la doctor în Africa de Sud.
Se plânge de dureri în gat.
Doctorul îl pune să se dezbrace complet după care îl pune să meargă în patru labe şi să stea câte puţin în fiecare colţ al cabinetului.
Negrul, cam uimit, se execută, după care îl întreabă pe doctor ce legătură are treaba asta cu durerile lui de gât.
La care doctorul răspunde:
- Nu, n-are nici o legătură, dar mi-am cumpărat o masă neagră pentru cabinet şi mă gândeam unde să o pun....
Reclama Connex
Viitorul sună bine. Păcat că nu răspunde nimeni.
Oglinda
Un nebun se uită în oglindă şi începe să râdă.
Oglinda:
- De ce râzi?
Nebunul:
- De faţa ta.
Tatăl chel
O fetiţă întreabă pe mama sa:
- Mamă, de ce tata e aşa de chel?
- Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul.
- Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
- Mănâncă şi taci!
Soţul, visând, îi spune soţiei:
- Aş dori să merg undeva unde n-am fost niciodată şi să fac ceva ce n-am făcut niciodată...
- Foarte bine! Mergi la bucătărie şi spală vasele!
Soţia îl întreabă pe soţ:
- Scumpule, dacă m-aş îneca în apă, ce ai face?
- Aş alerga în satul vecin după ajutor.
- Dar satul vecin e aşa de departe!
- Scumpo, pentru tine aş alerga chiar mai departe!
Pe o alee între blocuri, într-un cartier, o doamnă strigă:
- Madam Popescu!
La un geam îşi face apariţia o doamnă.
- Da, dragă, ce vrei?
- Madam Popescu, soţul meu este cumva la dumneata ?
- Nu, dragă !
- Madam Ionescu, strigă atunci tipa.
Îşi face apariţia o altă doamnă.
- Ce-i dragă?
- Soţul meu este cumva la dumneata?
- Nu, dragă ! Dar ce s-a întâmplat?
- Păi, ne-am certat un pic şi a plecat furios. Am fugit după el şi când l-am întrebat unde se duce, a răspuns:
- La curve!
Datorită creşterii alarmante a numărului de pensionări în raport cu populaţia activă, începând cu data de 01.01.2007, pensionarii vor avea voie să treacă pe culoarea roşie a semaforului .
Dacă nu se constată nici o modificare substanţială în Raportul pensionări-populaţie activă, începând cu 01.01.2008, prezenta hotărâre devine obligatorie.
Interviu.
Un tip merge la Minister să caute de lucru.
Cel care îi ia interviul îl întreabă:
- Ai făcut armata ?
- Da, răspunde omul. Am fost în Afganistan timp de 2 ani.
- Bun, aceasta îţi va aduce nişte puncte suplimentare, zice angajatorul.
- Ai fost rănit sau ceva de genul acesta ?
- Da, zice omul, o grenadă a căzut lângă mine şi mi-a smuls testiculele
- Foarte bine, zice angajatorul. Eşti angajat. Vino mâine dimineaţă pe la 10. Omul întreabă surprins:
- Dar dacă programul este de la 8 la 16, de ce trebuie să vin eu de la 10 ?
- Pai, zice angajatorul, aceasta e o slujbă la Minister. Primele două ore stăm degeaba şi ne scărpinăm la .... N-are rost să vii şi tu pentru asta...
Capricii
Dacă o pocneşti, se cheamă maltratarea soţiei.
Dacă te pocneşte ea, e autoapărare.
Dacă iei o decizie fără s-o întrebi eşti nesimţit.
Dacă ea ia o decizie fără să te consulte, e femeie emancipată.
Dacă îi ceri să facă ceva ce nu-i place, e dominare masculină.
Dacă te roagă ea, îţi face o favoare.
Dacă apreciezi formele unei femei şi lenjeria sumară eşti pervers. Dacă nu, eşti homo.
Dacă-i oferi flori, urmăreşti ceva. Daca nu urmăreşti, eşti fraier.
Dacă eşti mândru de realizările tale, eşti plin de tine. Dacă nu, eşti lipsit de ambiţie.
Dacă o doare capul, e obosită. Daca te doare pe tine, n-o mai iubeşti.
Daca vrei să faci dragoste prea des, eşti obsedat. Dacă nu, ai pe altcineva.
De aceea bărbaţii mor mai repede decât femeile...
La doctor
Un negru se duce la doctor în Africa de Sud.
Se plânge de dureri în gat.
Doctorul îl pune să se dezbrace complet după care îl pune să meargă în patru labe şi să stea câte puţin în fiecare colţ al cabinetului.
Negrul, cam uimit, se execută, după care îl întreabă pe doctor ce legătură are treaba asta cu durerile lui de gât.
La care doctorul răspunde:
- Nu, n-are nici o legătură, dar mi-am cumpărat o masă neagră pentru cabinet şi mă gândeam unde să o pun....
Reclama Connex
Viitorul sună bine. Păcat că nu răspunde nimeni.
Oglinda
Un nebun se uită în oglindă şi începe să râdă.
Oglinda:
- De ce râzi?
Nebunul:
- De faţa ta.
Tatăl chel
O fetiţă întreabă pe mama sa:
- Mamă, de ce tata e aşa de chel?
- Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul.
- Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
- Mănâncă şi taci!
Soţul, visând, îi spune soţiei:
- Aş dori să merg undeva unde n-am fost niciodată şi să fac ceva ce n-am făcut niciodată...
- Foarte bine! Mergi la bucătărie şi spală vasele!
Soţia îl întreabă pe soţ:
- Scumpule, dacă m-aş îneca în apă, ce ai face?
- Aş alerga în satul vecin după ajutor.
- Dar satul vecin e aşa de departe!
- Scumpo, pentru tine aş alerga chiar mai departe!
Pe o alee între blocuri, într-un cartier, o doamnă strigă:
- Madam Popescu!
La un geam îşi face apariţia o doamnă.
- Da, dragă, ce vrei?
- Madam Popescu, soţul meu este cumva la dumneata ?
- Nu, dragă !
- Madam Ionescu, strigă atunci tipa.
Îşi face apariţia o altă doamnă.
- Ce-i dragă?
- Soţul meu este cumva la dumneata?
- Nu, dragă ! Dar ce s-a întâmplat?
- Păi, ne-am certat un pic şi a plecat furios. Am fugit după el şi când l-am întrebat unde se duce, a răspuns:
- La curve!
MAGIC NUMBERS 18
În cutia cu bomboane (având toate aceeaşi formă, mărime şi înveliş) au mai rămas 3 bomboane cu alune, 4 cu cocos şi 5 cu mentă. Câte bomboane trebuie să mănânc - ca în mod neîndoios - să găsesc una cu mentă?
SOLUŢIA PROBLEMEI
Daca aveţi "noroc", mâncaţi cele 3 bomboane cu alune, cele 4 cu cocos şi a opta este sigur cu mentă!
SOLUŢIA PROBLEMEI
Daca aveţi "noroc", mâncaţi cele 3 bomboane cu alune, cele 4 cu cocos şi a opta este sigur cu mentă!
Oameni care au invins boala - Fabian
SUFLET URIAS.
Articol din cotidianul Jurnalul National
Fabian a fost operat acum doi ani de cancer la rinichi. Urmele cumplitei boli se mai vad si acum in taietura de pe burtica si in tratamentul pe care-l are de urmat si care-i face parul sa cada. In prag de Sarbatori, pustiul de 4 ani care nu are jucarii si nici prieteni spune ca-si doreste de la Mos sanatate. Si un camin linistit. Sa-l ajutam pe Mos Craciun sa-i aduca macar un zambet in dar!
“Draga Mosule,
stiu ca ar trebui sa-ti scriu cateva randuri in care sa-ti cer ceva. Eu vreau doar sa-ti multumesc pentru ca traiesc si sa-ti spun povestea mea. Era o zi ca oricare alta, abia implinisem doi anisori. Primisem o jucarie de la bunica, fiinta cea mai draga careia eu ii spun “mama”, dar nu mai aveam puterea sa ma bucur de ea: imi venea sa vomit, aveam fruntea fierbinte si tremuram din cand in cand. Nici sa mananc nu mai puteam. “Mama” m-a luat in brate, m-a imbracat cu hainele bune si m-a dus la spital la Ploiesti. Am stat o vreme acolo, am facut injectii, analize ca nenea doctorul sa descopere ce boala am. Era vineri si “mama” nu reusea sa afle de la tanti asistenta ce am: ba zicea ca am pietre la rinichi, ba o infectie. Luni, cand a venit nenea doctorul, i-a spus “mamei” ca am o boala cu nume complicat - “nefroblastom stang” si, cand aceasta l-a privit mirata, doctorul a adaugat, ca sa inteleaga -”cancer”. “Mami” a plans mult-mult, aproape la fel de tare ca atunci cand tatal meu bun nu a vrut sa ma recunoasca drept copilul lui si cand bunicul se imbata si vorbeste urat, izgonindu-ne de acasa. Chiar dupa ce a aflat ca am cancer, bunicul i-a zis „mamei” sa se duca unde o vedea cu ochii cu bolesnita din casa lui. Bunica a mai plans asa tare cand mama mea cea adevarata, careia eu ii zic pe nume, Elena, si care e fata ei, a furat banii din casa si a fugit in Spania in primavara acestui an. Pentru ca nu a avut bani, „mami” sta acum mereu cu frica in san ca n-a apucat sa faca actele pe casa in care locuim acum, in Darvari. Caci cheltuind atatea pentru a ma salva de boala, nu ne mai permiteam sa stam la oras, la bloc.
In zilele care au urmat, am inteles de ce plangea “mama”: eu ma simteam din ce in ce mai rau, aveam nevoie de medicamente scumpe, de mancare buna. Am plecat curand la Bucuresti ca sa ma opereze un nene foarte priceput de la spitalul de copii “Grigore Alexandrescu” caruia “mama” ii multumeste de fiecare data cand vorbeste de boala mea. Tare rau mi-a fost in vremea aceea: ma manca si pielea tare si-mi aparusera o multime de bubite pe fata, pe maini, peste tot. “Mama” mi-a zis ca se cheama “rujeola” ceea ce am. Ma durea tare si burtica, mai ales ca nu mai reuseam sa fac pipi aproape deloc. Dupa operatie am vazut-o pe „mami” zambind pentru prima oara dupa multe luni cand nenea doctorul i-a spus:”Am scos tumoarea, o sa fie bine”. La cat lupta pentru mine, nici n-avea cum sa fie altfel. De atunci trebuie sa fac timp de trei ani citostatice ca nu cumva raul acela mare sa se intoarca. De la unele mi-a cazut parul, dar stiu ca trebuie sa fac asta pentru ca sa fiu sanatos. Desi sunt mare acum, mami nu m-a dat la gradinita pentru ca inca sunt sensibil si nu trebuie sa ma mai imbolnavesc. Nu de alta, dar nu mai vreau o taietura asa urata pe burtica.
Mami a inceput de la o vreme sa ma intrebe ce-mi doresc de Mos Craciun, dar eu o sa-ti spun, Mosule, numai tie, la ureche, caci nu vreau sa o necajesc si sa o pun sa cheltuiasca din cei aproape 3 milioane jumatate cu care ma creste lunar. Jucarii nu prea am, dar incerc sa-mi gasesc de joaca prin casa sau o pun pe mami sa se ascunda si eu o caut. Mama face mereu curat in casuta noastra de chirpici in care trebuie sa facem economie si la lemne, astfel ca uneori e tare frig. Si, cand mai vine si bunicul peste noi, ma sperii tare-tare si imi vine sa-ti cer, Mosule, numai liniste. Si sanatate pentru mine si mami, caci fara ea, eu nu as mai fi”.
MICUTUL LUPTATOR. “Jurnalul National” l-a vizitat pe Fabian cu cateva zile inainte de Craciun. Pustiul ne-a privit curios o vreme, apoi, la vederea jucariilor, si-a dezlegat limba. Fabian vorbeste ca un om mare. “De Craciun vreau sanatate de la Dumnezeu si sa plecam din aceasta casa”, spune cu seriozitate. Bunica lui, Geta Constantin, si-a facut din cresterea si salvarea nepotelului - telul vietii: tratamente, alimentatie sanatoasa, controale periodice, le respecta cu sfintenie pentru ca puiul de om sa se faca mare si voinic. In casuta umila de la intrarea in satul Darvari, cu incaperile stralucind de curatenie, singura bucurie e baietelul cu ochii vii, zambitor tot timpul. “Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas”, Spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta. Apoi soarele-i rasare in priviri cand il vede pe Fabian apasand pe butoanele unei jucarii abia primite si razand cu foc. Darnic din fire, Fabian vrea sa imparta ciocolata lui cu toti oamenii mari si, de bucurie ca are oaspeti, ne pune muzica populara la televizor, preferata lui. “M-am luptat pentru acest copil de cand s-a nascut. Acum am fost la Protectia Copilului sa le spun sa-mi dea drepturile asupra nepotului meu, dar mi-au spus ca fara semnatura mamei, oricum ar fi mama asta, n-am nicio sansa. Si nu e drept. Daca eu, Doamne fereste n-o sa mai fiu, o sa fie al nimanui, fara niciun drept”, se plange “mama”. Fabian devine serios si imbratiseaza strans-strans omul caruia ii pasa cel mai mult pe lume de el.
Articol din cotidianul Jurnalul National
Fabian a fost operat acum doi ani de cancer la rinichi. Urmele cumplitei boli se mai vad si acum in taietura de pe burtica si in tratamentul pe care-l are de urmat si care-i face parul sa cada. In prag de Sarbatori, pustiul de 4 ani care nu are jucarii si nici prieteni spune ca-si doreste de la Mos sanatate. Si un camin linistit. Sa-l ajutam pe Mos Craciun sa-i aduca macar un zambet in dar!
“Draga Mosule,
stiu ca ar trebui sa-ti scriu cateva randuri in care sa-ti cer ceva. Eu vreau doar sa-ti multumesc pentru ca traiesc si sa-ti spun povestea mea. Era o zi ca oricare alta, abia implinisem doi anisori. Primisem o jucarie de la bunica, fiinta cea mai draga careia eu ii spun “mama”, dar nu mai aveam puterea sa ma bucur de ea: imi venea sa vomit, aveam fruntea fierbinte si tremuram din cand in cand. Nici sa mananc nu mai puteam. “Mama” m-a luat in brate, m-a imbracat cu hainele bune si m-a dus la spital la Ploiesti. Am stat o vreme acolo, am facut injectii, analize ca nenea doctorul sa descopere ce boala am. Era vineri si “mama” nu reusea sa afle de la tanti asistenta ce am: ba zicea ca am pietre la rinichi, ba o infectie. Luni, cand a venit nenea doctorul, i-a spus “mamei” ca am o boala cu nume complicat - “nefroblastom stang” si, cand aceasta l-a privit mirata, doctorul a adaugat, ca sa inteleaga -”cancer”. “Mami” a plans mult-mult, aproape la fel de tare ca atunci cand tatal meu bun nu a vrut sa ma recunoasca drept copilul lui si cand bunicul se imbata si vorbeste urat, izgonindu-ne de acasa. Chiar dupa ce a aflat ca am cancer, bunicul i-a zis „mamei” sa se duca unde o vedea cu ochii cu bolesnita din casa lui. Bunica a mai plans asa tare cand mama mea cea adevarata, careia eu ii zic pe nume, Elena, si care e fata ei, a furat banii din casa si a fugit in Spania in primavara acestui an. Pentru ca nu a avut bani, „mami” sta acum mereu cu frica in san ca n-a apucat sa faca actele pe casa in care locuim acum, in Darvari. Caci cheltuind atatea pentru a ma salva de boala, nu ne mai permiteam sa stam la oras, la bloc.
In zilele care au urmat, am inteles de ce plangea “mama”: eu ma simteam din ce in ce mai rau, aveam nevoie de medicamente scumpe, de mancare buna. Am plecat curand la Bucuresti ca sa ma opereze un nene foarte priceput de la spitalul de copii “Grigore Alexandrescu” caruia “mama” ii multumeste de fiecare data cand vorbeste de boala mea. Tare rau mi-a fost in vremea aceea: ma manca si pielea tare si-mi aparusera o multime de bubite pe fata, pe maini, peste tot. “Mama” mi-a zis ca se cheama “rujeola” ceea ce am. Ma durea tare si burtica, mai ales ca nu mai reuseam sa fac pipi aproape deloc. Dupa operatie am vazut-o pe „mami” zambind pentru prima oara dupa multe luni cand nenea doctorul i-a spus:”Am scos tumoarea, o sa fie bine”. La cat lupta pentru mine, nici n-avea cum sa fie altfel. De atunci trebuie sa fac timp de trei ani citostatice ca nu cumva raul acela mare sa se intoarca. De la unele mi-a cazut parul, dar stiu ca trebuie sa fac asta pentru ca sa fiu sanatos. Desi sunt mare acum, mami nu m-a dat la gradinita pentru ca inca sunt sensibil si nu trebuie sa ma mai imbolnavesc. Nu de alta, dar nu mai vreau o taietura asa urata pe burtica.
Mami a inceput de la o vreme sa ma intrebe ce-mi doresc de Mos Craciun, dar eu o sa-ti spun, Mosule, numai tie, la ureche, caci nu vreau sa o necajesc si sa o pun sa cheltuiasca din cei aproape 3 milioane jumatate cu care ma creste lunar. Jucarii nu prea am, dar incerc sa-mi gasesc de joaca prin casa sau o pun pe mami sa se ascunda si eu o caut. Mama face mereu curat in casuta noastra de chirpici in care trebuie sa facem economie si la lemne, astfel ca uneori e tare frig. Si, cand mai vine si bunicul peste noi, ma sperii tare-tare si imi vine sa-ti cer, Mosule, numai liniste. Si sanatate pentru mine si mami, caci fara ea, eu nu as mai fi”.
MICUTUL LUPTATOR. “Jurnalul National” l-a vizitat pe Fabian cu cateva zile inainte de Craciun. Pustiul ne-a privit curios o vreme, apoi, la vederea jucariilor, si-a dezlegat limba. Fabian vorbeste ca un om mare. “De Craciun vreau sanatate de la Dumnezeu si sa plecam din aceasta casa”, spune cu seriozitate. Bunica lui, Geta Constantin, si-a facut din cresterea si salvarea nepotelului - telul vietii: tratamente, alimentatie sanatoasa, controale periodice, le respecta cu sfintenie pentru ca puiul de om sa se faca mare si voinic. In casuta umila de la intrarea in satul Darvari, cu incaperile stralucind de curatenie, singura bucurie e baietelul cu ochii vii, zambitor tot timpul. “Traim din banii lui de alocatie si ce ia pentru boala. Ne e greu, pentru ca sotul meu care lucreaza nu-mi da bani si imi zice mereu sa-l iau si sa plec, dar n-am unde sa ma duc. As avea nevoie de un loc linistit pentru el pentru ca fara el viata mea nu mai are rost. Nimeni nu a vrut acest copil, nici tatal lui, nici mama lui, nici bunicul, eu sunt tot ce i-a ramas”, Spune inlacrimata femeia cu trasaturi asprite de suferinta. Apoi soarele-i rasare in priviri cand il vede pe Fabian apasand pe butoanele unei jucarii abia primite si razand cu foc. Darnic din fire, Fabian vrea sa imparta ciocolata lui cu toti oamenii mari si, de bucurie ca are oaspeti, ne pune muzica populara la televizor, preferata lui. “M-am luptat pentru acest copil de cand s-a nascut. Acum am fost la Protectia Copilului sa le spun sa-mi dea drepturile asupra nepotului meu, dar mi-au spus ca fara semnatura mamei, oricum ar fi mama asta, n-am nicio sansa. Si nu e drept. Daca eu, Doamne fereste n-o sa mai fiu, o sa fie al nimanui, fara niciun drept”, se plange “mama”. Fabian devine serios si imbratiseaza strans-strans omul caruia ii pasa cel mai mult pe lume de el.
sâmbătă, 22 decembrie 2007
SMILE WITH ME 17
Dragii mei compatrioţi români, eu nu mai emigrez din România.
Vărul meu Nelu, femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT în România ) a găsit ştergând folderele de praf un studiu care mă pune pe gânduri.
Din surse secrete NASA naţia română a fost aleasă pentru a coloniza planeta Marte.
Din toate naţiile studiate au fost aleşi românii pentru că întru-n viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine.
S-au luat în calcul următoarele :
Romanii rezistă fără apă cel mai mult.
Nu au nevoie să facă duş cu săptămânile.
Nu folosesc săpun, şampon ori pastă de dinţi.
Nu au nevoie de spaţiu verde. Dacă acesta există îl distrug.
Habitatul va fi construit gen scară de bloc cu două bănci la intrare.
Romanii nu au depresii sau daca au le rezolva cu băutură.
Pot să bea de la antigelul staţiei orbitale până la spirtul şi frecţia din sala de prim ajutor.
Pentru divertisment le ajunge un joc numit table.
Nu au nevoie de gym sau piscină.
În caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins uşor să-şi arunce copiii la ghena de gunoi. Dacă decizia s-a considerat greşită copiii pot fi recuperaţi după trei zile. Culmea trăiesc.
Românii pot fi manipulaţi şi conduşi foarte uşor.
Toate proviziile se vor elibera pe bază de cartelă.
Toate legile habitatului vor fi făcute pentru a fi încălcate.
Cheltuielile cu paza şi securitatea habitatului vor fi minime. Românii sunt genetic turnători şi pârâcioşi.
Când nu au ce să toarne încep să scrie jurnale : Jurnalul Naţional, Jurnalul de la Păltiniş etc.
Se vor promova manageri nulităţile fără studii iar oamenii capabili vor fi marginalizaţi pentru că aceştia atunci pot crea cel mai bine.
Românii se hrănesc cu 80% pâine, 5% seminţe de floarea soarelui, iar restul surogate. Singurul animal însoţitor va fi câinele comunitar.
Viaţa românilor este foarte simplă.
Bârfa sau zvonurile sunt raţiunea lor de a trăi. În acest scop vor fi introduse în habitat aşa-numitele panarame care vor trăi cu nulităţile manageri şi vor fi invidiate şi bârfite de nevestele grase şi oxigenate ale capabililor cu studii.
Habitatul va fi aprovizionat în cantităţi suplimentare cu prize, becuri, clanţe, capace de WC şi robinete. Românii fură aceste obiecte. Încă nu se ştie de ce.
Obiectele furate se pot găsi în apartamentele lor în vitrina din sufragerie. Se presupune că sunt furate în special de capabilii cu studii şi aduse acasă ca un trofeu. În acest caz nevestele grase şi oxigenate au orgasme multiple exclamând: "Costel este şi deştept şi descurcăreţ!".
Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush şi Traian Băsescu mor şi ajung în Iad.
La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau să sun în Anglia să văd ce face toată lumea acolo.
Sună regina, vorbeşte cam 5 minute şi apoi întreabă pe Diavol:
- Cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 5 milioane $
Scoate regina un cec cu 5 milioane $ şi se duce la locul ei...
După câteva momente, Bush, foarte gelos, ţipă:
- E rândul meu! Vreau să sun şi eu să văd ce se întâmplă în Statele Unite, ce face toată lumea acolo!
Sună Bush, vorbeşte cam 10 minute, după care către Diavol:
- Cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 10 milioane $
Bush, cu o privire tăioasă, scoate un cec cu 10 milioane de $ şi se duce la locul lui...
Văzând acestea, Basescu, şi mai gelos, începe să ţipe:
- Vreau să sun în România, să văd ce face toată lumea acolo! Vreau să vorbesc cu miniştrii, cu deputaţii, vreau să vorbesc cu toată lumea!
Sună Băsescu în România, stă la telefon vreo 2 ore, vorbeşte cu toate neamurile, cu toţi prietenii, cu toţi deputaţii şi miniştrii... După ce termină de vorbit, se pregăteşte să-i plătească Diavolului:
- Scuze, am stat cam mult... Cât îţi datorez?
- Un dolar...
- Poftim?!?!? Doar un amărât de dolar??
- Păi, da... Că dacă suni dintr-un Iad în alt Iad, e convorbire locală...
Vărul meu Nelu, femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT în România ) a găsit ştergând folderele de praf un studiu care mă pune pe gânduri.
Din surse secrete NASA naţia română a fost aleasă pentru a coloniza planeta Marte.
Din toate naţiile studiate au fost aleşi românii pentru că întru-n viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine.
S-au luat în calcul următoarele :
Romanii rezistă fără apă cel mai mult.
Nu au nevoie să facă duş cu săptămânile.
Nu folosesc săpun, şampon ori pastă de dinţi.
Nu au nevoie de spaţiu verde. Dacă acesta există îl distrug.
Habitatul va fi construit gen scară de bloc cu două bănci la intrare.
Romanii nu au depresii sau daca au le rezolva cu băutură.
Pot să bea de la antigelul staţiei orbitale până la spirtul şi frecţia din sala de prim ajutor.
Pentru divertisment le ajunge un joc numit table.
Nu au nevoie de gym sau piscină.
În caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins uşor să-şi arunce copiii la ghena de gunoi. Dacă decizia s-a considerat greşită copiii pot fi recuperaţi după trei zile. Culmea trăiesc.
Românii pot fi manipulaţi şi conduşi foarte uşor.
Toate proviziile se vor elibera pe bază de cartelă.
Toate legile habitatului vor fi făcute pentru a fi încălcate.
Cheltuielile cu paza şi securitatea habitatului vor fi minime. Românii sunt genetic turnători şi pârâcioşi.
Când nu au ce să toarne încep să scrie jurnale : Jurnalul Naţional, Jurnalul de la Păltiniş etc.
Se vor promova manageri nulităţile fără studii iar oamenii capabili vor fi marginalizaţi pentru că aceştia atunci pot crea cel mai bine.
Românii se hrănesc cu 80% pâine, 5% seminţe de floarea soarelui, iar restul surogate. Singurul animal însoţitor va fi câinele comunitar.
Viaţa românilor este foarte simplă.
Bârfa sau zvonurile sunt raţiunea lor de a trăi. În acest scop vor fi introduse în habitat aşa-numitele panarame care vor trăi cu nulităţile manageri şi vor fi invidiate şi bârfite de nevestele grase şi oxigenate ale capabililor cu studii.
Habitatul va fi aprovizionat în cantităţi suplimentare cu prize, becuri, clanţe, capace de WC şi robinete. Românii fură aceste obiecte. Încă nu se ştie de ce.
Obiectele furate se pot găsi în apartamentele lor în vitrina din sufragerie. Se presupune că sunt furate în special de capabilii cu studii şi aduse acasă ca un trofeu. În acest caz nevestele grase şi oxigenate au orgasme multiple exclamând: "Costel este şi deştept şi descurcăreţ!".
Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush şi Traian Băsescu mor şi ajung în Iad.
La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau să sun în Anglia să văd ce face toată lumea acolo.
Sună regina, vorbeşte cam 5 minute şi apoi întreabă pe Diavol:
- Cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 5 milioane $
Scoate regina un cec cu 5 milioane $ şi se duce la locul ei...
După câteva momente, Bush, foarte gelos, ţipă:
- E rândul meu! Vreau să sun şi eu să văd ce se întâmplă în Statele Unite, ce face toată lumea acolo!
Sună Bush, vorbeşte cam 10 minute, după care către Diavol:
- Cât îţi datorez pentru convorbirea asta?
- 10 milioane $
Bush, cu o privire tăioasă, scoate un cec cu 10 milioane de $ şi se duce la locul lui...
Văzând acestea, Basescu, şi mai gelos, începe să ţipe:
- Vreau să sun în România, să văd ce face toată lumea acolo! Vreau să vorbesc cu miniştrii, cu deputaţii, vreau să vorbesc cu toată lumea!
Sună Băsescu în România, stă la telefon vreo 2 ore, vorbeşte cu toate neamurile, cu toţi prietenii, cu toţi deputaţii şi miniştrii... După ce termină de vorbit, se pregăteşte să-i plătească Diavolului:
- Scuze, am stat cam mult... Cât îţi datorez?
- Un dolar...
- Poftim?!?!? Doar un amărât de dolar??
- Păi, da... Că dacă suni dintr-un Iad în alt Iad, e convorbire locală...
MAGIC NUMBERS 17
10 cuvinte - de câte 9 litere fiecare - au fost "sparte" în bucăţi de câte 3
litere. Aceste bucăţi au fost amestecate şi puse în tabelul de mai jos.
tăm nti ret rma imp căs
ele par usc rie aut era
ind ţie ono ant lam cto
amb săp ăto fro afi mie
ent ort rat ada isc ână
Fiecare grup de 3 litere este folosit o dată şi numai o dată.
Reconstituiţi cele 10 cuvinte.
SOLUŢIA PROBLEMEI
afi-rma-ţie
amb-usc-ada
aut-ono-mie
căs-ăto-rie
ele-cto-rat
fro-nti-era
imp-ort-ant
ind-isc-ret
par-lam-ent
săp-tăm-ână
litere. Aceste bucăţi au fost amestecate şi puse în tabelul de mai jos.
tăm nti ret rma imp căs
ele par usc rie aut era
ind ţie ono ant lam cto
amb săp ăto fro afi mie
ent ort rat ada isc ână
Fiecare grup de 3 litere este folosit o dată şi numai o dată.
Reconstituiţi cele 10 cuvinte.
SOLUŢIA PROBLEMEI
afi-rma-ţie
amb-usc-ada
aut-ono-mie
căs-ăto-rie
ele-cto-rat
fro-nti-era
imp-ort-ant
ind-isc-ret
par-lam-ent
săp-tăm-ână
Oameni care au invins boala - Enache Luminita
Extras de pe site-ul Fundatia Umanitara "SANATATE PRIN GANDIRE SI ALIMENTATIE" - in memoriam Ing. Valeriu POPA
Adresa: Strada N. Balcescu nr. 76 A, Valenii de Munte, judetul Prahova Cod 106400
Telefon / Fax: 0244/283279
Mobil: 0722724012
E-mail: contact@sanatate-naturista.ro
Enache Luminita, medic, Buzau. Nascuta la data de 24 septembrie 1953 Diagnostic - adenocarcinom de corp uterin
Nu stiu daca m-am vindecat si nici nu ma intereseaza. Stiu insa ca sunt un om fericit!
In urma cu aproximativ 7 ani, in plina stare de sanatate (?!) au aparut primele semne ale menopauzei. Asa a fost interpretata prima metroragie oprita prin chiuretaj dupa aproximativ 2 luni de tratament medicamentos. Examenul anatomo-patologic nu evidentia nimic anormal. A doua metroragie, dupa 3 luni de „liniste” este oprita tot prin chiuretaj si nici de aceasta data anatomo-patologic nu sunt depistate modificari. Pentru ca mi-a aparut o formatiune tumorala la san m-am hotarat sa consult un specialist oncolog dintr-un Institut Oncologic, care, fara multe discutii m-a programat la punctie si apoi la extirparea formatiunii tumorale. Trebuie sa spun ca in timp ce umblam pe holurile Institutului Oncologic, colindand pe la aproape toate cabinetele, in sufletul meu se derulau niste stari emotionale greu de descris: durere, revolta, deruta, deprimare…
Cu o forta pe care nu mi-o cunosteam, nici macar nu o banuiam, m-am oprit din plans si am zis: „Doamne, daca e de platit ceva catre tine de la mosii nostri, fa sa platesc eu acum si aici. Sa nu treaca nici o datorie mai departe la copilul meu, la copila sora-mii sau la nepotii nostri”. De ce oare am asociat boala cu un blestem sau cu o datorie neonorata de cei dinaintea mea? Pentru ca asa se zice in popor ca boala ar fi un blestem? Azi, Am convingerea ca nu este asa. Boala este un semn pe care ti-l trimite Dumnezeu atunci cand te iubeste. Daca esti atent Dumnezeu vorbeste cu tine, iti arata ce sa faci, iti deschide un drum catre El. Dar in urma cu 6 – 7 ani credeam ca un mare necaz s-a abatut asupra mea si incercam sa ma lupt cu el. in interval de 11 zile au suferit 2 interventii chirurgicale: excizie sectoriala mamara stanga si histerectomie totala cu anexectomie bilaterala. Ce am simtit in toata aceasta perioada? Durere fizica. Cred ca am un prag al durerii foarte jos situat si de aceea nici o manevra n-a trecut fara sa simt durerea si fara ca aceasta sa lase urme in mintea mea. Dar pe langa urmele neplacerilor din acea perioada pastrez in suflet dragostea cu care m-a inconjurat sotul, copilul, sora si prietenii mei, dragoste care m-a ajutat sa depasesc depresia primelor zile si sa trec peste cele 25 de zile de spitalizare cu un fel de inconstienta, de detasare fata de suferinta si neputinta celor din jurul meu. in ultima zi de spitalizare, odata cu biletul de iesire din spital, vin si concluziile examenului histo-patologic: adenocarcinom de corp uterin … si recomandarea chirurgului de a incepe imediat radio si chimioterapia. Delicatetea chirurgului n-a putut sa atenueze efectul devastator al vestii. Eram nauca! Ce sa fac? Sa urlu! Pentru ce? N-are rost! I-am cerut chirurgului sa nu spuna nimanui diagnosticul. De ce? Pentru ca stiam ca sotul si sora mea sunt mai slabi decat mine si ca nu ma vor ajuta daca ma vor boci. Primul lucru pe care l-am facut dupa aflarea vestii a fost sa respect recomandarile din biletul de externare. M-am dus sa ma programez la radioterapie dar aparatul era defect. Mi s-a zis sa revin dupa o saptamana. Oricum, m-am bucurat ca e defect, pentru ca nu aveam nici o tragere de inima, ma gandeam doar la boala de iradiere! La insistentele chirurgului ca radioterapia este o urgenta, ajung intr-un alt Institut Oncologic unde, inainte de a fi supusa radioterapiei, mi se citesc lamele (obtinute din piesele anatomice recoltate in timpul interventiilor chirurgicale) si mi se spune ca sunt un „atlas de anatomie patologica”. Nu e nevoie de radioterapie! Lamele au fost citite de 4 anatomo-patologi, fiecare avand o interpretare care a determinat diagnostice diferite din partea clinicienilor. Dupa atatea investigatii, consultatii, operatii (intre timp, la 2 luni dupa cele 2 interventii chirurgicale, am fost supusa celei de-a treia pentru un chist vaginal), in mijlocul atator semne de intrebare, un singur lucru mi-era clar: nu stiam ce diagnostic am si nici ce tratament sa urmez. Ceva in sufletul meu imi spunea ca bine ar fi sa incep un regim naturist. in postul Sfintei Marii am hotarat sa nu mai mananc carne niciodata si sa incep regimul naturist. Am hotarat ce sa fac tinand cont de faptul ca organismul meu respingea atmosfera de spital si orice medicament, indiferent de calea de administrare, si atunci am luat legatura cu trei persoane dragi sufletului meu, care fusesera tratate spectaculos de marele bioterapeut Valeriu Popa (nasa mea, fusese vindecata de melanom, iar prietena mea de o stare precanceroasa – diagnostic dat de acesta - deoarece diagnosticele medicilor erau pe cat de complexe pe atat de imposibil de tratat: H.T.A., T.B.C., …). Nu in ultimul rand am tinut cont in hotararea luata si de semnele pe care Dumnezeu mi le daduse: 1. La prima tentativa de programare la radioterapie aparatul era defect; 2. Specialistii imi dadeau recomandari diferite; 3. In prima librarie in care am intrat s-au la standurile de carte de pe strada (la prima mea iesire la plimbare) ochii mi se opreau, fara sa vreau, pe carti despre plante sau medicina naturista. Atunci am cumparat „Valeriu Popa si viata” si „Compendiu de medicina naturista” de Speranta Anton; 4. Dupa spitalizare sora si sotul m-au dus la munte pentru a-mi „trata” anemia si culmea ironiei, proprietarii casei in care am locuit erau „experti” in fitoterapie. De ce culmea ironiei? Pentru ca ai mei ar fi dorit sa mananc ficat la gratar, iar eu mancam de la gazde salata de papadie, patlagina, urzici si beam ceaiuri; 5. Tot in aceasta perioada am intalnit in cartea Sperantei Anton doua nume: colonel Petre Anca si Ionut Don din Buzau, ambii fosti pacienti ai lui Valeriu Popa, iar primul continuator al metodei acestuia, deci doua puncte de sprijin pentru mine. Inspirata de povestea lui Dinu Cristian (protagonistul cartii „Valeriu Popa si viata”) si a Sperantei Anton, ajutata de nasa mea si de prietena mea, mi-am alcatuit un regim naturist respectiv un BG pe care l-am repetat cu mici modificari aproape opt luni de zile pana in iunie 2000 cand, dupa insistente cautari l-am gasit pe colonel Petre Anca (trecuse un an de la prima operatie). M-a impresionat de la inceput simplitatea si usurinta cu care m-a abordat. Fara a-mi cere istoricul bolii sau antecedente, dupa o sumare examinare, care a constat in trecerea palmelor lui peste ale mele timp de cateva secunde si examinarea irisului, mi-a inmanat o lista cu toate afectiunile si regimul aferent. Cand am citit diagnosticele numite de colonelul Petre Anca „disfunctii”, mi s-au inmuiat picioarele, pentru ca pe toate le stiam (apropo de diagnostice – intr-o unitate medicala trebuia sa fiu examinata clinic si investigata paraclinic de cel putin cinci specialisti). Cand am citit ca trebuie sa tin post total cu apa distilata timp de 14 zile, mi s-a taiat respiratia. Cat de grave pot fi disfunctiile daca, dupa aproape un an de regim naturist – drept este ca facut dupa … „ureche” - , trebuie sa tin post cu apa distilata? Mai rau de asa nu putea fi! Primul gand dupa clipa de soc a celor 14 zile de apa distilata a fost: merg mai departe.
Domnul colonel m-a intrebat: „Ce crezi ca ai?”. „Nu stiu, stiu insa ca ma voi face bine!”. De unde aveam atata hotarare nu stiu. Atunci si acum ii multumesc lui Dumnezeu ca fiecare palma primita m-a trezit, mi-a dat energia sa trec peste obstacol, iar domnului colonel ca mi-a picurat in suflet speranta. Cand privesc in urma nu vad decat lumina. Am uitat durerile, grijile, nelinistea si deriva pe care le-am trait. Acum, ma fortez sa-mi amintesc ca am plecat de la Fetesti, de la cabinet plangand. Plangeam, dar eram hotarata sa fac ce mi s-a recomandat. stiam deja din carti, din povestile altora, ca numai singur te poti ajuta, ca te vindeci daca respecti intocmai regimul. Pe perioada regimului cu apa distilata si a regimului de prerevenire am slabit aproximativ 19 kg (de la 57 kg la 38 kg). I-am dat telefon domnului colonel si l-am intrebat: „Ce ma fac?”. Mi-a raspuns fara ezitare si imperativ: „Continua! Cand ajungi la 33 kg te opresti si ma suni.” Cum aratam la 38 de kg? Ca un schelet ambulant! Cand intram in baie si ma vedeam asa slaba ma apuca mila de mine, iar cand ieseam din baie ma apuca plansul, pentru ca, din cauza disparitiei tesutului adipos pielea din zona soldurilor se inrosea sub greutatea oaselor. in toata aceasta perioada am fost la serviciu, m-am achitat de toate obligatiile si am incercat sa fac fata si „opozantilor” metodei mele de tratament. Mie mi-a fost nu mi-a fost greu, dar cei de langa mine erau disperati, sotului ii era teama sa se uite la mine, cand ma dezbracam avea impresia ca mi se „imprastie” oasele. Colegele mele (cu o singura exceptie), medici fiind, imi repetau zilnic ca sunt inconstienta, ca mi-a luat Dumnezeu mintile, ca sunt sinucigasa, iar cel care trateaza cu astfel de metode trebuie… impuscat! Efectul acestor discutii asupra mea? Continuam regimul pentru ca simteam ca sunt pe drumul cel bun. La cateva saptamani de la inceperea regimului, intr-o zi torida de iulie, am facut o colica renala: dureri foarte mari in zona lombara urmate de disurie (dureri la mictiune), urini hematurice si eliminarea de cheaguri mai mici si mai mari, cel mai mare fiind cat un ou. A fost momentul in care am ezitat in a continua regimul. Cum nu aveam sustinatori pe langa mine, foarte, foarte speriata l-am sunat pe domnul colonel. Cu aceeasi siguranta, de la telefonul cu scaderea in greutate, mi-a raspuns: „Stai linistita, vei mai elimina de doua ori cheaguri de sange prin urina!”. Si atunci am continuat regimul, care presupunea pe langa altfel de alimentare si un altfel de gandire, un alt mod de abordare a vietii. Acum, dupa aproximativ 6 ani de regim naturist condus de domnul colonel Petre Anca, spun fara ezitare ca cel mai usor lucru de obtinut este regimul alimentar, care insa, nu realizeaza foarte mult pentru sanatate daca nu este insotit de transformare spirituala. Sa-ti schimbi regulat regimul, sa fii ordonat, sa respecti timpii din program sau din tehnica prepararii „licorilor”, se invata usor atunci cand recomandarile iti sunt facute de colonelul Petre Anca, in stilul lui inconfundabil: clar, concis, pe puncte si subpuncte, ore, minute, secunde, … si cu numeroase explicatii atasate regimului. Greu este sa scapi de obsedantele intrebari: „De ce eu?”, „De ce acum?”, „Unde am gresit?”, „Cine a gresit?”. Regimul iti recomanda muzica, miscare, gimnastica si in tot acest timp ganduri pozitive. Acest lucru l-am invatat in timpul regimului: sa emit ganduri pozitive, adica sa vad viata cu alti ochi, cu Respect. Am invatat sa privesc, sa mangai, sa ma bucur de plantele „uscate” cu care imi fac ceaiurile si apoi, cand le beau sa simt binele pe care mi-l picura in fiinta. Am invatat in acesti ani ca, iubirea pentru tot ce ne inconjoara, iubirea neconditionata este scutul sanatatii, ca cele mai frumoase sentimente, ganduri, gesturi sunt investitii in sanatate. Am invatat ca bunatatea si ingaduinta pentru tot ceea ce ni se intampla, noua sau celor de langa noi, trebuie sa fie stari permanente ale sufletului nostru, nu stari accidentale.
Am invatat la 50 de ani ca cea mai frumoasa formula de salut este: „Buna dimineata, Soare!” Daca spui acest lucru, chiar daca afara e nor, simti cum Soarele te inunda, cum razele lui iti mangaie fata; auzul iti este gadilat de clinchetul cuvintelor. Fara sa vreau rad, ma bucur din orice, simt ca traiesc si ca as vrea sa zbor. Multe lucruri am invatat in acesti ani cu ajutorul domnului colonel si a prietenilor lui. Nu stiu daca m-am vindecat sau nu, si nici nu ma intereseaza! Stiu insa ca sunt un om fericit, ca inima mea e plina de iubire si liniste si ca ma straduiesc sa transfer aceste „bogatii” si celor din jurul meu. Acum cred, cu toata fiinta mea, ca vindecare prin gandire si alimentatie este o alternativa sau o completare la tratamentul alopat, aceeasi cale pe care Biblia ne-o recomanda: „Post si Rugaciune”. De aproximativ 6 ani, dupa iesirea din spital, n-am mai luat nici o pastila dar mi-am schimbat TOTAL stilul de viata. Am inteles si am simtit de la inceput ca daca ne ingrijim si sufletul si trupul, cu ceea ce Dumnezeu a lasat pentru noi – Natura, ne vom bucura din plin de aceasta existenta. Am avut curajul sa incep un fel de „tratament” naturist, am avut norocul sa-l cunosc pe domnul colonel Petre Anca si sa-mi conduca tratamentul, si norocul ca in tot acest timp Dumnezeu sa ma ocroteasca pe „intelesul” meu. Transformarea produsa in sufletul meu este atat de importanta incat, asa cred acum, ca nu mai conteaza ce a fost si nici ce imi rezerva viitorul, conteaza ca am inteles ca tot ceea ce imi da El imi este necesar si binemeritat si sunt impacata cu tot ce este in jurul meu. S-ar parea ca atunci cand asterni astfel de lucruri pe hartie, toate sunt mai simple. Nu, credeti-ma, nu gasiti decat ceea ce cautati si vreti. Domnul colonel mi-a zis: „Esti pe o pajiste, cauti ghimpi, ghimpi vei gasi, pentru ca dupa ei te uiti. Cauti flori, flori vei gasi, pentru ca dupa ele te uiti”. Asa ca, povestea mea inseamna viata mea in ultimii 7 ani. Cu greu mi-am amintit prin ce-am trecut si ce-am facut. imi amintesc insa, cu mare bucurie, clipele petrecute alaturi de Nemuritori, cand mangaiam crestele muntilor si pipaiam nemarginirea marii. N-am pomenit nimic despre greselile facute. De ce?
Merit sa traiesc? Da! Pentru ca am invatat sa-mi traiesc frumos viata, nu oricum! Si ca la rugaciune: „Faca-se voia Ta, Doamne! Multumesc tie, pentru toti prietenii incepand cu Ionut!”
Buna dimineata, Soare!
Luminita
Adresa: Strada N. Balcescu nr. 76 A, Valenii de Munte, judetul Prahova Cod 106400
Telefon / Fax: 0244/283279
Mobil: 0722724012
E-mail: contact@sanatate-naturista.ro
Enache Luminita, medic, Buzau. Nascuta la data de 24 septembrie 1953 Diagnostic - adenocarcinom de corp uterin
Nu stiu daca m-am vindecat si nici nu ma intereseaza. Stiu insa ca sunt un om fericit!
In urma cu aproximativ 7 ani, in plina stare de sanatate (?!) au aparut primele semne ale menopauzei. Asa a fost interpretata prima metroragie oprita prin chiuretaj dupa aproximativ 2 luni de tratament medicamentos. Examenul anatomo-patologic nu evidentia nimic anormal. A doua metroragie, dupa 3 luni de „liniste” este oprita tot prin chiuretaj si nici de aceasta data anatomo-patologic nu sunt depistate modificari. Pentru ca mi-a aparut o formatiune tumorala la san m-am hotarat sa consult un specialist oncolog dintr-un Institut Oncologic, care, fara multe discutii m-a programat la punctie si apoi la extirparea formatiunii tumorale. Trebuie sa spun ca in timp ce umblam pe holurile Institutului Oncologic, colindand pe la aproape toate cabinetele, in sufletul meu se derulau niste stari emotionale greu de descris: durere, revolta, deruta, deprimare…
Cu o forta pe care nu mi-o cunosteam, nici macar nu o banuiam, m-am oprit din plans si am zis: „Doamne, daca e de platit ceva catre tine de la mosii nostri, fa sa platesc eu acum si aici. Sa nu treaca nici o datorie mai departe la copilul meu, la copila sora-mii sau la nepotii nostri”. De ce oare am asociat boala cu un blestem sau cu o datorie neonorata de cei dinaintea mea? Pentru ca asa se zice in popor ca boala ar fi un blestem? Azi, Am convingerea ca nu este asa. Boala este un semn pe care ti-l trimite Dumnezeu atunci cand te iubeste. Daca esti atent Dumnezeu vorbeste cu tine, iti arata ce sa faci, iti deschide un drum catre El. Dar in urma cu 6 – 7 ani credeam ca un mare necaz s-a abatut asupra mea si incercam sa ma lupt cu el. in interval de 11 zile au suferit 2 interventii chirurgicale: excizie sectoriala mamara stanga si histerectomie totala cu anexectomie bilaterala. Ce am simtit in toata aceasta perioada? Durere fizica. Cred ca am un prag al durerii foarte jos situat si de aceea nici o manevra n-a trecut fara sa simt durerea si fara ca aceasta sa lase urme in mintea mea. Dar pe langa urmele neplacerilor din acea perioada pastrez in suflet dragostea cu care m-a inconjurat sotul, copilul, sora si prietenii mei, dragoste care m-a ajutat sa depasesc depresia primelor zile si sa trec peste cele 25 de zile de spitalizare cu un fel de inconstienta, de detasare fata de suferinta si neputinta celor din jurul meu. in ultima zi de spitalizare, odata cu biletul de iesire din spital, vin si concluziile examenului histo-patologic: adenocarcinom de corp uterin … si recomandarea chirurgului de a incepe imediat radio si chimioterapia. Delicatetea chirurgului n-a putut sa atenueze efectul devastator al vestii. Eram nauca! Ce sa fac? Sa urlu! Pentru ce? N-are rost! I-am cerut chirurgului sa nu spuna nimanui diagnosticul. De ce? Pentru ca stiam ca sotul si sora mea sunt mai slabi decat mine si ca nu ma vor ajuta daca ma vor boci. Primul lucru pe care l-am facut dupa aflarea vestii a fost sa respect recomandarile din biletul de externare. M-am dus sa ma programez la radioterapie dar aparatul era defect. Mi s-a zis sa revin dupa o saptamana. Oricum, m-am bucurat ca e defect, pentru ca nu aveam nici o tragere de inima, ma gandeam doar la boala de iradiere! La insistentele chirurgului ca radioterapia este o urgenta, ajung intr-un alt Institut Oncologic unde, inainte de a fi supusa radioterapiei, mi se citesc lamele (obtinute din piesele anatomice recoltate in timpul interventiilor chirurgicale) si mi se spune ca sunt un „atlas de anatomie patologica”. Nu e nevoie de radioterapie! Lamele au fost citite de 4 anatomo-patologi, fiecare avand o interpretare care a determinat diagnostice diferite din partea clinicienilor. Dupa atatea investigatii, consultatii, operatii (intre timp, la 2 luni dupa cele 2 interventii chirurgicale, am fost supusa celei de-a treia pentru un chist vaginal), in mijlocul atator semne de intrebare, un singur lucru mi-era clar: nu stiam ce diagnostic am si nici ce tratament sa urmez. Ceva in sufletul meu imi spunea ca bine ar fi sa incep un regim naturist. in postul Sfintei Marii am hotarat sa nu mai mananc carne niciodata si sa incep regimul naturist. Am hotarat ce sa fac tinand cont de faptul ca organismul meu respingea atmosfera de spital si orice medicament, indiferent de calea de administrare, si atunci am luat legatura cu trei persoane dragi sufletului meu, care fusesera tratate spectaculos de marele bioterapeut Valeriu Popa (nasa mea, fusese vindecata de melanom, iar prietena mea de o stare precanceroasa – diagnostic dat de acesta - deoarece diagnosticele medicilor erau pe cat de complexe pe atat de imposibil de tratat: H.T.A., T.B.C., …). Nu in ultimul rand am tinut cont in hotararea luata si de semnele pe care Dumnezeu mi le daduse: 1. La prima tentativa de programare la radioterapie aparatul era defect; 2. Specialistii imi dadeau recomandari diferite; 3. In prima librarie in care am intrat s-au la standurile de carte de pe strada (la prima mea iesire la plimbare) ochii mi se opreau, fara sa vreau, pe carti despre plante sau medicina naturista. Atunci am cumparat „Valeriu Popa si viata” si „Compendiu de medicina naturista” de Speranta Anton; 4. Dupa spitalizare sora si sotul m-au dus la munte pentru a-mi „trata” anemia si culmea ironiei, proprietarii casei in care am locuit erau „experti” in fitoterapie. De ce culmea ironiei? Pentru ca ai mei ar fi dorit sa mananc ficat la gratar, iar eu mancam de la gazde salata de papadie, patlagina, urzici si beam ceaiuri; 5. Tot in aceasta perioada am intalnit in cartea Sperantei Anton doua nume: colonel Petre Anca si Ionut Don din Buzau, ambii fosti pacienti ai lui Valeriu Popa, iar primul continuator al metodei acestuia, deci doua puncte de sprijin pentru mine. Inspirata de povestea lui Dinu Cristian (protagonistul cartii „Valeriu Popa si viata”) si a Sperantei Anton, ajutata de nasa mea si de prietena mea, mi-am alcatuit un regim naturist respectiv un BG pe care l-am repetat cu mici modificari aproape opt luni de zile pana in iunie 2000 cand, dupa insistente cautari l-am gasit pe colonel Petre Anca (trecuse un an de la prima operatie). M-a impresionat de la inceput simplitatea si usurinta cu care m-a abordat. Fara a-mi cere istoricul bolii sau antecedente, dupa o sumare examinare, care a constat in trecerea palmelor lui peste ale mele timp de cateva secunde si examinarea irisului, mi-a inmanat o lista cu toate afectiunile si regimul aferent. Cand am citit diagnosticele numite de colonelul Petre Anca „disfunctii”, mi s-au inmuiat picioarele, pentru ca pe toate le stiam (apropo de diagnostice – intr-o unitate medicala trebuia sa fiu examinata clinic si investigata paraclinic de cel putin cinci specialisti). Cand am citit ca trebuie sa tin post total cu apa distilata timp de 14 zile, mi s-a taiat respiratia. Cat de grave pot fi disfunctiile daca, dupa aproape un an de regim naturist – drept este ca facut dupa … „ureche” - , trebuie sa tin post cu apa distilata? Mai rau de asa nu putea fi! Primul gand dupa clipa de soc a celor 14 zile de apa distilata a fost: merg mai departe.
Domnul colonel m-a intrebat: „Ce crezi ca ai?”. „Nu stiu, stiu insa ca ma voi face bine!”. De unde aveam atata hotarare nu stiu. Atunci si acum ii multumesc lui Dumnezeu ca fiecare palma primita m-a trezit, mi-a dat energia sa trec peste obstacol, iar domnului colonel ca mi-a picurat in suflet speranta. Cand privesc in urma nu vad decat lumina. Am uitat durerile, grijile, nelinistea si deriva pe care le-am trait. Acum, ma fortez sa-mi amintesc ca am plecat de la Fetesti, de la cabinet plangand. Plangeam, dar eram hotarata sa fac ce mi s-a recomandat. stiam deja din carti, din povestile altora, ca numai singur te poti ajuta, ca te vindeci daca respecti intocmai regimul. Pe perioada regimului cu apa distilata si a regimului de prerevenire am slabit aproximativ 19 kg (de la 57 kg la 38 kg). I-am dat telefon domnului colonel si l-am intrebat: „Ce ma fac?”. Mi-a raspuns fara ezitare si imperativ: „Continua! Cand ajungi la 33 kg te opresti si ma suni.” Cum aratam la 38 de kg? Ca un schelet ambulant! Cand intram in baie si ma vedeam asa slaba ma apuca mila de mine, iar cand ieseam din baie ma apuca plansul, pentru ca, din cauza disparitiei tesutului adipos pielea din zona soldurilor se inrosea sub greutatea oaselor. in toata aceasta perioada am fost la serviciu, m-am achitat de toate obligatiile si am incercat sa fac fata si „opozantilor” metodei mele de tratament. Mie mi-a fost nu mi-a fost greu, dar cei de langa mine erau disperati, sotului ii era teama sa se uite la mine, cand ma dezbracam avea impresia ca mi se „imprastie” oasele. Colegele mele (cu o singura exceptie), medici fiind, imi repetau zilnic ca sunt inconstienta, ca mi-a luat Dumnezeu mintile, ca sunt sinucigasa, iar cel care trateaza cu astfel de metode trebuie… impuscat! Efectul acestor discutii asupra mea? Continuam regimul pentru ca simteam ca sunt pe drumul cel bun. La cateva saptamani de la inceperea regimului, intr-o zi torida de iulie, am facut o colica renala: dureri foarte mari in zona lombara urmate de disurie (dureri la mictiune), urini hematurice si eliminarea de cheaguri mai mici si mai mari, cel mai mare fiind cat un ou. A fost momentul in care am ezitat in a continua regimul. Cum nu aveam sustinatori pe langa mine, foarte, foarte speriata l-am sunat pe domnul colonel. Cu aceeasi siguranta, de la telefonul cu scaderea in greutate, mi-a raspuns: „Stai linistita, vei mai elimina de doua ori cheaguri de sange prin urina!”. Si atunci am continuat regimul, care presupunea pe langa altfel de alimentare si un altfel de gandire, un alt mod de abordare a vietii. Acum, dupa aproximativ 6 ani de regim naturist condus de domnul colonel Petre Anca, spun fara ezitare ca cel mai usor lucru de obtinut este regimul alimentar, care insa, nu realizeaza foarte mult pentru sanatate daca nu este insotit de transformare spirituala. Sa-ti schimbi regulat regimul, sa fii ordonat, sa respecti timpii din program sau din tehnica prepararii „licorilor”, se invata usor atunci cand recomandarile iti sunt facute de colonelul Petre Anca, in stilul lui inconfundabil: clar, concis, pe puncte si subpuncte, ore, minute, secunde, … si cu numeroase explicatii atasate regimului. Greu este sa scapi de obsedantele intrebari: „De ce eu?”, „De ce acum?”, „Unde am gresit?”, „Cine a gresit?”. Regimul iti recomanda muzica, miscare, gimnastica si in tot acest timp ganduri pozitive. Acest lucru l-am invatat in timpul regimului: sa emit ganduri pozitive, adica sa vad viata cu alti ochi, cu Respect. Am invatat sa privesc, sa mangai, sa ma bucur de plantele „uscate” cu care imi fac ceaiurile si apoi, cand le beau sa simt binele pe care mi-l picura in fiinta. Am invatat in acesti ani ca, iubirea pentru tot ce ne inconjoara, iubirea neconditionata este scutul sanatatii, ca cele mai frumoase sentimente, ganduri, gesturi sunt investitii in sanatate. Am invatat ca bunatatea si ingaduinta pentru tot ceea ce ni se intampla, noua sau celor de langa noi, trebuie sa fie stari permanente ale sufletului nostru, nu stari accidentale.
Am invatat la 50 de ani ca cea mai frumoasa formula de salut este: „Buna dimineata, Soare!” Daca spui acest lucru, chiar daca afara e nor, simti cum Soarele te inunda, cum razele lui iti mangaie fata; auzul iti este gadilat de clinchetul cuvintelor. Fara sa vreau rad, ma bucur din orice, simt ca traiesc si ca as vrea sa zbor. Multe lucruri am invatat in acesti ani cu ajutorul domnului colonel si a prietenilor lui. Nu stiu daca m-am vindecat sau nu, si nici nu ma intereseaza! Stiu insa ca sunt un om fericit, ca inima mea e plina de iubire si liniste si ca ma straduiesc sa transfer aceste „bogatii” si celor din jurul meu. Acum cred, cu toata fiinta mea, ca vindecare prin gandire si alimentatie este o alternativa sau o completare la tratamentul alopat, aceeasi cale pe care Biblia ne-o recomanda: „Post si Rugaciune”. De aproximativ 6 ani, dupa iesirea din spital, n-am mai luat nici o pastila dar mi-am schimbat TOTAL stilul de viata. Am inteles si am simtit de la inceput ca daca ne ingrijim si sufletul si trupul, cu ceea ce Dumnezeu a lasat pentru noi – Natura, ne vom bucura din plin de aceasta existenta. Am avut curajul sa incep un fel de „tratament” naturist, am avut norocul sa-l cunosc pe domnul colonel Petre Anca si sa-mi conduca tratamentul, si norocul ca in tot acest timp Dumnezeu sa ma ocroteasca pe „intelesul” meu. Transformarea produsa in sufletul meu este atat de importanta incat, asa cred acum, ca nu mai conteaza ce a fost si nici ce imi rezerva viitorul, conteaza ca am inteles ca tot ceea ce imi da El imi este necesar si binemeritat si sunt impacata cu tot ce este in jurul meu. S-ar parea ca atunci cand asterni astfel de lucruri pe hartie, toate sunt mai simple. Nu, credeti-ma, nu gasiti decat ceea ce cautati si vreti. Domnul colonel mi-a zis: „Esti pe o pajiste, cauti ghimpi, ghimpi vei gasi, pentru ca dupa ei te uiti. Cauti flori, flori vei gasi, pentru ca dupa ele te uiti”. Asa ca, povestea mea inseamna viata mea in ultimii 7 ani. Cu greu mi-am amintit prin ce-am trecut si ce-am facut. imi amintesc insa, cu mare bucurie, clipele petrecute alaturi de Nemuritori, cand mangaiam crestele muntilor si pipaiam nemarginirea marii. N-am pomenit nimic despre greselile facute. De ce?
Merit sa traiesc? Da! Pentru ca am invatat sa-mi traiesc frumos viata, nu oricum! Si ca la rugaciune: „Faca-se voia Ta, Doamne! Multumesc tie, pentru toti prietenii incepand cu Ionut!”
Buna dimineata, Soare!
Luminita
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
